Rezultatele căutării "albit dintii" (Pagina 1 din 2)

De ce medicii dentiști NU RECOMANDĂ benzile de albit dinții

Există țări în care albirea dinților este ilegală în afara cabinetului stomatologic. Eu am lucrat într-una dintre ele (Anglia). Așa că, poate sunt ușor exagerat de strictă. Cu toate astea, merită riscul?

Continuare

Voi vă albiţi dinţii? Nici eu!

Sau despre cum m-am tot convins pe mine că e în regulă şi de bun simţ să-mi albesc dinţişorii şi tragicul deznodământ din seara asta. Şi din toate celelalte seri sau dimineţi, zile şi nopţi.

Mă tem că n-o să mai apuc tehnica aia revoluţionară şi perfect lipsită de riscuri, care să îmi dea curajul bazat pe argumente logice şi motivat pe unele evident estetice, curajul de a-mi albi dinţii. Să vă spun povestea, ca un fel de tânără şi neliniştită care-a ajuns la finalul puterilor şi capătul speranţelor.

Pornind de la o realitate obiectivă: am dinţii galbeni, până şi mama recunoaşte. Tata chiar zice că-s maro. Deci ca să ştiţi, nu sufăr de fiţe-n cap sau standarde prea decolorate. Sunt curăţei, da’ galbeni.

Când eram mai mică şi mult mai naivă, îl certam pe tata că nu face albiri pacienţilor. Fiindcă oamenii-şi doreau, iar eu am fost atentă la dinţii din mediul înconjurător dinainte de a avea vreo intenţie dentistico-profesională, nici măcar în plan ipotetico-fantastic. Ba la una dintre expoziţii am fost şi eu (pe vremea aia, mergeam la evenimentele stomatologice din Bucureşti mai conştiincios decât după ce-am intrat la facultate) acolo când a stat vreo 2 ceasuri la standul cu lampa minunată, acel Ariel al dinţilor pătaţi: s-a interesat, s-a informat şi s-a dezumflat de cât s-a informat.. Lampa a rămas, noi am plecat, cu toţi dinţii şi culorile lor naturale. M-am enervat că nu şi-a cumpărat lampa, că se încăpăţânează să nu facă albiri, pentru mine era un marketing minunat, deşi nu cred că ştiam cuvântul ăsta atunci. Mai ales că-mi zicea că, dacă se strică apoi dinţii pacienţilor, tot la el vin să îi repare, ceea ce, din nou, nu mi se părea chiar prost din punct de vedere al strategiei de piaţă, să zicem. Altfel doar pierdea pacienţi, că oamenii nu-şi doreau dinţi albiţi de tata, ci dinţi albiţi punct.

Mult mai târziu (era să zic, când m-am făcut mai mare), am început să vreau tot felul de chestii: pantofi cu toc, ochelari de vedere şi albire la dinţi. Pentru tocuri am plâns 3 zile degeaba, pentru ochelari am convins un oftalmolog că aş avea nevoie de nişte dioptrii amestecate (plus şi minus pe acelaşi nas, că nu-i uşor să hotărăşti cu care vezi mai bine! Aşa că le-am luat pe amândouă 😛 .) Pentru albire încă mă mai rog. De tata şi de fiecare dentist cu care vorbesc. Caut binecuvântarea.

Prin facultate, mi-am întrebat dascălii şi asistenţii de grupă (pe ăia simpatici, nu pe ăia care m-ar fi otrăvit), n-am reuşit să obţin sfânta aprobare. Cred că tata mi-a şi zis la un moment dat că mă dezmoşteneşte fără regrete dacă îmi fac ceva la dinţi. Şi nu e ca şi cum n-ar observa, că nu e genul de bărbat care să nu vadă când mergi la coafor ori la cosmetică ori când îţi schimbi culoarea părului, mai ales a dinţilor! Mi-am întrebat-o pe Giasemi din Grecia, pe Ajibade din Africa de Sud, pe John din Bryn, pe toţi actualii şi viitorii mei colegi. Tot degeaba.

