Rezultatele căutării "guma de mestecat" (Pagina 1 din 2)

Zâmbetele sănătoase nu se obțin cu gumă de mestecat

femeie-zambet

Nici măcar cele frumoase nu se obțin așa. Dacă tot se vorbește de frumusețea zâmbetului, în care cumva-cumva m-aș putea numi un pic de specialist. Întotdeauna m-am întrebat de ce mestecă oamenii gumă dimineața: oare ei nu s-or fi spălat pe dinți?

Continuare

Pro, dar mai mult contra: guma de mestecat

Acesta nu este un post obiectiv. Ţineţi cont de asta când începeţi să aruncaţi cu roşii.

În primul rând, vreau să vorbesc de felul în care se consumă guma: ea se mestecă nu se molfăie. Şi se mestecă ţinând buzele în contact intim între ele, nicidecum în relaţie cu mediul înconjurător şi privirile evident îngreţoşate ale nefericiţilor nimeriţi prin preajmă. Serios, e extrem de urât să mesteci gumă. S-o cioflăi e greţos. Chiar dacă unora li s-ar părea cool, credeţi-mă, e o impresie. Singura treabă cool e mirosul de mentă. Da’ există şi alte mijloace prin care se poate obţine, cu efect îndelungat de-a dreptul.

  • Indiferent de cum o cheamă, singurul motiv pentru care e “aprobată” şi ridicată în slăvi de asociaţia medicilor dentişti e unul pur financiar. Ghiciţi care sunt sponsorii principali ai evenimentelor de profil! Dinte pentru dinte, serviciu pentr serviciu :p
  • Lăsând asta cu recomandarea la o parte, guma de mestecat scoate plombele. Aproape adevărat. În realitate, stresează obturaţiile, fiindcă se lipeşte şi trage de ele. Şi tot trage, că nu se lasă uşor. Sau nu o lăsăm noi să se lase.
  • Pe de altă parte, la şcoală ne-au explicat ăştia, că cică guma minunată chiar ar avea un efect de curăţare a dinţilor pe două căi: una mai mecanică şi alta mai fizică. Adică, duce mămăliga prin frecare cu suprafeţele dentare şi protejează în acelaşi timp, accelerând reducerea pH-ului, după mâncare. Ăla săracu’ oricum se reduce, că noi suntem atât de deştepţi, încât ştim singuri să facem treaba cu pH-ul şi reglarea lui, ce nu prea ştim e cum să ne spălăm pe dinţi. În fine, guma poate face şi bine, însă nu mai mult de 5 minute. Atât durează figura.
  • După 5 minute, pH-ul e revenit ca şi când i-ai fi dat bice, deci singurul efect e ăla cu trasul de plombe. Aşadar, dă cu rest. Plus, vine explicaţia cu durerea de stomac în relaţie cu guma din gură. Păi da, că secreţia de acid gastric e stimulată de prezenţa alimentului în gură, masticaţie sau gândul la un aliment. Iar asta cu guma e un fel de păcăleală pentru stomac. Că ai ceva în gură, mesteci cu spor, dar nu îi trimiţi nimic de ros. Şi atunci te roade el pe tine. Acidul ăla chiar îşi merită numele. Te arde ca focul.
  • Excesul masticator suprasolicită musculatura şi articulaţia temporo-mandibulară. De aici, oboseala musculară.
  • Conţine îndulcitori sintetici, adesea aspartam. Ăsta micu’ în cantităţi mari e najpa rău. Pe bune :p De aceea, mai bine cu zahăr. Sau ba nu, reformulez. Preferăm periuţa şi pasta. De dinţi.

Astea sunt nişte chestii mai tehnice, ce nervozităţi şi probleme de mansardă sugerează acest mestecat frenetic, nu mai ţine de domeniul meu. Oricum, înainte de întâlnire, mai bine te speli 3 minute pe dinţi decât să stai 5 la coadă după pachetul de gumă.

Să mesteci gumă fără să te speli pe dinți e ca și când te-ai da cu deodorant fără să te speli, numai că mai rău

via GIPHY

Niciodată nu am înțeles oamenii care mestecă gumă dimineața. Oare ei nu s-au spălat pe dinți? De ce, când asta durează mai puțin decât să stai la coadă la gumă.
Guma nu e periuță și niciodată nu va fi. Reclamele cu “susținut de medici stomatologi” au multe sponsorizări în spate. Să ne lase.

