Acesta este un serial pe blog despre soacre. Nurorile îmi trimit povești muncitorești cu soacrele lor. Să ne distrăm, un fel de haz de necaz. Le public pe blog sub anonimat. Dacă vrei și tu să-mi povestești, aștept pe mail sau în mesaj privat.
E clar, mi-e frica sa scriu pe Facebook cu nume și prenume, ar fi război si sincer nu prea am energie.
Copiii sunt doi, cu diferența de 1 an si 9 luni.
La primul copil nu am primit nici un fel de ajutor, nici nu am cerut, ce-i drept, dar fiind primul si singurul nepot, nu si-a exprimat nicicum dragostea. Doar se lauda in stânga și în dreapta ca are nepoată.
Când am născut (la privat), având dreptul sa iau pe cineva cu mine, am luat-o pe dansa, crezând ca voi primi ajutor cu primul copil, aveam o mie de frici… Pe la 1 dimineața ma plimbam cu copilul în brate și se întorcea și ma întreba ca ce ma plimb, de ce nu dorm, neapărat in fiecare seara de la 7 la 10 avea telenovela, veneau medici sau asistente sa ne vadă pe mine sau pe copil, mama soacra era de neclintit de la TV. Chiar m-a întrebat o asistenta pentru ce am luat-o cu mine.
Apoi când eram la a doua sarcina, în luna a 5-a,a 6-a, a rugat-o soțul meu sa vina sa ma ajute, ca îmi e greu cu un copil mic și burtioi. A venit o data pe săptămână, stătea cu cea mica, subliniez stătea… “eh, râdea soacra mea de mine ca ma pune nora la punct” (ea locuiește cu soacra ei de care se plânge ca nu a ajutat – o).
Acum copiii au 6 ani si jumătate respectiv 4 ani și 8 luni. În tot acest timp număr pe degete de la mana nopțile in care au stat la ei și asta începând de anul trecut. De fapt doar anul trecut, pentru ca anul acesta a fost doar o noapte, săptămâna trecută cand i-am rugat sa-i țină o noapte pentru a merge cu soțul la un film, am văzut Teambuilding, nu am mai văzut film de oameni mari de mai bine de 6 ani.
I-am dus sâmbăta seara la 6, i-am luat duminica dimineața la 11.
Duminica i-a dus la biserica, dar nu înainte de a-mi spune sâmbăta seara “sper ca au lucruri frumoase de îmbrăcat, sa-i duc la biserica”.
Noi locuim in Constanța, soacra in Tuzla, drum de 20 de minute.
De nenumărate ori vin in Constanța la Mall, ea are pofte de KFC, etc, absolut niciodată nu au trecut sa ia si copiii in parc, la un loc de joaca, la film, orice.
Doamne cate au fost in toți acești ani si câte vor mai fi.
Sănătoși sa fim.
Photo by Piotr Cichosz on Unsplash
Daniela
O soacră ca asta merită să nu îi calci pragul de sărbători, să le petreacă cu cine o vrea. Sorry
Miruna
posibil să-i faci chiar o bucurie așa 🙂
Miruna
mamă de băieți aici. Învăț multe din acest serial, vă dați seama că sunt deja o soacră perfectă, fix cum sunt părinții perfecți, cei care nu au copii. Așa și eu, încă n-am nurori. Noroc că am simțul umorului. Vă salutăm, eu și perfecțiunea 😛
Silvia nora Luminitei
Nici eu nu ma inteleg cu soacr dar me vedem rar si e perfect asa.
Ce nu intelegem noi e ca faptul ca ne ajuta des/rar e un bonus din partea lor, nu o obligatie. Cand faci copiii ideal e sa stii in ce te bagi si sa nu te bazezi pe ajutorul altcuiva.
Pe noi nu ne ajuta si ne a uimit de nenumarate ori cu rautatea si rasfatul el, dar noi sa fim sanatosi!
Faza cu tv pot baga mana in foc ca si a mea facea fix la fel!
G
Sunt asa ambivalenta despre seria asta Miruna. Imi pare rau despre suferinta mamelor, dar a devenit asa un loc de birfa? Intotdeauna sunt doua pareri la o poveste, si nu, nu sunt soacra. Tu esti mai presus de asta, or fi restul sub anonimat dar casa ta e plina de birfa. Care e urmatoarea serie 🙁?
Miruna
Nu e plina de birfa, e plina de ascultare. Nu suntem la tribunal, suntem intre mame.
Roxana
De ce considerați ca e barfa? Eu consider ca e un grup de suport. Toata lumea are nevoie sa isi verse oful undeva. Dumneavoastră sunteti cu siguranță cea mai norocoasa, nu aveti probleme de nicio natura. Felicitari!
Leea
Buna, iti citesc blogul din perioada in care locuiai in Anglia. intotdeauna mi-a placut cum scrii, dar nu am comentat niciodata.
Insa, de cand am inceput sa citesc seria despre soacre, am zis ca nu strica sa va impartasesc si experienta mea, atat ca nora cat si ca soacra. O sa fie un comentariu cam lung 🙂
Credeti ca postura de soacra este usoara? In nici un caz. Si este normal sa fie asa, vin in contact 2 persoane, din alte generatii, crescute in medii diferite si cu educatie diferita. Nu mai vorbesc de complexe, pe care fiecare dintre noi le are.
Stiti ce am observat?
Daca ai avut o soacra rea, tinzi sa ai acelasi comportament atunci cand si tu la randul tau vei fi in aceiasi postura. Stiu, stiu, cand esti tanar juri cu mana pe inima ca tu vei fi altfel 🙂
Si chiar vrei si crezi ca esti bine intentionat, doar vrei binele copilului tau, dar nu intotdeauna iti iese.