Aşa că, m-am hotărât că în era google, când informaţia înseamnă putere, poate binecuvântarea e la un click distanţă… Şi-am început să caut. Povestea e lungă şi îngrozitoare, în Anglia există o modă acum de a-ţi albi dinţii la “beautician”, care e un fel de cosmeticiană vrăjitoare, fiindcă promite să albească până şi plombele. La nişte preţuri foarte mici, cu nişte substanţe ilegale. (Ilegale, fiindcă au concentraţii prea mari de acid, 40-60% , hahaha, legal e doar 6% şi doar în cabinet) Iar plombele şi coroanele nu se albesc nici cu slujbe, să nu credeţi altceva. În fine, am fost la un curs anul ăsta în Birmingham, însă dubiile încă existau, aşa că m-am mai înscris la un curs, care-mi promitea şi mai multă precizie în informaţii pe un anumit sistem de albire, cel mai tare şi mai sigur de la ora actuală. Hah! Cursul era prin teleconferinţă şi online, adică în timp ce vedeam nişte slide-uri pe net, cineva îmi povestea la telefon. Cel mai mult la cursul ăsta mi-a plăcut că-mi trimiteau ei gelul de albire cadou, ca să-l testez. Buuuuuun.

Când să înceapă cursul, ghici ce, îmi moare calculatorul!!!! Am zis, gata, ăsta e semn de la Univers. Doar că la anul facem nuntă şi ne tragem în poze şi-or să ne vadă copiii. Doamne feri să ne vadă dintr-o parte, că acolo-i gălbeneala cea ami galbenă, pe canini! Astăzi, eram la un alt curs, pe cu totul alt subiect. Ţinut de un specialist în reabilitare orală şi cosmetică dentară. Nu că m-ar fi mâncat limba să pun întrebări off-topic, dar omul s-a aşezat fix lângă mine la masă. Şi-am luat-o ca pe o invitaţie din partea Universului…să-mi mai încerc o dată norocul. Ce credeţi că mi-a spus. “Doar dacă e neapărată nevoie.” Nevoie de mai multă minte-n cap, cam la asta se refera preafericitul. După care discuţia s-a întins şi la alţi meseni. Altul, dentist de rând şi de experienţă (judecând după respectabila-i vârstă) mi-a zis că are două fete, amândouă s-au măritat anul trecut şi-au vrut albire şi că el nu le-a făcut şi că tata are dreptate. Să mă dezmoştenească. Altul, de la 3 locuri mai încolo, mi-a zis că el face la cabinet, că pacienţii sunt încântaţi. Dar eu îl întrebasem dacă-şi face el, lui, nu el altora. Exact. Deci am primit răspunsul.

Săptămâna asta am avut o pacientă, 32 de ani, se plângea de sensibilitate. C-o dor dinţii. Peste tot. N-aveau nimic în afară de o culoare care-ţi lumina nopţile şi-ţi lua minţile. Mă încercase invidia de cum a intrat în cabinet. Şi m-a lăsat imediat mai târziu. I-am zis că sensibilitatea e de la albit. A făcut atunci legătura, cic-o dor dinţii vreo câteva zile după. Ce mai poţi să zici… decât că tata avea dreptate.

Iar eu am încheiat subiectul. În ceea ce priveşte pozele de nuntă, mai bine plătesc pe cineva să-mi fotoşopeze dinţii-n alb, precis e mai ieftin şi mult mai sănătos.

———————————————-

Notă explicativă: Nu vreau să vă speriaţi, sistemele de albire nu sunt oaia neagră a stomatologiei, multă lume le foloseşte şi le foloseşte cu succes. E foarte important însă ca indicaţiile albirii să fie respectate, ca să nu dai de alte belele. Adică, puţine obturaţii sau deloc, fără alte restaurări, risc scăzut de carie, status parodontal bun, nefumători, nebăutori de vin roşu, cafele şi ceaiuri. Purtători de rujuri, toate culorile. Există şi metode de a preveni şi reduce sensibilitatea. Până acum, am făcut albire unui singur pacient. L-am pus să semneze că-i pe proprie răspundere şi să se jure că se-opreşte dacă-l doare vreun pic.

Pe toţi ceilalţi i-am convins. Probabil să-şi schimbe dentistul… Că oamenii nu-şi doresc dinţi albiţi de mine, ci dinţi albiţi punct.

foto 1, 2

De ce ofertele pentru albire dentară nu sunt pentru toată lumea? De unde știu dacă îmi pot albi dinții și eu? (p)

De ce ofertele pentru albire dentară nu sunt pentru toată lumea? De unde știu dacă îmi pot albi dinții și eu? (p) miruna ioani

Vă povestesc ceva interesant. Anul trecut, când mi-am făcut comandă de o nouă tură de gel pentru albit dinții (știți că fiecare-i cu fixurile lui), am întrebat pe facebook cine își mai dorește așa ceva, să știu dacă trebuie să comand mai mult. Au fost multe mâini ridicate, ăla eu, ăla eu. Dintre doritori, pe vreo 7 am și ajuns să îi văd la cabinet. Dintre care, ghici, câți aveau indicație de albire dentară? Yep, niciunul.

