Noi, femeile, mai ales după ce devenim mame, începem urgent să punem nevoile copilului înaintea nevoilor tuturor, mai ales alor noastre. Însă, pe termen lung, probabil că nu este un comportament sănătos nici pentru noi însene, nici pentru copil/copii. Așadar, cum cerem de la copil ce vrem pentru noi? Timp, liniște, odihnă, etc, fiecare pentru ea. Unde ne oprim cu acest pus al nevoilor noastre în cui și cât cedăm prioritate nevoilor copiilor noștri?

Am întrebat-o pe Otilia Mantelers, 

M-am săturat să tot aud diverși binevoitori cum îmi observă, analizează, judecă și apoi critică anumite comportamente în relație cu copilul meu. Începând de la vecina de la bloc, care-mi aruncă ”n-are și el un fes pe vântul ăsta”, până la mătușa care-mi spune c-o să-i dau țâță până la 3 ani și jumătate? Cu trecere prin toate acele etape de la ”vai, îl lași să mănânce singur” și până la ”vai, îi dai cu lingurița, îi distrugi viața”. ”O să vezi tu ce-o să pățească”. ”Doar și voi ați făcut așa când erați mici”. 

Continuare

-Tu știi ce-nseamna infinitul? l-am întrebat când se uita în ochii mei. Ca să înțelegi când spun că te iubesc un pic mai mult de infinit.

Continuare