neuron de blonda in bancile scolii Archives - Page 6 of 8

Ai carte, ai parte!

Pe 31 July 2008

14

Ai net, mai ai ochi obosiţi, lacrimi artificiale lângă calculator şi dureri de spate. Ca să nu mai menţionez o poponeaţă în plină dezvoltare. Chiar vorbeam cu cineva, că navigatul pe internet nu arde kalorii. Eventual ajută la stocarea lor.

Voiam să vă arăt pagina asta, unde cu siguranţă aţi ajuns de multe ori, din diverse motive. Nu insunuez nimic. Dar recomand să daţi un scroll down, să vedeţi ce are de oferit mai jos de secţiunea caută. E vorba de greşeli uzuale în vocabularul nostru, pentru care nu mai avem nici o scuză de azi înainte. E drept, pe net poţi citi mult, dar mult nu înseamnă şi corect. Şi pute România de oameni care nu ştiu să folosească al doilea “i” unde e nevoie de el sau care au impresia că o cratimă e doar un semn cu rol decorativ. Şi indiferent că eşti inginer ori fizician ori medic ori cântăreţ de la-la-li-lu, ABSOLUT NIMIC nu te scuză să nu îţi cunoşti ortografia limbii materne. Nu doar profesorii de limba română şi studenţii la jurnalism au obligaţii. Şi din păcate nici ăştia nu le respectă pe toate.

! cică e corect “a da sfară-n ţară” nu a da sfoară-n ţară

şi cu surle şi tobe nu cu surle şi trâmbiţe… oare să-i credem? 😉

p.s. încă un sfat: încercaţi să renunţaţi la să ieie şi să deie, chiar dacă le aveţi în sânge şi în locurile natale. E foarte urât.

Primii zece ani îs grei, pân’ ajungi în anu’ trei!

De Miruna

Pe 1 July 2008

În neuron de blonda in bancile scolii

9

Oficial, îmi merge bine …în vacanţă!

Neoficial, îmi merge şi mai bine! 😉

La ora 11.16 mi-am predat lucrarea şi am ieşit ţopăind din sală. Aş fi chiuit de bucurie, dar unii încă mai scriau. Nu ştiu să zic dacă manifestările se datorează excesului de ştiinţă, vacanţei începute ori razelor solare.

Oricum, am hotărât să pun punct poveştilor cu handsfree. Aşa că am ajuns la examen cu 5 minute înainte de a începe şi vorbind la telefon. M-am aşezat urgent în prima bancă şi nu mi-am ridicat privirea din foaie. Am ieşit salutând politicos şi mi-am văzut de arcurile mele din…ştiţi voi unde.

Apoi m-am gândit aşa: Oficial sunt la jumătatea minunatei şcoli. Din toamnă, o să intru în jumătatea aia ultimă. Adică mai este încă atâta.

Sunt un parazit social şi mă disperă chestia asta. Nu mor de foame şi nici dezbrăcată nu umblu. Iar bani, nici măcar nu trebuie să cer. Da’ taman aia mă calcă pe nervi. Că îi primesc aşa, picaţi.

Sunt un om în toată firea (bine, cât jumătate de om în toată firea, dar când vine vorba de consum, fac faţă, de nu mi-e ruşine!), am nişte pretenţii dar nici o obligaţie. Şi când tre’ să-mi pun burta pe învăţat mai întâi încep cu a mă plânge.

Vreau să fac ceva să ies din amorţeala asta. Aşa că, dacă are cineva vreo idee strălucită, pe care nu o poate pune în aplicare decât cu o blondă care gândeşte alături, şi care să aducă şi îmbogăţirea, count me in! Da’ fără gânduri bolnăvicioase, păcătoşi mici ce sunteţi!

Pe de altă parte,

am 22 de ani şi oficial nici o grijă pe capul ăsta blond. Sunt în vacanţa mare, şi da, mă bucur de ea ca în clasa a doua. Şi vă fac în ciudă tutror celor care se coc la lumina neonului cu licenţa în faţă. Exact cum voi mi-aţi făcut în ciudă în fiecare din celelalte veri, când sesiunea era gata pentru voi, iar a mea nici nu începuse. Na, să vă văd acum!

Glumesc.

Felicitări colegilor care au ajuns în anul patru. Celor fără handsfree.

Şi succese nebune, limbariţe de muieri cicălitoare celor care au de susţinut licenţe zilele astea.

