Luaţi-vă două secunde de răgaz, încă o gură de cafea şi respiraţi profund. Iar după ce vă reveniţi, încercaţi să nu închideţi blogul blondelor pentru totdeauna.
Într-adevăr, şcoala e un brand mult prea promovat. Ştiţi Svarovski? Svarovski e o marcă de bijuterii confecţionate din veritabilă sticlă tăvălită prin vopsea. A, şi tinichea de cea mai înaltă calitate, să nu uităm. Aşa e şi cu şcoala. Te fac să crezi că tre’ s-o ai, ca pe cristalele Svarovski. Dar tu, de fapt, găseşti aceeaşi sclipiceală de doi lei pe orice tarabă din Dumbrava (ăsta fiind magazinul central din Sibiu, un fel de piaţă acoperită). Şi la doi lei, ad literam.
Auzeam luni la TV, cu ocazia primei zile de şcoală, despre importanţa ei colosală în educaţia individului. Hai nu zău?
- Nu cred în instituţia şcolii şi rolul ei în educaţia mea, fiindcă la o analiză cu de-amănuntul, nu ştiu dacă 20% din ceea ce sunt i se datorează. Sau din ceea ce ştiu. Iar procentul ăsta e burduşit de luceferi şi moromeţi, unde pe ultimii aş fi trăit chiar mult mai fericită fără a-i cunoaşte îndeaproape. Zău.
- Poate am mai zis, dar când directorul liceului nostru a întocmit o listă cu facultăţile la care a intrat fiecare, am trâmbiţat să nu mă treacă nimeni. Deoarece nici a mia parte din reuşita mea de la vremea respectivă şi orice vreme după nu i se va datora vreodată. Rânjetul lui hidos şi mult prea prost igienizat mă bântuie până în ziua de astăzi. Şi e cam singurul lucru care mă bântuie. Noroc că mi-au zis ăia la facultate ce valenţă are oxigenul, că aş fi rămas cu o impresie tare greşită după liceu 😉
- Nu cred în instituţia şcolii fiindcă “îţi formează” gândirea, expresie pe care mi-o tot repeta mama când venea vorba de făcut exerciţii la mate. Târziu avea să înţeleagă ea mama, că fix formarea aia e nocivă a naibii şi că tre’ să îţi fereşti copilu’ de ea ca de dracu’.
- Nu cred în instituţia şcolii, fiindcă anulează creativitatea, personalitatea şi orice sclipire poate manifesta un copil. Dar îl învaţă foarte bine un lucru: să se supună.
- Nu cred în instituţia şcolii fiindcă modifică morfologia creierului prin sfânta repetiţie, mama învăţăturii. Mai ştiţi? Şi nu cred în nici o formă de învăţare pasivă, cu toate că în facultate ne-au zis de enşpe mii de ori că e bine să învăţăm cât mai mult ca să avem de unde uita. Că dacă uiţi dintr-un volum mai mare, tot rămâi cu ceva mai mult decât … înţelegeţi regula de trei simplă.
Dar pruncilor din toată lumea, de şcoală avem nevoie, tot aşa cum ai nevoie de scări ca să ajungi în casă! E vorba de etape, de trepte, care trebuie parcurse. Acuma, ăia mai şmecheri iau liftul şi bravo lor. Însă, şcoala e esenţială pentru tot ce ne învaţă extracuricular. Pentru felul în care ne mişcăm în pauze, pentru prietenii cu care învăţăm să interacţionăm.
Iar cea mai importantă perioadă e liceul, unde e crucial să apuci printre oameni de soi. Ăla e momentul în care îţi defineşti multe sisteme înconjurătoare, iar mediul extern are o maximă influenţă. Căutaţi minţi alese în jurul vostru şi veţi putea da naştere unor minuni. Iar dacă pentru asta e musai să tociţi comentarii şi formule trigonometrice, faceţi-o! Fără să staţi pe gânduri!
sursa
