Eticheta: eforturi blonde (Pagina 1 din 4)

Între gemeni

De ce nu-i spui?
Nu pot.

Crezi că n-ar primi?
Urăsc să mi se sugereze răspunsuri în întrebări.

Bine, de ce nu poţi?
Nu vreau. Şi e bine aşa. Schimbă subiectul.

Cum vrei. Ce faci aici?
Asta te-ai gândit să mă întrebi? De parcă m-ai cunoaşte de un ceas. Toţi cei care mă cunosc de-un ceas mă-ntreabă asta.

Dar de când crezi că te cunosc?
De mai demult de-un ceas, dar de mai puţin decât dintotdeauna. Şi nu mă cunoşti încă. Şi ştiu că la răspunsul ăsta te aşteptai.

De ce mă chinui uneori?
Fiindcă îmi dai voi să o fac. Uneori am impresia că îţi place.

De ce sunt eu cel care pune întrebări?

Fiindcă eu sunt cel care ascultă.

Dar asculţi doar ce vrei tu.

Păi te ascult pe tine, ce mai vrei?

Să mai asculţi. Şi să îmi spui şi mie dac-auzi.

————————————————-

Postul acesta vine ca un răspuns la provocarea lui Vali de a scrie ceva reflexiv. Atât de reflexiv, că v-am scos din oglindă ca să vă bag în ceaţă. Mie mi-a făcut plăcere.

Şi mie.

🙂

Reclama viitorului (I)

În publicitate se învârt o grămadă de bani. Oriunde ar fi ea, pentru publicitate se plătesc bani grei, să zicem. Adică, atenţia noastră e preţioasă. Atât de preţioasă, că unii plătesc 2500 euro pe 30 secunde spot în prime-time (asta îmi zice un PR al Antenei 1). Ca să apari la Răzvan şi Dani dis-de-dimi, când nici bună-mea nu s-a trezit încă, iar costă două mii juma’. De banii ăstia, au ei dreptul să facă puţin mişto de tine, dar măcar te văd vecinii la TV.

Dar nu despre asta voiam să vorbesc. Ci despre faptul că reclama în ziua de astăzi – aia de la TV ori din reviste ori de pe stradă- funcţionează poate pentru minunata mea bunică, aventurată în căutarea zahărului ideal. Că nici să faci asemenea Apfelstrudel nu-i uşor! În rest, noi ăstia mai dezmeticiţi, care mai apucăm la un google şi youtoube ieşim încet-încet din orice target. Fiindcă, pentru noi reclama funcţionează cel mult la nivel informativ, nicidecum persuasiv.

Când v-a convins ultima dată un clip să cumpăraţi produsul? A, că ştiu că există şi cutare cremă mai minune decât aia pe care o am acasă e una, că mă duc şi mi-o chiar cumpăr e alta. Psihologia tânărului consumator se schimbă. Omul începe să caute informaţie, fond şi mai puţină formă. A, că râdem de clipurile proaste sau le lăudăm pe cele isteţ concepute e una, că ne ducem şi ne chiar cumpărăm produsul e alta.

Momentan, cred că cel mai mare succes ca putere de convingere o au ofertele prezentate. Da, astea mai pot convinge. Chiar dacă am ajuns să înţelegem şi faptul că degeaba plătesc 2000 de minute în reţeaua mobilă, dacă eu vorbesc numai pe fix. Însă am înţeles să mă uit după varianta care mi se potriveşte. Fiindcă şi dacă nu e cel mai bun “deal” al lunii, pentru mine poate fi cel mai ieftin.

În fine, reclama viitorului e recomandarea. Iar cerecomand.ro – un concept excepţional. Nu m-au plătit să scriu asta, ci o cred până în măduva oaselor. Nu are legătură cu neîncrederea, ci vu bombardamentul mediactic căruia suntem supuşi. Singura noastră salvare este şi va fi RECOMANDAREA.

Iar despre influenţa recomandărilor mele personale în exemple concrete, revin.

sursa

Coeficientul de ordine şi curăţenie

Coeficientul de apropiere faţă de un om e dat de unde îţi stau chiloţii atunci când îţi intră în casă. Relaţia dintre cele două e de inversă proporţionalitate.