Un strop de noroc şi cât mai multe pile la sport pentru tinerii care dau BACul.

Şi… ce să zic, … daţi un telefon când aveţi timp, eu o să fiu pe la ştrand…

Facultatea care ne mănâncă zilele

De Miruna

Pe 22 June 2008

În neuron de blonda in bancile scolii

3

Recent, am ajuns pe forumul studenţilor la UMF
-Vărsare de lacrimi- de pe statusul unui coleg pe mess.
Învârtindu-mă în jalea manifestată cu ardoare de către aceştia, am găsit însemnarea unui student, care m-a distrat copios.
O recomand chiar şi celor neimplicaţi în minunata instituţie. E o lectură savuroasă.
O găsiţi aici.

De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Da’ Florescu nu-i Dumnezeu.

De Miruna

Pe 17 June 2008

În neuron de blonda in bancile scolii, şi blondele se minunează

5

Şi în mijlocul bucuriei mele, strângând cursurile din sală, mă gândeam la colegii mei rătăciţi din zona ISEului la medicină.

Mă gândeam ca un martor detaşat, fără eforturi de imaginaţie în ceea ce priveşte propria încadrare. Probabil, timpul va răspunde aici şi tot el va răsplăti eforturile. Uneori, pentru lucrurile măreţe trebuie să ai răbdare. Să aştepţi, uneori, merită…

Şi nu mă gândeam la ăia de şi-au tocit coatele prin amfiteatre şi şi-au ros unghii de au dat în ulcere, dar n-au picat pe subiect şi s-au ales cu programare la medic şi regim alimentar, nicidecum cu o vacanţă fără restanţe.

Ci mă gândeam la ăia care sfidează orice lege a firii. Şi tratează cu sictir nişte colegi, un sistem educaţional, o societate. De ăia care se închină trendului de a-şi înfige hands-free-uri în chiloţi şi urechi. Şi-ar înfige ei şi ştiinţa, de ar avea unde.

Şi la morfopat s-a mers cu ţinuta asortată trendului. Şi potrivită situaţiei: una bucată, două, trei, fără număr la unii, examen de susţinut, o vară călduroasă şi un curs stufos.

O foaie albă cu data şi numele pe ea. Plus câteva rânduri numerotate la început 1,2,3,4,5. (Să nu facă studentul febră musculară la antebraţ, că nu mai ştie să scrie decât pe mess. Că alte localizări ale acestei febre greu mi-aş imagina, nu de alta dar nu ar exista alţi muşchi suprasolicitaţi) Iar la albul imaculat al hârtiei, stă perfect asortată ştiinţa bietului. Noroc cu progresul ştiinţei că are şi el acces la câte un telefon mai performant, prins în tot felul de sârme de trupuşorul lui plăpând, tremurând şi tot *** la fundic , scuzaţi expresia, am cenzurat cât am putut.

Că are şi el emoţii, să nu fim răi.Că mare belea se poate pune în capul tău cel vid de cunoştine morfopatologice, de te gineşte “tata” Florescu în timp ce prestezi. Adio, şi rămâi cu dulcea imaginaţie a ceea ce ar fi putut însemna studenţia ta. Păcat că n-o să ţi se mai întâmple. Like ever…

Sau, şi de se întâmplă, tot aia-i, că oricum mare lucru nu pricepi din ea. Şi de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Dar Florescu nu e Dumnezeu. Oooooops.

Soluţia: sună un prieten, cel mai bine pe ăla cu hands-free-ul.

Dar noi, ceilalţi, plebea, ăia care măcar ne colorăm titlurile cărţilor cu marker şi ne îmbătăm cu cafele în nopţile de vară, îi tolerăm printre noi.

Ce scuză avem?

Nici una.

Iar garanţia pentru uzură morală nu se eliberează gratuit.

Examenul vieţii

De Miruna

Pe 17 June 2008

În neuron de blonda in bancile scolii

2

Bac 2005. Examen scris la limba şi literatura chineză. Oficial îi zice matematică.

Simt şi soarele cum mi-a orbit privirea când am ieşit din întunericul clădirii unde am dat proba. Şi prima gură de aer stătut pe care am tras-o, expirând din străfundul sufletului meu orice urmă de logaritmi şi cosinuşi, care, oricum, nu şi-au găsit aici locul vreodată. Doar cât să iau o nenorocită de notă şi să promovez cu glorie mediocră. Sunt şi realistă uneori, şi nu îmi setez aspiraţiile pe zgârie-nori. Că oamenii sub 1.50 tre’ să-şi cunoască lungul nasului.

