Când ne-am întors de la mare am băgat vreo 4-5 mașini de rufe la spălat. De ultima, am uitat și m-am dus noaptea să scot rufele, când: surpriză! Le-am găsit gata uscate, le scosese soțul meu, fără să-i spun, fără să-l rog, fără să-i amintesc de o sută de ori.
Băi. Mi-au dat lacrimile, serios! Șiiiii am simțit fluturași ca-n reel-urile de pe Instagram.
Ajung undeva cu ideea, stați un pic.

Azi-dimineață, mă trezesc cu copiii mai târziu. Pe masa din bucătărie, ne aștepta micul dejun. Pregătit de același soț, care era deja demult plecat.
Nu vă imaginați ceva fandosit, niște ouă fierte într-un suport. De o parte și de alta a mesei. Sarea și pâinea lângă. Mai frumos decât în reviste, zero ironie, mi-au dat lacrimile, pe cuvânt.
Nu scriu ca să-i dăm premiu unui bărbat, că a fiert un ou. Bine, erau trei :)) altundeva vreau să ajung:
Când, vreodată, i-au dat lacrimile unui bărbat, că a găsit rufe curate și uscate în dulap?
Când, vreodată, i-au dat lacrimile unui bărbat, că a găsit mâncare pe masă?

——–

L-am întrebat pe soț, dacă e ok să postez asta (mereu întreb) și mi-a răspuns:
“Ce frumos ai scris. Mi-au dat lacrimile.”
———
Miruna

ID 100656804 ©
Bialasiewicz | Dreamstime.com