Categoria: gemenii si f(i)etzele lor (Pagina 2 din 3)

Voi simţiţi că vin Paştile?

Anul ăsta nu am putut participa la tradiţionalul vopsit de ouă. Parcă se duc tradiţiile şi bătrânii duc dorul. De ele şi de copii.

Am fost la înconjurat, ca în fiecare an, în Vinerea Mare. Bătrânii tot mai rari, ţiganii tot mai mulţi. Bătea vântul şi nici lumânările nu mai voiau să ardă.

Paşti ca acestea mi-am dorit dintoteauna, dar acum mă străduiesc să le ţin la distanţă. Sunt ciudată chiar şi pentru mine, uneori.  Mă blochez în zona safe, fără să vreau. Căci pe cât mai înalt zborul, pe atât mai dură căderea.

Copiii pe care-i ştiam s-au făcut mari, de-i recunoşti după părinţi. Bătrânii satului s-au mutat pe inscripţiile pietrelor funerare. Iar martorii schimbului de generaţii se uită muţi, în oglindă.

Voi simţiţi că vin Paştile?

Just for fun

Că viaţa bate filmul nu e noutate. Dar când viaţa ta bate filmul, rămâi cu mandibula atârnată şi ochii holbaţi tâmp.

Zilele acestea mă confrunt cu nişte “probleme” organizatorice majore, care implică decizii oarecum într-un timp viitor al condiţionalului optativ. Cred că aşa ceva nu există, dar hai să-l inventăm! Ştiţi cum e aia când îţi trec prin cap diverse scenarii cu “dacă ar fi” pe colo şi dincolo, de te vezi cu ochii minţii (nu ăia holbaţii) şi încerci să-ţi măsori ipotetica temperatură a fericirii. Merge?

La concret, în momentul de faţă există pe lumea asta 4 proiecte care mă vor implicată. Ce să iei şi ce să laşi, acum e atunci! Să te vedem, blondo. Iar azi am stat de vorbă cu cineva care mi-a explicat că nu-mi poate promite marea cu sarea, că nu el taie şi spânzură. Şi reacţia mea a venit prompt, că eu nici nu vreau marea cu sarea, că după dinţii stricaţi ai altora o să bag la maţ, nicidecum după poveşti de adormit copilele. Ştiu, unii fac burtă şi bani din asta. Dar alţii vor doar să se joace. În cel mai responsabil sens al cuvântului. Doar că într-o responsabilitate eliberată din corsetul ambiţiilor reci. Just for fun.

Omul a rămas cu sprâncenele-ncreţite. Cum adică, nu vreau? Adică…cum?!

În fine, nedumerirea trădată a interlocutorului nu m-a lămurit dacă a înţeles ce vreau să zic. Da, există oameni pe lumea asta care ştiu exact ce vor. Şi mai există blonzi, aşa ca mine. Care-şi doresc lucruri simple şi încă ceva bucurie pe lângă ele. Şi care învaţă să-şi primească stropul de fericire, chiar şi atunci când el e departe.

O faţă lungă

A mea.

Constat că grea meserie mi-am ales. Că până să ajung în gura omului, tre’ să trec prin mintea lui. Unde pui că tocmai parţialul deficit la capitolul acesta l-a adus la mine. Ca norocul, aş zice.

a, de fapt voiam să vă arăt asta, păreri despre influenţa femeilor în blogosfera bărbaţilor. Pro şi contra.

p.s. Blondele mulţumesc pentru votul de încredere :p Poate mai luăm un minister 😉

Acum inteleg

Dacă expui un om 24 de ore continuu la muzică de volum mare şi stroboscop, va prezenta un episod de halucinaţii cu imagini şi voci. Adică, înnebuneşte. E dovedit. Ne-au zis la şcoală.

Acum, sunt sigură că au dreptate 😀

A şti sau a nu şti

Cel mai des, ceea ce îţi doreşti, ceea ce vrei cel mai mult e acel lucru pe care nu îl poţi avea. Dar pe cât de dureros ar fi “să vrei”, cei care suferă cel mai mult sunt cei care nu ştiu ce vor. Eu sunt gemeni.

I rest my case.

Ce-ţi doreşti de ziua ta?

Răspunsuri.

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 140 queries in 0.390 s