(Şi nu, nu eram blondă pe atunci)

(Şi nici sub 1,50m nu am 😉

Credeam că e maxim ce poţi simţi după un examen.Dar au venit altele. Şi nu o să zic admiterea la facultate, că aia a fost o probă de viaţă, nu de ştiinţă, pentru mine. Dar, despre asta, în altă ordine de idei.

O să zic: Anato1 (când o săptămână nu mi-a văzut soarele obrăjorii, cu excepţie de o jumătate de oră, cât am mâncat un tiramisu leşinător de bun la o prietenă. era ziua ei), Biocel.

Cam astea au fost examenele care mi-au pus ritmul cardiac pe butuci şi neuronii pe sfoară. La cote care nu se regăsesc în sistemul de valori practicat de ISE.

Şi la cote care nu se regăsesc în vreun sistem, au fost momentele când am ieşit din sală. Cu gura până la urechi şi cu urechea în telefon. Să dau mai departe vestea cea bună.

Ieri, am ieşit într-o veselie ciudată de la morfopat. Materia aia cu morţi proaspeţi pe mese şi sânge prelingându-se din ei. Materia aia pe care toţi “civilii” o confundă cu anatomia. Care pe toţi “non-civilii” îi bagă în fibrilaţii, insomnii şi săli de lectură. Am trecut şi eu pe acolo, uneori cu mai mult, alteori cu mai puţin folos.

Dar momentul în care auzeam în telefon că am promovat, chiar şi mediocru, a fost oaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaah!!! V-am spus că de la o vreme cred în minuni. Mama mi-a zis că a aranjat ea, să fie bine. Şi se pare că, în faţa autorităţilor supreme, gândul unei mame are greutate moleculară din aia mare, de nu trece neluat în seamă.

Cu subiect şi predicat, vă rog!

De Miruna

Pe 6 June 2008

În neuron de blonda in bancile scolii

1

Examen:

se ia o serie de studenţi

se împarte în grupuri de grupe

se anunţă intervale orare

nu se acceptă întârziaţi

nu se acceptă decât ACTE DE IDENTITATE gen CI,BI, paşaport. celelalte sunt fraude, nu sunt luate în considerare. inclusiv una bucată carnet de student. cu ştampila instituţiei mamă, poză şi gâdilici în talpă.

cine nu se adaptează face stânga-mprejur!

p.s. întârzierile studenţilor nu sunt acceptate, alte manifestări ale întârzierii -de orice fel ar fi ea- sunt trecute cu vederea, ba chiar integrată în sânul catedrei.

se amestecă orarul planificat,

se întind nervii la maxim

şi se bagă picioarele în el program de sesiune. (Că doar nu lor le suflă morfopatu’-n ceafă)

se lasă 2 ceasuri jumate la fiert sub foc mic (sau să zicem “doi şi-un sfert”)

după care se scoate pixul şi ornează hârtia

cu numele din BI, CI sau paşaport. nu se acceptă alte documente.

Cam asta ar fi reţeta de succes a examenului pe care l-am susţinut azi.

Acum o să ne îndreptăm atenţia spre săli de lectură şi cursuri neînvăţate, ori..în fine, cât ne-or mai ţine puterile. Că a fost epuizant. Să stai în picioare în faţa blocului, proptind pereţii sau fugind de ploaie. Cu stomacul gol şi capul umflat. Tot de la ploaie, că ştiinţa o lăsasem pe net.

Iar dascălii noştri lăsaseră logica undeva alături de subiectele date.

“Menţionaţi 5 cauze majore în necesitatea profilaxiei dentare, susţinută de activităţi organizate, este justificată de: a)….; b)…; c)…; d)…; e)…”

Huh,say again, please?

Şi răspunsul mi-a fost … titlul capitolului din care trebuia să scriu.

Dar sensul…

Categoria: neuron de blonda in bancile scolii (Pagina 6 din 8)

Ai carte, ai parte!

Primii zece ani îs grei, pân’ ajungi în anu’ trei!

Facultatea care ne mănâncă zilele

De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Da’ Florescu nu-i Dumnezeu.

Examenul vieţii

Cu subiect şi predicat, vă rog!

Proaspăt scoase din cuptor

Urmărește-mă și aici

Categorii

UNDE MAI ARUNC CÂTE UN OCHI

MĂMICI MIŞTO

Statistici trafic