Continuare

Sănătatea dinților = frumusețea lor?

Începem cu o întrebare, apoi demolăm mituri.


În care dintre imagini credeți că sunt dinți mai sănătoși?

în A0%
în B0%
habar nu am0%
0%


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Văd o grămadă de reclame la benzi de albit dinții și mor cu ele de gât. Să ne înțelegem, am luat un site pe care-l tot văd rulând pe facebook, i-am făcut analiză pe text. E roșie pagina, ca la elevii ăia de nota 4! Nu o să vă arăt despre ce e vorba (m-a sfătuit soțul să nu mă bag în războaie), vă pot doar sugera asta: să nu vă prind cu benzi de albit dinții prin gură, că jar mâncați!

Asta e așa, doar ca să râdem un pic. Reclamă la benzi de albit și comentariu din public:

Am văzut inclusiv clip filmat de mare bloggeriță, cu jdemii de views pe youtube, care zice că, uau, ce minunate sunt benzile astea (altele decât corigentele de mai sus), i-au albit ei toate fațetele după numai 3 aplicări. (Nici o lucrare nu se albește în gură, nici cu slujbe, doar cu photoshop – doar dinții naturali! În ”lucrare” intră: plombe, coroane, punți, FAȚETE! Și nici compania producătoare de benzi nu e mai brează dacă nu i-a semnalat fetei gafa, deși efectul placebo e acceptat și în lumea științelor exacte).

Deci, culoarea dinților este importantă pentru estetica lor și psihicul nostru. Fiindcă suntem tot mai spălați pe creier de industria de la Hollywood, care ne vrea pe toți perfecți și identici: buze mari, nas mic, sprâncene negre, dinți-neon.

Adevărul medicilor dentiști e următorul: există 2 standarde de frumusețe.

  1. Cel american este ăsta de hollywood, care promovează perfecțiunea, simetria, etc
  2. Cel european, care promovează naturalețea.

Am avut pacienți care au vrut să le fac proteza cu diastemă (strungăreață, popular), fiindcă așa aveau ei dantura din tinerețe.

Ca să înțelegeți și mai bine, atunci când se pune un dinte, se îmbracă, de exemplu, se potrivește să aibă aceeași culoare ca dintele vecin. Nu se face direct cel mai alb dinte din cheia de culori, deși el așa ar fi unul perfect. Însă, pus în context, ar fi oribil, vă dați seama cât de închiși ar părea ceilalți, prin comparație??? Cât de mare și strident ar fi ăsta??? Oribil ar fi!

Sănătatea dinților nu are legătură cu culoarea lor

Nu vorbim despre dinții care sunt jumătate găuriți și cealaltă jumătate negri, ci pornim de la condiția minimă că există o igienă satisfăcătoare.

Adică, putem avea o dantură sănătoasă, fără carii, fără malpoziții, fără alte probleme, dar de culoare gălbuie. A fost cazul meu. Dinții mei au o culoare căcăniu-gălbuie în mod natural. E o treabă moștenită genetic, probabil. I-am albit târziu de tot, dar i-am albit cu cap (din ăsta spălat de Hollywood, dar totuși cu cap), nu cu benzi de albit, că iar m-apucă spumele.

Chiar cineva -să zicem cu dinți albi (generozitatea ADN-ului din dotare)- poate avea câteva carii bine ascunse. Care nu trec cu albire, oricât de mult ne-am dori.

Dinții murdari sunt o cu totul altă poveste. Murdăria de pe dinți nu este cea care le dă culoarea. Excepție: acele cazuri în care murdăria e atâta de mare, încât dinții devin un maro uniform. Așa se explică existența pastelor de dinți de albit, o altă frecție la picior de lemn.

În concluzie, în prima poză de sus, zâmbetul din A nu e mai nesănătos decât cel din B, ci doar mai galben.

