Eticheta: oameni de la care invatam (Pagina 5 din 7)

Un prof updatat

Clasa a 6-a, profa de religie. Aveam ultima oră vineri, când toţi chiulangiii erau demult plecaţi de la şcoală. Dar la ultima oră de religie mereu reveneau. Ce bucurie să fie mai mare pentru un pedagog?! Într-a noua, profu de info nu punea absenţe. Dar explica atât de fain, că până şi eu am priceput cu scanf şi C plus plus. Făceam jocuri şi rezolvam probleme. Iar la ore rămâneam de fun, nu de musai. Până am început să chiulesc de musai, că nu mai suportam poluarea intelectuală venită de sub o claie roşie şi slinoasă de păr, din spatele catedrei. Huooo. Şi copiii ei erau urâţi şi nespălaţi.

Am ajuns la facultate, unde domn’ Florescu -profu’ de morfopat- şi-a pus amprenta pe subconştientu’ blondei în asemenea hal, că inclusiv în vise mă urmărea. O să am veşnică admiraţie faţă de dumnealui. Şi ajung la altă facultate, unde dau de un om care pare să îi însumeze pe toţi ăştia la un loc şi încă multe în plus. Dar nu degeaba.

Genul de persoană din a cărei energie te hrăneşti, care îţi deschide apetitul pentru dezvoltare personală. Cineva care îţi creşte pofta de mai bine de tine, care îţi ridică standardele şi indicele zilnic de lene din oase. E ăla care te face să îţi fie ruşine dacă nu pui acordul între număr şi gen, dar care te obligă să-ţi dregi vocea când vorbeşti. Care le face pe toate astea printr-un apel la bunul tău simţ. Pe asta se mizează. Dar atunci când miza lipseşte, efortul este gratuit şi oxigenul ars aiuria.

Îmi amintesc de cretini cu diplomă şi parafă de la psiholog care le atesta cum că ar fi citavi şi apţi de tot felul de neşte treburi :p (Am avut învăţătoare care zicea că 50 e număr fără soţ, când numai frustrătile ei erau impare. Noroc că n-a fost decât suplinitoare.) Mi-i amintesc cu catalogul în braţe şi creta pe tablă. Şi-mi amintesc că-mi petreceam ore de curs şi zile din viaţă blestemându-i pe ei şi tot neamul lor. Dar înţeleg că avem nevoie şi de uscăciunile astea pentru a aprecia talentul didactic. Şi a nu-l lăsa să fie irosit. Tind să cred că un prof cu aptitudini poate fi dresat. Dar unul cu implicare nu poate fi … decât născut.

Egalitatea femeii cu barbatul

La un moment dat, tipul în frac şi cu joben urcă la noi, se prezintă în grabă şi ne lasă nişte cărţulii pe masă. La auzul cuvântului epigrame, gândul mă duce la Alin şi la hai să râdem. După felul în care şi-a rostit prima epigramă, pe care o spunea , probabil, a câta? oară, mie mi-a captat atenţia. Nu prea înţelegeam ce vrea, dar l-am văzut artist, l-am văzut boem şi l-am văzut că merită.

Şi a meritat să-l ascultăm pe Aculin Tănase şi să râdem împreună cu el, dar unii de alţii. După o încălzire “epigramică”, se uită printre gene şi ne întreabă dacă facem faţă la ceva mai… dur aşa. Era vizată, evident o domnişoară. Şi dacă ai o blondă în preajmă, e şi păcat să faci mişto de altcineva. Iată  epigrama :

Continuare

Ca la Cluj acasă

…n-o să fie niciodată, nicăieri.

Azi am văzut din exterior toate motivele pentru care Clujul e atât de iubit. Şi, mai ales, am văzut motivele pentru care eu iubesc Clujul 🙂 Luate împreună, dar împărţite la o mână de prieteni. Într-adevăr feţele oamenilor sunt mai relaxate, vizibil mai vestice. Străzile mai aerisite şi şoferii mai mocăiţi. Am revenit cu drag şi am plecat cu dor.

Le spuneam fetelor mele, într-un update făcut pe o vară întreagă şi concluzii servite la rece, că am crescut accelerat. Chiar dacă, de fapt, parametri în care funcţiona lumea mea s-au dovedit cu semn opus. Dar minus cu minus dă plus, iar ce nu te-omoară te-ntăreşte. Culmea, te poţi prăbuşi pe dinăuntru, crescând la suprafaţă. Şi mă uitam la ele cu melancolia unei prietenii pe care nu am fi dus-o la distanţă. Ci pe care am fi purtat-o prin clinici şi amfiteatre, prin cămine şi pe la cafeluţe. Cu setea tuturor lecţiilor pe care le-aş mai avea de învăţat de la ele. De omenie. Le-am lăsat cu inima-mpăcată, că mie are să îmi fie bine pe drumul -care l-am ales, şi cu lacrimi în ochi. De toate trei părţile.

Ştiţi, vorbe mari de prietenie şi declaraţii de simţiri nebănuite am făcut la viaţa mea nenumărate, că doar nu mă pricep degeaba la cuvinte. Şi am primit îmbrăţişări cu carul şi lacrimi calde pe obraji. Dintr-o mirare neînchipuită, că, vai, ce extraordinar! şi ce minunăţie! Dar singurul lucru ieşit din comunul iluziei de nemaivăzut este o situaţie neîntâlnită decât în propoziţiile care încep cu dacă şi se termină în fantezii. Revin în concret. Fiindcă am plecat ruşinată de o vorbă pe care am zis-o incomplet azi la masa micuţă din colţ. Dar, pe care nu aş fi putut s-o termin sub altă formă decât asta, căci mi-aş fi dat cu toată firma şi stăpânirea de sine în cap. Vorbeam de relaţiile interumane şi concluziile creţe: Nimic nu e adevărat dacă nu e dovedit. Iar până la o probă contrarie, pot să zic că sunt regina Angliei. Şi le arătam cu degetul, pe ele şi pe proba lor. Spunând că şi eu vreau aşa ceva…

Continuare

Facem copii?!

Că sunt picată de prin alte galaxii…nu e un sentiment nou pentru mine. Dar că sunt singura căzută-n cap, parcă mi-e trist să constat. Dar… trăim în ţara tuturor posibilităţilor.

Continuare

Profesionisti in vanzari

La câtă experienţă am adunat zilele astea cu tot felul de angajaţi ai agenţiilor imobiliare, cred că aş putea scrie “Ghidul agentului tembel“. Ca să mă-nţelegeţi, cei cu care am intrat în contact şi-au primit diverse nume de referinţă întru amuzamentul clientului şi identificarea persoanei în timp şi spaţiu.

Continuare

Se poate, domne!

Fiindcă mai demult răcneam din toate tastele Hooooooţiii!!!, acum vin cu un exemplu bun de arătat lumii şi musai de urmat de către “alţii”!!! E prima publicaţie online, care îmi cere într-o manieră elegantă permisiunea de a prelua conţinut de pe Şi Blondele Gândesc.

Felicitări, profesionalismul e singurul care va rezista în timp!

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 110 queries in 0.589 s