De ce nu-mi plac setarea de obiective si vision board-urile, care-s acum in gurile tuturor

Scria undeva ca cel mai rau loc in care te poti afla e acelasi. As putea sa contrazic. Acelasi loc poate fi mult mai bun cand vorbim, de exemplu, de vârsta biologică sau de kilograme.

Multi isi propun sa slabeasca fix cam pe acum.

Să pierzi kilograme e mult mai puțin complicat decât să rămâi la un număr de kilograme. E cam ca la fumat, aveam un prieten care zicea că e atât de ușor să te lași de fumat, că el se lasă în fiecare luni. Ideea e că decât yo-yo, mai bine ramai gras. Mult mai puțin stres pe organism.

La ce schimbari fiscale au aparut peste noapte, sa ramai la acelasi venit poate fi un lucru bun pentru inceput.

Multi antreprenori vor fi afectati, nu cei foarte bogati, ci cei mijlocii, deci sa ramai tot unde erai, inseamna o crestere in fapt, pe care doar nu o vei simti in cont. Fericiti cei care isi vor putea pastra angajatii, ritmul, preturile.

Sigur ca scopul e sa crestem, sa evoluam, asa ne îmbunătățim viata proprie si a celor din jur.

Cred insa mai mult in pasi marunti, in planuri raportate la timp, fiindca multi functionam mai bine cu deadline-uri, nu cu vise exclusiv.

Tot liceul am avut o fotomodelă printată și lipită pe oglinda șifonierului meu. O admiram, îmi doream, mă inspira. Dar, în final, nimic altceva nu se întâmpla.

Cred ca oamenii ar reusi mai multe daca ar incepe cu acceptarea locului in care sunt inițial. Uite, oglinda împreună cu acceptarea e un loc minunat de unde să pornești.

Exemplu: ”sa citesc 50 de carti anul asta” nu ar functiona pentru mine, fiindca m-as trezi in decembrie ca am citit 2. Sa citesc 2 carti pe luna e mai bine, dar tot nu ma ajuta.

Obiceiurile noi se leaga de obiceiuri vechi, au nevoie de un timp si de un loc, ambele precise.

Sunt mult mai mari sansele de reusita cand iti propui “sa citesc 5 pagini in fiecare dimineata cand beau cafeaua la masa din bucatarie, cat se racesc ouale de la fiert”.

Asa, obiceiul are un timp, un loc si e legat de ceva care imi e deja in rutina si imi face placere. Vă recomand cartea Atomic Habits a lui James Clear. Nu e o noutate, a fost cartea lunii anul trecut în Sisterhood și s-au lipit de mine câteva chestii. Mai ales că wishful thinking nu funcționează. Autorul zicea că

diferența dintre oamenii de succes și ceilalți e că primii au sisteme.

Oamenii de succes nu depind de chef, de inspirație și de ”mood”. Ei au disciplină și obiceiuri, care îi vor duce acolo unde își doresc să ajungă. Fie că vorbim de carieră, de sănătate, de bani, de aproape orice pe lume.

Liceul

Nimeni nu mă învățase asta, iar geografia îmi plăcea un pic mai puțin decât istoria. Așa că am ales să învăț pe de rost niște date înscrise cu culori diferite pe un caiet tip vocabular. Le repetam în timp ce înconjuram masa din sufragerie și-mi ziceam: încă o tură și intri la Brukenthal!

Slabitul,

acest obiectiv pe cat de sanatos, pe atat de nerealist. Slabitul in sine e un obiectiv cu termen de expirare. Si dupa ce slabesti, ce faci? Nu e ca și cum ai intrat la liceu și nu mai ai nevoie de anul bătăliei de la Bobâlna.

Let’s break it down: slabitul poate insemna “in loc de chipsuri, cumpar morcovi de la supermarket.”

“Pentru serile in care ma apuca poftele, pastrez inghetata in congelator.”

Una e sa trisezi cu tot borcanul de Nutella, alta e sa iti dai voie sa mananci din cand in cand niste caramel sarat. Deloc e nerealist, sa fim seriosi. Vrei sa slabesti, nu sa te pedepsesti.

Ma apuc de sport, iata inca un obiectiv cu care oamenii se pacalesc atunci cand decupeaza un campion de fitness si il lipesc pe un vision board.

“Sa intru lunea la pilates dupa birou in drum spre casa un ceas” e ceva cat de cat aproape să fie îndeplinit.

“Sa urc pe scari” e iar ceva ce poate deveni lejer un obicei sanatos. Sa merg in timp ce stau pe instagram ar putea fi o chestie, insa atentie la piesele de lego de pe jos!

Pana la urma, fiecare stie ce functioneaza pentru el. Daca motivatia e intr-o imagine lipita pe un carton, excelent, faceti asta. Pe mine insa nu m-au adus cartoanele in locurile in care am ajuns, ci procesele.

Progresul e despre drum, nu despre destinatie.

Ca sa fii cel mai bun pictor, trebuie sa iti placa sa pictezi.

Aia e prima conditie. Apoi sa pictezi mult, zilnic, sa ai curaj sa combini culori, sa inveti de la cei mai buni, sa te uiti la multe tablouri, sa gresesti, sa stergi, sa o iei de la capat. Nimeni nu se naste cel mai bun pictor, nici macar cei talentati.

Am senzatia ca traim (sau poate e bula mea de internet) intr-o lume care ne spune constant ca succesul e la un click. Intra pe link, fa un curs, vezi un webinar, poti fi orice iti doresti, in doua minute milionar, educatia e pentru prosti, esti deja cel mai destept, doar decupeaza ceva si lipeste-ti pe carton.

Chiar credeți că functioneaza așa? Banii multi vin cu responsabilitati. Cu decizii neplacute. Succesul vine cu munci. Cu lucruri care nu 100% iti plac. Asta nu spune nimeni la niciun webinar. In nicio postare de tipul cum a slabit in 5 minute cu regimul x. ”Vino la webinarul meu gratuit si iti arat in 2 secunde tot ce-am invatat in ultimii 30 de ani.”

Prieteni, orice succes de peste noapte a fost facut in cativa ani. De munca, nu de lipit poze pe un carton. Motivați-vă, manifestați, vizualizați și toate cuvintele astea la modă acum. După care, ridicați-vă privirea, mișcați-vă fundul. Lucrurile bune se întâmplă când nu stai. La anul si la multi ani.