Că vine Crăciunul şi Primăria a simţit nevoia să arunce trei beculeţe rahitice prin copacul de la fiecare scară, nu mă bag, că e treabă de gusturi. Intenţia o fi fost să aducă a atmosferă de Central Park în cartierele Bucureştiului, dar efectul e departe de tot. Pe alt continent, that is. Dar măcar o treabă bună e în tot aranjamentul ăsta chinuit, toate beculeţele sunt monocolore în aceeaşi culoare! 😉 Că se putea şi mai rău.

De cele din centru nu mă exprim, că nu ştiu, n-am avut curiozitatea, respectiv ocazia şi posibilitatea de a le viziona. Decât în poze. (asta e ca-n bancul ăla: -băi, afară ninge! -Dă linkul!) Dar am avut onoarea din nefericire să calc prin pasajul de la Universitate, proaspăt renovat. Probabil se pregăteşte şi el de sărbătoare, că totul strălucea, de la ojele ieftin de pe tarabele vânzătorilor urlători până la…placajul de pe jos! Să vă ferească Dumnezeu, cucoanelor, să vă lovească nevoia de a traversa pe-acolo pe tocuri. Indiferent de starea vremii. Oricât de uscat ar fi afară, gresia din pasaj luceşte. Şi oamenii alunecă. (dacă oamenii au puţin peste 20 de ani ar putea găsi acest detaliu puternic deranjant şi fracurant de diverse: tibii, femururi şi alte oscioare)

Să revenim la oile iniţiale, că tot asta voiam să vă spun. Să vă arăt mai bine zis. Că la mine în cartier, au crescut podoabele şi în spatele blocului, sîc! Iar presimţirea mea de proaspăt locatar e că au crescut şi-au dezvoltat rezistenţă, nene, că ghena e departe şi tot a învăţat românu’ la geometria de a şasea că drumul cel mai scurt între A şi B este linia care le uneşte. Deci, aruncă, frate! Ruşinică.
uite-o pungă! Uite încă una! Şi sunt diferite, mă jur, nu am schimbat doar unghiul de fotografiere. Să vă spun ce mai cresc în pomi pe la noi, diverse peturi de la sucuri şi berici (care oricât ar fi de aerodinamice, nu sunt chiar aşa suflabile de vânt, mă-nţelegeţi)…

*Să nu încercatţi aşa ceva acasă.