Acum o lună şi ceva (parcă aşa era, nu, Anca?) toţi cei care au participat la Redescoperă România au primit un mail care anunţa megapetrecerea de final, undeva la Sâmbăta de Sus şi nici n-am mai citit detalii, fiindcă deja ştiam că nu voi mai fi în ţară.

Weekend-ul ăsta s-a întâmplat. Adunarea în Dustere, cele 5 minute celebre, albastrul tricourilor şi mulţi colegi la un loc. Of, câtă lume am văzut în fotografii! Câtă lume pe care mi-ar fi făcut atâta bucurie să revăd pe bune. Pe câtă lume mi-aş fi dorit să (re)cunosc! (Maka e probabil în topul listei)

Continuare

Ziua 1

Raportez din Constanţa şi declar început sezonul patriotismului pe acest blog, fiindcă o să vă spamez săptămâna asta cu lucruri pro-româneşti. Sunt în excursie în Dobrogea împreună cu o gaşcă de oameni care şi-a propus să arate lumii că speranţa încă n-a murit pentru spaţiul carpato-danubiano-pontic. Eventual zace îngropată printre ruine, dar asta facem noi acum: săpături. Pentru cei care nu cunosc proiectul: Se ia una bucată zonă de ţară românească, se adaugă o mână dintre cei mai talentaţi şi de soi bloggeri (colegii, fiţi atenţi, suntem lăudaţi!), se împart frăţeşte în câte Dustere încap şi se trimit la redescoperit. Se asezonează cu pălării de soare şi creme cu protecţie, aparate foto şi mult internet, apoi se consumă regulat, fără restricţii. Aici toţi suntem dependenţi. De telefoane, social media şi net.

Deci vizităm Dobrogea. Eu mi-am dorit să ajung în excursia asta, fiindcă una din opriri va fi în Deltă, unde mărturisesc: nu am fost niciodată. Abia aştept, nici de ţânţari nu-mi este frică!

Dacă vreţi să urmăriţi traseul live, vă sugerez hashtag-ul #dinromania. Dacă vreţi să urmăriţi deadline-urile de la birou, vă sugerez deconectarea de la twitter. Fiindcă noi o să punem poze de pe unde mergem, cu soare şi cer albastru, iarbă verde şi glume bune, de toată ciuda o să vă ia instantaneu. Aşa mi se întâmpla şi mie când mă uitam de-acasă.

Cât şi pe unde ne-am plimbat a fost drăguţ, cel mai mult mi-au plăcut Cheile Dobrogei şi faptul că am fost foarte dinamici. Peisajul se schimba foarte des, iar traseul nostru a fost prin câmp. Wild wild Dobrogea. Iar Duster-ul s-a comportat exemplar. Doar că după 10 minute de offroad şi distracţie, începi să îţi doreşti să fii şi tu la volan! Spor să aveţi orice aţi face şi de oriunde ne-aţi urmări 😉

Redescoperă România 2011 este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia,Romtelecom, Paralela 45 și Muzeul Național al Țăranului Român.

Îmi curge nasul şi sunt pregătită să pun de-o răceală din aia care te ţine vreo 3 zile în pat să dormi. Nasul îmi curge de la aerul condiţionat administrat pe cale directă în figură, iar răceala n-are nici o şansă de a se lipi de mine, la cât abuzez de vitamina C.

Astăzi m-am trezit la amiaz şi am dat o fugă rapidă până la o prietenă din Dristor, că mă aştepta la cafea. Sărit peste micul dejun, sărit peste postat pe twitter, sărit peste făcut bagaje. Revenit la vechile poveşti, ca un rezumat prost, făcut de un copil în clasa a 5a. Prost, fiindcă nu-ţi păstrezi obiectivitatea, ci îţi exprimi sentimentele în mod direct. Am recitit textele din călătorie şi-am revăzut pozele cu o sinceră invidie pe mine, cea care era acolo şi atunci. Ieri, în drum spre Bucureşti, ne-am oprit la cetatea Libida, un fel de metropolă de secol 4, rămasă acum ca un bătrân paralizat în grija unor oameni, care nu pot face mai mult decât să-i şteargă fruntea cu o compresă rece. Nici bani de “Pampers” ei nu au. Cetatea Libida e în proporţie de peste 75% sub pământ, îngropată sub aproximativ 80 de case ale sătenilor din Slava Rusă. Straturile de piatră şi cărămidă din compoziţia zidurilor descoperite arată perioadele cărora le-a stat martor tăcut, exact ca vergeturile pe coapse sau celulita adunată-n timp. Muuult timp. Doar că atunci când vrei să fie puse în valoare, chiar şi cele mai chinuite ziduri sau siluete de femei pot atrage turişti şi admiraţie. Şi nu, turiştii nu au nimic păcătos, ba unora chiar s-ar putea să le placă şi să nu se mai dea plecaţi.

Apoi am revenit la Capidava. Prima dată, în prima zi de excursie, n-am înţeles Capidava, probabil nu eram pregătită. Însă ieri a fost un moment: pe-o piatră printre nişte greieri şi într-un soare topitor ca Maoam-ul cu gust de cireşe. Există momente când eşti recunoscător liniştii că există şi telefonului, că n-are semnal. Când toate dimensiunile se dilată şi se scurg să se cureţe în Dunăre. Când radarele emoţionale au pană de curent şi inima-ţi bate fără tine. Acolo, pe piatră, mi-am dat seama că oamenii îmi plac cel mai mult când se aud din depărtare. Şi cineva mi-a confirmat imediat că ăsta-i farmecul Dobrogei. Ceea ce nu ştiu însă e dacă ăsta e şi farmecul vieţii. Sau cât e de trist dacă aş chiar crede asta.

Revenind la viaţa mea din Bucureşti şi la iaurtul din cutie, mă întreb, nu cât sunt de departe de adevăr, ci dacă mai există o şansă de-a mă întoarce vreodată. La acea linişte primordială, la 3 mese pe zi şi somn de după-masă. Am aşa un chef să mă joc cu copiii mici. Fiindcă în viaţa mea din Bucureşti şi plasticul ce mă-nconjoară, am senzaţia că ei sunt singurul adevăr care-a rămas. Vreau şi eu copilul meu. Tocmai de asta. Sau, până atunci, măcar să răcesc şi să dorm vreo 3 zile.

———————————————

Redescoperă România 2011 este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia,Romtelecom, Paralela 45 și Muzeul Național al Țăranului Român.

foto 1: Alex Dima, foto 2: evident că eu 😛