Şi fără ghilimele de data asta, că vorbesc serios. Chiar aşa e. Pe unii nu-i primeşti nici în ruptul capului la tine, până nu-ţi faci casa să arate de parcă nu locuieşte nimeni acolo. Nici o urmă de mileu pe mobilă (glumesc), nici un fir de păr pe gresie, nici o şosetă aruncată sub pat, nici un vas în chiuvetă.

Sunt case în care am intrat şi totul strălucea, toate stăteau la locul lor şi nimic nu era pus la întâmplare. Unde patul era întotdeauna făcut şi nici o cămaşă la vedere. Unde vasele murdare aveau sistem automat de reciclare şi pus la loc, iar gunoiul era mereu gol.

Imaginea lenjeriei de pat şifonate sau a şamponului fără dop pe marginea chiuvetei nu reprezintă dovezi de loialitate, dar te aduc un milimetru mai aproape de cel care ţi-a descuiat uşa. O casă vizibil locuită va fi întotdeauna mai caldă, mai primitoare. Fiindcă se confundă imagini din propriul tău cămin. Şi asta înseamnă deschidere. Apropiere.

Nu vă mai scuzaţi atâta că “e deranj”. Nu e nimic, e omenesc. Ba chiar e compliment. Să te arăţi aşa cum nu te vede nimeni.

Oferta verii- promoţie de blonde

Finalul sesiunii se apropie mai trist decât mi-aş fi putut dori. Şi vara preia comanda, nu doar în sângele nostru clocotind, ci şi în programul celor 24 de ore, livrate cu regularitate neafectată de criză, de 7 ori pe săptămână.

Ce faci la vară? E una din întrebările cu iz de viitor, pe care le urăsc. Pe întrebări, nu pe viitor, căci el e mult prea vag pentru a-mi trezi orice fel de sentiment. Şi, dacă stau să mă gândesc- şi stau, că în mers e mai greu :p – asta nici nu e musai de rău. Că doar e plictisitor să te uiţi la un film al cărui final îl ştii, d-apăi să fie filmul ăla chiar viaţa ta. Sau vara asta, după caz.

În fine, să revenim la promoţii. Tânără studentă, în vacanţă, multă energie şi puţine idei ce să facă cu ea. Propuneri? A, e şi blondă 😀 dar nu orice fel de blondă.

😉

Consumaţi produse româneşti la TV?

Apropo de ideea lui Nicu şi de postul anterior, ce ziceţi, avem emisiuni de calitate în România? Hai să vedem cât de lungă facem lista!

Dar să fie fie produse aici şi vorbite în limba noastră, că de Discovery au auzit şi blondele! 🙂

Eu încep cu Garantat 100% şi Apropo TV a lu’ Moisescu (cu toate că bagă prea multă publicitate :p între calupurile de emisiune şi se repetă foarte mult, de parcă n-aş înţelege din prima! dar e ok), voi?

O întrebare

M-am trezit din nou că le ştiu pe toate. Pe toate răspunsurile celorlalţi, mai de fapt :p Şi asta, doar pentru faptul că mie mi se pare într-un fel.

Î: Cine funcţionează ca sursă sigură de informare pentru noi? (Unde sau la cine apelăm pentru răspunsurile de care avem nevoie să fie sigure, când nu ne pricepem personal; ne documentăm pe cont propriu, consultăm un specialist, cerem recomandări de la prieteni, de la google…)

(La mine e simplu: mama. Ea zice că nu există probleme pe lumea asta, ci doar soluţii. :p Dar ea e numai a mea. Voi, restu’, vă rog, răspundeţi.)

*Postul ăsta vine de la faptul că am rămas mută de uimire, atunci când medicul de familie mi-a spus că nici un pacient nu a venit la cabinet să întrebe de vaccinul împotriva cancerului de col uterin. Vreau să zic, nici părinţii fetiţelor care au fost sau nu vaccinate.. Şi mă întreb dacă or fi învăţat să citească-n stele, că-n tratate de farmacologie mă-ndoiesc. Întrebarea rămâne.

Pagina 1 din 4

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 103 queries in 0.427 s