- Mirela Retegan duce Antrenorul Părinților în turneu prin țară: București, Cluj, Timișoara, Bacău, Iași, Constanța, Brașov. Biletul costă 35 de lei, aveți detalii aici. Pe Mirela o știți ca fondatoare Zurli, cea mai iubită trupă de animație pentru copii din România. Acum își propune să ne învețe cum să ne jucăm cu copiii noștri. Deși ar trebui să fie ceva intuitiv, cred că e loc și de alte idei decât doar ale noastre. Eu una știu sigur că n-am talent la scălâmbăieli din astea haioase. Adică, mă uit la părinții mei cum se poartă cu Tudor și învăț, învăț tot timpul trucuri de la ei.
- Oana Moraru merge la Mediaș în 17 septembrie. Mediaș e în județul Sibiu, iar asta e informație pentru cititorii mei de aici (sper să fie vreo câțiva). Pe Oana Moraru o știți de la voceaparintilor.ro. Eu am ascultat-o vorbind de curând și mi-a plăcut mult. Am și distribuit cel mai recent articol al ei despre cât e de important să lăsăm copilul să se plictisească. Citiți-l, dacă nu ați făcut-o deja. La Mediaș, e o conferință pentru părinți și profesori despre ferestrele de oportunitate ale fiecărei vârste, despre cum apare învățarea durabilă, cum se formează motivațiile adevărate, direcția în viață și valoarea personală. Găsiți detalii aici.
- Carmen Radu, unul dintre ambasadorii proiectului Food Revolution din România a scris pe blogul ei despre campania ”Prepară un dulce sănătos pentru copilul tău”, unde oferă și 4 idei delicioase și sănătoase. Carmen a absolvit cursuri internaționale de nutriție, putem avea încredere în ea. Blogul e la început, așa că, aplauze, pentru încurajări.
Eticheta: joaca
Din ce-am observat la Tudor: contează enorm ca părintele să intre în jocul pe care-l face. Băieţelul meu e mic (4 luni), nu ştiu cât limbaj foloseşte în capul lui deocamdată, însă cred că la el sunt mai degrabă emoţie pură, senzaţie, sentiment. E o diferenţă mare de atenţie dacă îi spunem o poveste din capul nostru sau dacă o citim dintr-o carte. E mult mai atent dacă îi cânt eu un Hänschenklein decât când îl pun pe youtube. Dacă eu îi zâmbesc, îmi zâmbeşte înapoi, dacă eu sunt acolo, este şi el. Dacă el stă în scoică şi eu mişun prin jur, va sta o vreme, apoi va cere atenţie. Nu că îi e foame sau vrea schimbat, uneori nici în braţe nu e nevoie să-l iau ca să se calmeze. Doar să vorbesc cu el. Să îi arăt ceva. Să îl bag în seamă. Şi mă străduiesc să fiu autentică şi să vorbesc serios. Să mă joc şi să îmi placă.