Săptămâna trecută am anunțat pe facebook că pregătesc un interviu despre cuplu (pentru introducerea unei conferințe la care am obținut o reducere consistentă pentru dv; detalii la final de articol) și vă rugam să îmi scrieți dacă aveați întrebări pe care să le transmit. Ghiciți câți oameni au lăsat comentarii la acea postare? Niciunul! Nimeni nu a zis nimic.
Ce nu știți despre mine e că am dus multe lupte în liceu. Ceva s-a întâmplat, un băiat mi-a frânt inima și toată încrederea pe care o construisem în ani s-a dus.
Știam că sunt deșteaptă, de asta nu m-am îndoit nicicând. Dar eu voiam să fiu slabă și nu eram deloc.
Merg la un curs Lamaze, pe care îl plătesc. Și chiar mă gândeam după ultima ședință, ce mișto că se organizează și la noi. Încă nu a fost ca-n filme, în sensul că nu avem salteluțe și nu se întinde nimeni pe jos, dar e foarte fain. Am aflat ceva nou? Da, de fiecare dată aflu câte ceva nou. De exemplu, nu știam că suzeta și biberonul nu sunt recomandate până la 6 săptămâni pentru că interferează cu alăptatul. Adică, știam că strică faza cu alăptatul, dar nu știam de 6 săptămâni. Se pare că în jurul acestei vârste, copilul e suficient dezvoltat neurologic încât să nu mai facă o confuzie între biberon și sân și să țină minte că hrana vine de la mamă, nu de la plastic. Aș găsi aceste informații în mod gratuit undeva? Da, precis o mare parte e deja pe net. Și atunci de ce mă mai duc să dau bani? Pentru că vreau informația sistematizată, pentru că e greu să o găsești când nu știi ce să cauți și pentru că, realistic vorbind, nu o să fac asta. Pentru că moașa care îl organizează are experiență cu nașterile și bebelușii, iar asta face diferența între ceva ce zice un om specializat versus traducerea unui articol de pe un site străin.
Stăteam în fața sediului redacției unei faimoase reviste de modă la care lucram. Era săptămâna aia nebună în care a erupt ceva vulcan din Islanda, care a înnegrit tot cerul Europei. Scuza perfectă ca el să mai rămână cu mine un pic.
N-o să uit niciodată când a venit la noi în Anglia în vizită cel mai bun prieten al meu din liceu. Ăsta e un tip acum însurat și el, de care mă leagă o lungă prietenie. Ne-am povestit multe lucruri de suflet și ne-am ajutat unul pe altul la greu. Ca să înțelegeți că avem o relație destul de sinceră. A doua zi după ce-a ajuns la noi, mi-a zis între 4 ochi:
