Părinții mei aveau niște profi la facultate. Căsătoriți. El – prof de genetică, ea -de biochimie sau așa ceva. Doxați. Știau atâtea accidente posibile, în care un cromozom sau altceva poate merge prost, încât n-au avut curaj să aibă copii.
Poate nu te gândești des la asta, dar fericirea se compune și din lucruri care NU s-au întâmplat:
necazuri care NU te-au vizitat
boli, pe care tu sau cei dragi NU le-ați făcut
morți sau pierderi care au întârziat
concedii în care nimeni n-a vomat
și nici nu a plouat
prietenii în care nimeni n-a înșelat
râgâiala care n-a ieșit in locul replicii de agățat
Inclusiv că atunci cand erai mic, că mama nu te-a abandonat.
O parte reală a fericirii, te-ai gândit?
Violeta
Eu nu am gandit asta niciodata, dar acum, ca am citit postarea, am schimbat ideea: e chiar adevarat. 👍
Miruna
chiar da:)