Cum am ajuns să cumpăr 2 rochii elegante de seară și să port una singură, o lecție cam scumpă pentru mama mea.
Nu vă țin mult pe subiectul rochii elegante de seară, că n-avem chiar așa mult timp 🙂 Eram domnișoară de onoare la nunta verișoarei mele. Nu eram una din cele 0 sută de domnișoare de onoare, eram SINGURA domnișoară de onoare. Nici iubit n-aveam. Să strălucesc era sus în top de obiective.
Am pornit cu mama în căutare de rochii elegante de seară, care rochii elegante de seară m-au enervat cam la fel cum vă enervează pe cei care citiți de câte ori am scris până acum rochii elegante de seară. E figură de stil. Ce-a vrut să zică autorul? Că s-a enervat.
Ba prea decoltate, ba prea sugrumate. Ba prea creponate, ba prea ușor șifonabile. Simțeam că n-am cum să câștig. Simțeam că eu sunt greșită, știți cum vine asta? Cum e posibil să existe atâtea rochii elegante de seară și ție să-ți placă zero barat?
Am luat una corectă până la urmă. Corset, tafta, lungă. Semănam cu popa sașilor, dacă popa ar fi avut sâni și sutană verde. Făcusem un compromis destul de costisitor, urma să fiu buruiana perfectă din poze.
Și după atâtea căutări și probe de rochii elegante de seară, merg într-o zi random la un magazin cu mama, habar n-am unde, ar putea fi și o alimentară. Și o văd pe dânsa.
PE DÂNSA.
Nu ați înțeles. Cum era!!!
În primul rând, era un mov în degrade, urmăriți firul. Începea cu un corset simplu peste piept, de un mov superb ca un liliac intens. Mă pricep la culori ca un bărbat, deci credeți-mă că era superb movul. Se prindea pe talie discret, fără intenții de push-up, fără burete, fără nimic strident, niciun fir de ață nu țipa din rochia asta. Iar în jos, dacă încă sunteți prezenți în această călătorie fashionistică, movul pălea înspre glezne, ca o fată care se rușinează de frumusețea ei. Atingea pământul într-un alb imaculat, blurat de un voal fin. Ziceai că umblu cu fotoșopul pe mine, atât de frumoasă eram în rochia asta superbă de care nicio nevoie nu (mai) aveam.
Pe colega verde nu o puteam returna, habar n-am din ce motiv. Mama a înțeles fără cuvinte că această superbitate nu e de abandonat, am cumpărat-o și am purtat-o până m-am îngrășat.
N-am nicio morală cu rochii elegante de seară, evident că de la sfaturi financiare mă abțin, dar am învățat altceva atunci.
Rochii elegante de seară care să mă scoată din belea, fără să-mi spună ceva, găseam gratis într-un loc precis: la mine în dulap. De atunci, niciodată nu mai fac compromisuri pe bani.
Simt că nu pot să trăiesc fără o rochie pe care aș purta-o la o nuntă o dată în viața mea? Nu? Atunci pas.
Simt fluturași în burtă pentru o rochie pe care habar n-am la ce ocazie o voi purta? Fluturașii sunt ocazia. Că, pe urmă, cauți și nu mai găsești 🙂 Sunt sigură că ați pățit.
Nu fac la fel și la chiloți, din ăștia pot purta cam orice, n-am pretenții decât să țină cald.
Vă pupă mamaia și vă mai așteaptă pe aici, să depănăm amintiri.
Am multe poze cu rochița mov în degrade superb, cred că am și scurtat-o la un moment dat, când albul de jos n-a mai fost alb, dar am dat-o, când m-am îngrășat. Deci poze n-am voie să vă arăt, că nu-s de la nunta mea. Dar credeți-mă pe cuvânt și bucurați-vă că n-am arătat ca o buruiană pe undeva :))
Leave a Reply