Update: garsoniera nu mai e disponibilă. Mulțumesc
Garsoniera e ca o bijuterie, are un living spațios și un pat dublu. A fost locul unde eu respiram. A fost biroul meu cât Victor era mic, pandemia era pe noi și nu puteam supraviețui între patru pereți. Apoi a fost cuibul unei tipe serioase și smart, de unde tocmai și-a luat zborul către iubit. Pun acest anunț pe blog mai întâi, cred că sunt mari șanse să găsim un om bun pe direct. De luni dau drumul anunțului pe imobiliare și prin agenții.
Cum am ajuns să cumpăr 2 rochii elegante de seară și să port una singură, o lecție cam scumpă pentru mama mea.
Știți și voi cum unii oameni își aduc brusc aminte de tine? Îmi scrie ieri o colegă din școala generală, om cu care n-am mai vorbit cam de când ne-am urat, după clasa a 8-a, succes.
Îmi trimite o prietenă acea postare cu “prieteniile adulte sună cam așa”, precis ați citit-o:
Și nu-i judecați nici pe cei care au sărit la postarea de ieri cu
”pune limite, că așa creșteți generația snow flake”.
Nici pe cei cu ”pentru că am zis eu punct, e punct”.
…sau pentru care (pe mine) nimeni nu m-a pregătit. Nu vreau să sune ca anticoncepțional, citiți pe proprie răspundere.
