De bineţe, de sănătate, de belşug, de linişte, de pace pe pământ, de bulan la examene, de fripturi cât mai fragede, prăjituri însiropate, bere cât mai ieftină, chefuri prea înghesuite, tocuri cui cu dresuri asortate. Okay, să redevenim serioşi. Prunci dolofani şi şefi muribunzi, frigidere pline şi maţe săturate. Cadouri multe. Sau cadouri scumpe. Sau amândouă. Diete respectate, calorii răzbunate. Blesteme împlinite şi păcate judecate.

Vise împlinite. (Mai vreţi, că mai pot.)

Voi ştiţi că vă doresc toate cele şi încă multe pe deasupra, hai să fim altfel Crăciunul ăsta, fără mesajele seci reproduse roboţeşte sau în ritm de copy/paste. Tastez din tren, în mai puţin de o oră ajung acasă. La mine, la Sibiu. Să ne deconectăm de prostituţia socială.

Crăciun fericit!

Miruna

(vorbim după, să vedem cu ce ne lăudăm. Pe indice de cuminţenie!)

Cine a cumpărat toate cadourile până la ora asta? :p Mereu se mai găseşte câte o pungă cu moşi, felicitare sau fofon care e musai de achiziţionat. Şi chiar dacă anu’ ăsta ai fost atât de organizat, cu liste, listuţe şi artificii economice, precis îi mai trebuie mamei un litru de lapte pentru pireu. De ăla a uitat, că numai la fripturi îi stă capul! (glumesc, mami 🙂 Sau dacă a dat norocul ăla peste tine să nu mai aibă nimeni nevoie de încă un kil de roşii ori smântână ori praf de copt, precis a uitat bună-ta să-şi ia ciorapi noi. Sau şi-a luat, dar cum îndemânarea evoluează indirect proporţional cu vârsta, i-a distrus la prima încercare. Asta e de ţinut minte, la capitolul “eventuale buclucuri” în Ajun. Şi, din toată agitaţia specifică, în mod evident, eu trebuie să mă strecor prin aglomeraţie (da, Sibiul e mic, dar nu încape tot într-un Real). Că doar n-om trimite-o pe mama în mijlocul nebuniei, când ea o preferă pe aia de acasă. Să-şi iese din ritm?! Chiar dacă ar fi mult mai odihnitor să zaci la volan decât să mişuni prin casă, dar, cine ar mai fi atunci chiaună în Ajun, seara ?! Nunu, tradiţiile trebuie păstrate! :p

Nici cu tata nu e să-ţi faci de lucru, el are o treabă şi bună. Atât de bună, că îi ocupă tot timpul şi energia, mai precis şi le ocupă el singur. Scoaterea bradului din pivniţă, fierăstrăiatul lui, prinsul în suport, ancoratul crenguşelor (eu mă opresc aici, că şi-aşa se preconizează un post prelungit, dar tata n-a terminat.). Varianta din trafic şi statul la cozi nu s-au numărat niciodată printre hobbyurile lui. Deci, ghiciţi cine a mai rămas! Mda.

Revenind la cadouri. Ca în fiecare an, devenim isterici. Ne pierdem controlul, de parcă ne-am proiecta toţi nervii de peste an într-un fel de concluzie crizată, ca o recapitulare dinaintea examenului final. Doar aşa putem intra liniştiţi în noul an. Sau, mai degrabă, obosiţi, dar şi nervii ăştia self-made îşi au farmecul propriu, de sărbători. Parcă tradiţia i-a asimilat. Adoptat, de fapt.

Listă!

• fără chestii de şters praful de pe ele, fără moşi cântători şi minunăţii indiene aducătoare de belşug şi vise frumoase. Pe astea şi le ia omul singur dacă îi trebuie iluzii cu pene
• fără parfumuri, decât dacă ştii precis gusturile omului. Sau ţi-a şoptit o păsărică. Sau Moş Crăciun. Cu toate, că Moş Crăciun nu prea mai are treabă cu păsărelele -era să zic.
• fără cadouri simbolice – de genul Diplomă pentru cea mai bună iubită. Oau! Cea mai bună la ce? La gust?! NU! Astea sunt cadourile lipsite de imaginaţie, acceptabile doar dacă ai vârsta sub 15 şi bugetul, sub nivelul mării.
• fără zorzoane decorative, că, din nou, e treabă de gust şi design interior. Astea sunt cadourile reciclabile. Şi nu de alta, dar conform dictonului, ce ţie nu-ţi place, altuia nu face cadou, rişti să te trezeşti la anul cu fix acelaşi obiect neinspirat pe cap. Şi, crede-mă, nu îţi doreşti aşa ceva.
• fără chestii “pentru casă”, de genul neutru, care merg pe post de cadou colectiv pentru ambii părinţi sau bunici. Ştiu că niciodată nu îi poţi mulţumi pe toţi (şi pe ei, dar şi pe tine, care la maratonul cumpărăturilor tocmai ai ochit o geantă be-ee-ton), dar mama precis n-o să aprecieze ultima generaţie de storcător de fructe. Mai aveţi, oricum, vreo 3 prin pod prăfuite, pe care le-a dat scurt-circuitate, că se săturase săraca de atâta coajă de măr şi miros de ţelină în casă.
• fără şorţuri. Oricât de drăgălaşi ar fi ursuleţii de pe ele. Spuneţi un NU mare şorţurilor. Nimeni nu apreciază. Oamenii Doamnele vor să se concentreze pe partea pozitivă a vieţii la ceas de sărbătoare. Şi să se bucure.
• fără chiloţi, şosete şi prosoape. Nici maieuri. Repet, oricât de ursuleţe ar fi motivele decorative. Astea sunt chestii pe care oricum şi le cumpără omu’, că-i trebuie -la modul cel mai primitiv. Fă-i o bucurie, nu-l scăpa de o grijă. Plus, şi chiloţii bărbăteşti sunt de mai multe mărimi, chiar dacă primul tău iubit o purta pe cea “universală” :p

şi lista rămâne deschisă…