Continuare

Bebelușii pot ”lua” carii de la mamele lor?

bebelușii pot lua carii de la mamele lor miruna ioani

Cariile sunt boli ale dinților cauzate de niște bacterii, în special Streptococcus mutans. Nu e tocmai rocket science să îți dai seama că bacteria asta vine de undeva, deci toți o luăm de la cineva la un moment dat. Există studii pe subiect, cu vechime.

Continuare

De fiecare dată când pe-un adult îl doare-n fund, un copil vede că se poate

De fiecare dată când pe-un adult îl doare-n fund, un copil vede că se poate miruna ioani

Nu e ca și când nu știu ce se întâmplă în țară, în piețe sau la televizor. Să nu credeți că nu îmi pasă. Chiar dimpotrivă. Mă bucur nespus că sunt atât de mulți tineri care își doresc o schimbare în bine. Doar că…

Continuare

Cea mai detestată rivală: Berea

Nici una din relaţiile mele cu un băiat nu s-a terminat din cauza unei alte domniţe. Bine, în afară de primul meu iubit, care a plecat tâmpit de una mai mare, care oferea servicii complete, deci nici nu l-am putut condamna. Pe ea însă, da. Şi până în ziua de astăzi, când îmi apare în cale mi se strică respectiva zi cu absolut tot ce ar mai fi putut rămâne bun din ea.

Dincolo de pseudotragicul eveniment, următoarele mele rivale nu mai aveau nici sâni nici fund, disponibili la cerere. Ba nici măcar moravuri uşoare, ca să-mi pot şi eu hrăni imaginaţia cu o figură călcată de maşină sau măcar tunsă zero. Nu, următoarele mele relaţii s-au dus pe apa sâmbetei fiindcă el avea mereu câte o pasiune, cu care se forma un triunghi amoros demn de comedia anului. Unde eu eram prostul principal, bineînţeles. Inteligentul era -ca în toate filmele bune- el, care a făcut de fiecare dată o alegere deşteaptă:  spre deosebire de mine, pasiunea nu l-a părăsit nici în ziua de astăzi. Ea  varia între parametri foarte largi, de la sporturi extreme la sporturi ilegale. Toate dau trăinicie relaţiei. Şi dependenţă, dar nu de iubită.

N-am încercat să-l vindec pe nici unul, pe principiul, pentru a fi cu mine nu trebuie să renunţe la bucuriile lui. Pentru că un iubit nefericit nu îmi foloseşte la nimic. Dar mi-aş dori ca fericirea lui să se hrănească şi din zâmbetul meu, din locurile pe care vreau să i le arăt şi poveştile pe care vreau să i le spun. Care la început erau din categoria “nu-mi vine să cred” şi savurate ca o prăjitură fină, ca apoi să fie mestecate rapid şi scuipate ca o gumă. Ce repede ne obişnuim cu aromele! Şi ce repede ajungem a crede că ceva ni se cuvine doar pentru că am meritat odată… Adverbul e cu intenţie scris legat.

Nu de puţine ori mi-am dorit ca rivala să aibă ţâţe mai mari şi fund mai bombat, să fie vreo frumoasă ori deşteaptă, pentru că astfel aveam varianta cu intervenţii chirurgicale sau culturale şi o excludeam pe aia în care el era prost. Nu de puţine ori şi eu m-am mirat de alegerile pe care le-am făcut. Că mai bine aş fi avut iubiţi urâţi …

Iar ieri s-a iscat o discuţie aprinsă pe twitter, în planuri paralele cu @Buddhabar şi @giapapadia (aici). Arhi a reacţionat ulterior. Oricum, eu cred în continuare că femeia nu va ajunge vreodată să înţeleagă relaţia bărbatului cu berea. Şi mai ales, frecvenţa ei. Vă las să citiţi şi să trageţi singuri concluziile.

Iar pentru doamnele care nu au încă un “echivalent al berii”: puneţi mâna şi faceţi-vă rost! 🙂

Pagina 1 din 2

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 129 queries in 0.378 s