Și revin într-un alt articol cu DE CE să ne ferim de benzile de albit dinții. Dar, întâi să mă calmez.

imagini via Shutterstock, dinti albi

Scrisoare către fotograful meu


648c843785515fe8f0ad7a5dc8801fbb

 

Dragă Radu,

Mi-am albit dinţii şi de vreo două luni fac foamea cu dulci întreruperi. Mi-am strâns poze, sute de poze, cu flori şi fete şi voaluri şi zâmbete. Mai nou se spune “pentru inspiraţie”, deşi drept vorbind e copiere. Vreau să ţi le-arăt. Că mi-ar plăcea să fiu şi eu frumoasă ca ele, doar fericită … ca mine. (Află că fotogenică n-am fost niciodată şi e cam târziu să-ncep acuma. Până şi-n pozele de bebeluş mă strâmb, am ochii-nchişi şi bărbie dublă.) Dar frumoasă ca-n filme. De o anumită parte din arătarea şi rânjetul din poze eşti direct responsabil. Tu şi lumina pe care cu atâta pricepere o intuieşti.

Habar n-am cum o să-mi fac părul şi tare mi-e teamă că mă va apuca o nebunie cu vreo lună înainte de marele eveniment şi-o să revin la freza mea iniţială de blondă reinventată, cu părul scurt, până la ureche. Nu de alta,

dar să fie tot nişte luni de când îmi las pletele să crească şi direct proporţional cu ele merge şi tensiunea mea arterială. De fiecare dată când mă uit în oglindă.

De machiat, îţi zic de-acuma să nu te bazezi pe vreun artist, decât pe mine şi pe trusa mea care mai conţine câte-un element expirat forte de prin clasa a 9a (tehnicile doar s-au mai actualizat). Da’, pssst, să nu afle mama, că deja-mi vede nişte alergii crescânde pe faţă. Nu vreau să-mi cumpăr zugrav sau mutră nouă pentru ziua nunţii, deşi ştiu cât de mult te-ar ajuta pe tine şi pe doamna Lumină. Nu vreau, fiindcă şi pudra mea ştie să pună zâmbete în evidenţă, iar de alte iluzii în ziua nunţii chiar n-am nevoie. E suficient că mă mărit.

Ca o prinţesă. Ca o naivă. Ca o copilă. De asta, dragă Radu, în ziua nunţii noastre, o să te rog să nu cauţi pe mireasă s-o fotografiezi. Ci pe Miruna. Oricum ar fi ea îmbrăcată şi oricât de nepieptănată. Lângă iubitul ei, va fi întotdeauna mult mai frumoasă decât în filme.

Am încredere în tine,

Miruna

 

————————————————–

imaginea e de aici, iar fotografiile marca David Postatny le găsiţi aici

Tips & tricks pentru albirea dinţilor

După cel ortodontic, albirea dinţilor de cel mai neinvazic tratament cosmetic.

5356257775_36c590b52b_z

Şi mai ştiu o mulţime de argumente pro albit dinţii. Le-am uitat pe toate cele contra, probabil de la durerea de gingii. Cine a deschis televizoarele mai târziu poate urmări procesele mele de conştiinţă legate de albirea dinţilor aici. Da, nu am sensibilitate la dinţi, doar că mi s-au albit puţin şi gingiile, ceea ce nu era în plan cu siguranţă. În fine, mi-am schimbat gelul de albire şi se pare că e mai bine. Cât despre dinţi, la mine-n gură zici că bate vântul. Asta e senzaţia, de vânt. Nu curent electric, nici măcar curent din ăla de faci torticolis, doar un alizeu. Mi-am făcut şi fluorizări între timp, adică am pus spumă din aia cu fluor în gutiere şi le-am ţinut câteva ore. Sunt foarte conştiincioasă. În 10 zile, i-am adus de la A3,5 la A1, ceea ce e mai bine decât speram. Ar fi trebuit să continuu tratamentul încă vreo 4 zile, dar am plecat în România şi nu m-am cărat cu toată şandramaua, în special fiindcă gelul trebuie să stea la frigider. Şi fiindcă mi-era frică de tata, care m-a certat oricum. De fiecare dată când rânjeam şi-şi amintea că mi-am albit dinţii. Deşi a recunoscut că sunt frumoşi tare 😉

Aşadar, câteva sfaturi şi trucuri ca să fie cât mai bine şi cât mai safe, după ce aţi fost la dentist şi el v-a dat gutierele şi gelul (plus o pastă de dinţi specială probabil pentru a preveni sensibilitatea).

