Când a venit mailul, că se închide școala, mi-a venit să plâng. Vă imaginați exact câte lucruri aveam de făcut astăzi ca orice părinte care nu se ocupă cu testat masaje for a job.

După care, am zis: îmi bag picioarele, anulez tot. Inclusiv o programare la o instituție a statului, la care aștept demult să ajung. Doar că aș face doar vreo 2 ore în trafic până acolo, cu doi copii, pe vremea asta? Salut! Să ne bucurăm de acest timp împreună, să facem pizza, wafe, mere coapte, boardgames, o zi memorabilă! Păi nu pot eu?!
Apoi a început „ziua memorabilă” și, sincer, mă simt copleșită din primele 10 minute. M-am trezit la 6.30, să scriu un articol înainte să se trezească băieții mei. Doar că ei au senzor de mamă, au făcut ochi fix pe când apăsam butonul la espressor. Nu le-a convenit micul dejun, cel mic parcă ar pune de-o febră, telefonul a sunat deja de 2 ori, fix când să comunic o decizie, stai, cineva își pune cana cu lapte pe el, fugi să schimbi copilul, bagă hainele la spălat, măcar mai e cineva care deja muncește la noi: mașina. Soțul a plecat să salveze niște vieți, era și îmbrăcat când mi-a sunat mie ceasul.
Casa arată ca după uragan (care, culmea, nici n-a venit încă), am pierdut numărul la câte gustări am servit, iar copiii par să aibă mai multă energie decât furtuna aia din avertizare.
Dar, hei… o zi memorabilă, ceea ce sunt sigură că și voi aveți, dacă sunteți părinți. 🤞🏼

ID 71459694 ©
otsphoto | Dreamstime.com