E ceva la avutul de doi copii despre care nu vorbește nimeni

Ca-n pilda aia, când judecătorul vrea să împartă un copil la doi părinți, dar mama renunță la partea ei și salvează viața copilului. Ei, când ai doi, poate fi mai rău. Un copil întotdeauna va fi rănit.

Ieri am fost la Operă cu cel mare. Spectacolul: Fantoma de la Operă, nu neapărat pentru copii. Aveam doar 2 bilete, pentru că- repet- NU ESTE UN SPECTACOL pentru cei mici.

Că am mers eu și încă 5 familii cu preadolescenți e diferit, probabil toți știam că acești copii vor avea răbdare, ba am văzut la lojă o fetită cu mama ei, ambele atente și în rochii de mătase, erau ca scoase din Micul Paris. Superbe, vă zic.

Pentru că l-am invitat pe cel mare, cel mic a fost distrus efectiv. Deși lui îi “place” atât de mult la operă, că ultima dată a dormit jumătate de spectacol. Care ERA pentru copii, plus că era balet, mai puține cuvinte, dar același somn.

Deși a rămas cu tatăl lui acasă, care l-a invitat cu metroul, să ducă mașina la spălat, la Antipa, adică lucrurile din topul lui personal, nimic nu l-a consolat.

Efectiv mama e premiul suprem. Cum o putem împărți fără să frângem inima cuiva?

L-am lăsat supărat, l-am găsit supărat, azi e încă supărat. Deși ne-am smotocit și a înțeles rațional, deși vineri am mâncat o înghețată doar noi doi, fără fratele lui, copiii nu văd plusurile, doar minusurile pe care le dai. Înnebunesc aici.

Să te bucuri pentru un copil (ca părintele lui) în timp ce ți se rupe sufletul pentru celălalt copil tot al tău e unul

dintre

cele

mai

grele

lucruri

pe care le poți simți.

Spectacolul a fost senzațional, Doamne, ce am trăit aseară în sala Operei din București! Dacă puteți, mergeți să vedeți, prestanța celor de pe scena e impecabilă, decorurile sunt la cel mai înalt nivel, efectele pirotehnice, nimeni n-a dormit, ne-a plăcut, e piesa nr 1 în top până acum, asta a zis fiul meu. Nu am văzut multe, nu suntem critici de operă, ok, noi știm dacă a meritat sau nu

Piesa a meritat precis, inima frântă însă, nu știu.

Am mai pățit de câteva ori, de sunt foarte precaută în a pregăti surprize doar pentru unul dintre ei.

Aș vrea să creștem copiii în funcție de nevoile fiecăruia, că lupta de a oferi egal e pierdută din start. Fiindcă știm foarte bine că nu e despre cât oferim noi, ca părinți, ci despre ce simt copiii că primesc.

Știu, foarte matur din partea mea.

Mergeți la Operă și dacă reușiți să vă împărțiți și după supraviețuiți, aștept să-mi povestiți.