  • Aplicaţi gelul în rezervoare, pe faţa dinspre buze, cum ar veni pe suprafaţa pe care vreţi să o albiţi (adică nu în cel mai înfundat punct).
  • Uscaţi dinţii înainte de aplicare: fie cu un şerveţel, fie trageţi aer printre dinţi.
  • Împingeţi gutierele şi fixaţi-le, apoi apăsaţi puţin pe feţele dinspre buze (vestibulare, în limbaj stomatologic) pentru a împrăştia gelul în toată suprafaţa şi încercaţi să obţineţi efectul ăla de ventuză dedesubt. Cu cât gutiera stă mai fix aproape de gingie, cu atât se albeşte dintele mai bine, se evită contaminarea cu salivă şi arderea gingiilor. Plus, zona aia din apropierea gingiei e cel mai greu de albit, e ultima care se albeşte, iar într-o fază iniţială se poate îngălbeni mai tare, asta fiind doar o iluzie optică din cauza albirii imediate a jumătăţii celeilalte a dintelui.
  • Treceţi cu degetul peste marginea gutierelor pentru a îndepărta excesul de gel. De câteva ori! Dr Trevor Bigg (pe care l-am audiat recent într-un webinar) recomandă să clăteşti de două ori gura cu gutierele înăuntru. Tocmai fiindcă e foarte important să eviţi orice contact al gelului cu părţile moi.
  • Acelaşi dr Bigg zice că, dacă gelul nu dă pe-afară, nu ai pus destul şi-ţi iroseşti banii, iar dacă se revarsă râuri-râuri, tot nu e bine: îţi iroseşti banii pe geluri de albit dinţii scuipate în chiuvetă. Uneori împreună cu gingiile, cine ştie. (După prima aplicare, veţi cam şti care e cantitatea potrivită de gel.)
  • E recomandată purtarea gutierelor noaptea din 2 motive: că prin faptul că gura e închisă, gutierele sunt sub presiune, ceea ce împrăştie gelul mai bine şi prin faptul că secreţia salivară este redusă noaptea. (Eu le-am purtat peste zi la început, de spaimă să nu mă apuce durerile în somn şi să nu-mi dau seama decât dimineaţa, când e prea târziu. Nu m-au apucat.)
  • După îndepărtarea gutierelor: clătiţi dinţii şi-i periaţi. După care nu-i mai clătiţi. Dacă doare, luaţi aşa:  nişte pastă pentru dinţi sensibili, pe care o frecaţi timp de 1 minut pe suprafeţele uscate şi o pauză de 2 zile.
  • Foarte important: Curăţaţi bine gutierele de gel, fiindcă unele substanţe pot fi foarte lipicioase şi rămân acolo. Niciodată nu le curăţaţi cu apă fierbinte, poate nici caldă nu e bine. Se distorsionează la căldură. Frecaţi-le cu o periuţă, dar cât mai delicat posibil. Nu îndoiţi gutierele sub nici o formă şi nu le puneţi pe modele (dacă le primiţi; eu – în rarele cazuri în care am făcut albire pacienţilor- nu le-am dat acasă ).
  • Lăsaţi-le să se usuce.
  • Dacă vreţi să fiţi foarte şmecheri, puteţi pune nişte pastă de dinţi în gutiere şi să le purtaţi aşa vreo 1/2-1h după albire.

pink-post-it-smile-text-Favim.com-348848

Cafea, vin şi ciocolată?

Am auzit păreri împărţite, cert e că a le evita n-o să strice niciodată. Deşi la primul curs la care am fost pe tema asta, ne-a zis doctorul că el nu recomandă nici o modificare în dietă, fiindcă studiile arată  că n-au treabă, să zic aşa. Mr Bigg însă era de altă părere, pe care o împărtăşesc, între noi fie vorba. În fine, dacă totuşi nu vreţi să beţi cafeaua cu paiul ca mine, faceţi aşa: purtaţi gutierele seara, lăsaţi dinţii peste noapte liberi (se vor rehidrata din salivă), după care dimineaţa puteţi eventual bea o cafea cu lapte. (Eu o beau neagră şi cu paiul. Şi ştiu, n-a întrebat nimeni.)

Iar unul dintre efectele adverse ale albirii e că … nu mai mănânc seara! 😛

foto 1, 2

Pagina 1 din 2

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 78 queries in 0.391 s