Pe mine nu m-au vrut socrii mei, desi nici macar nu ma cunosteau personal. Auzisera ei ca vin dintr-o familie saraca, si culmea, ma mai uitam si crucis. Cand au auzit ca sunt insarcinata, soacra mea a lesinat, si au dus-o la spital. Si asta a fost tot. Noi ne-am vazut de ale noastre, ei de ale lor. Dupa ce s-a nascut copilul, s-au impacat cu ideea, mai ales de gura lumii. Dar cand am intrat in casa lor, si m-au cunoscut, atitudinea s-a schimbat. Cum a zis soacra mea: hai sa trecem peste ce a fost, si sa facem sa fie bine in continuare. Impreuna cu parintii mei, ne-au facut nunta si au facut tot posibilul sa ne ajute cat si cu ce au putut.
Binenteles ca am suferit, si mi-a fost greu, dar de dragul sotului si al copilului, am incercat sa trec peste. Si bine am facut, baiatul meu o iubeste foarte mult, cartofi prajti si oua ochiuri nu ii face nimeni ca ea.
In timp, ne-am descoperit una pe alta, si intr-un fel, i-am si inteles atitudinea de la inceput. Crescuta la tara, in spiritul “sa nu rada lumea de noi”, fara prea multa scoala, si-a dorit si ea la randul ei, tot ce este mai bine pentru copiii ei. Nu asta ne dorim si noi pentru copiii nostri? Mai ales cat de greu iti este ca mama sa ii cresti.
Are si calitati si defecte, ca noi toti, dar eu consider ca cea mai mare calitate a soacrei mele, este aceasta: desi suntem 2 nurori(cumnata mea locuind cu ea), niciodata nu ne-a barfit una la alta, si a incercat cat a putut sa fim cat mai apropiate. Si chiar a reusit pana acum.
A fost de-a dreptul delicioasa cand m-am plans odata de sotul meu la ea. S-a exprimat ceva de genul”Neamul dracului mama!”
Si am devenit si eu la randul meu soacra.
Incerc din toata inima sa fiu o soacra buna, dar stiu ca uneori, oricat de bine intentionata sunt, o mai dau in bara cateodata. Stiu asta, pentru ca fiul meu are grija sa-mi atraga intotdeauna atentia cand se intampla.
Si este foarte dureros cand vezi ca intentia ta a fost gresit inteleasa, si suferi.
Realizez ca nu intotdeauna comunicarea este la fel de ambele parti, oricat ti-ai dori. Noi oamenii avem impresia ca daca stam impreuna in aceiasi casa, stim exact ce este in gandurile fiecaruia. Dar din pacate, in loc sa luam cuvintele exact asa cum vin(cu subiect si predicat cum ai spus si tu Miruna) le sucim si rasucim si ajungem sa le dam un alt inteles.
Avem tendinta sa interpretam lucrurile prin prisma experientei noastre de viata. Si gresim.
Legatura unei mame cu copilul ei nu se rupe niciodata, cum ar putea? Normal ca apar frustrari cand cineva se interpune intre tine si copil. Oricat ai fi de intelept si crezi ca esti pregatit, tot nepregatit esti.
La teorie toata lumea se pricepe, dar practica ne omoara.
Ohoo, cate discutii in contradictoriu am avut cu fiul meu despre ce inseamna sa fii parinte! Acum cand este si el la randul lui parinte, a inceput sa inteleaga treptat si punctul nostru de vedere. Nimeni nu s-a nascut invatat, si meseria de parinte este cea mai grea din lume. O inveti toata viata din mers. Cand esti cel mai sigur pe tine, atunci ti-o iei peste nas de nu te vezi.
Sa va dau un exemplu:
in perioada de lockdown, avand curte mare, copiii au stat la noi. Am avut ocazia sa-l vad pe fiul meu in postura de sot. Si am descoperit un altfel de comportament decat cel pe care il stiam eu. M-am gandit fara sa vreau ca poate in ochii nurorii mele eu sunt aia care nu am stiut sa-l educ mai bine. Doar mamele(a se citi soacrele) sunt intotdeauna de vina nu?
Prin natura profesiei mele am intrat si intru in contact cu multe persoane, de toate varstele, dar mai ales tinere, asa ca tine.
Stiti cate povesti cu soacre rele aud si am auzit in jurul meu? Cati copii nu-si cunosc deloc bunicii?
Nu va suna cunoscut? ” Niciodata nu-mi voi lasa socrii sa se apropie de copiii mei. Nu au fost in stare sa-l creasca pe copilul lor, sigur si ca bunici vor fi un dezastru! N-am incredere sa-l las, cine stie ce ii da sa manance? etc”
Numai ca cei care pierd cel mai mult sunt chiar copiii, pe care noi mamele ne straduim atat de mult sa-i ferim de socri. Bunicii in general isi iubesc nepotii, nu mai mult decat pe copiii lor(asta-i o prostie), ci intr-un mod cu totul diferit, o alta iubire. O iubire pe care bunicii o dau fara sa mai fie constransi de presiunea aia ca nu trebuie sa pierzi controlul. Asta-i treaba parintilor nu? 🙂
Din fericire, noi suntem norocosi, desi un pic de teama tot am avut.
Nora mea este o persoana foarte draguta, si ne-a implicat pe toti in cresterea nepotelului nostru. Incercam sa respectam regulile stabilite de parintii lui, desi cateodata nu ne iese. Cum zice cumnata mea “da ce ascultatoare ai devenit :))) “. Cu puiul asta mic, retraiasc tot ce am pierdut din copilaria baiatului meu. Ei trei reprezinta cel mai frumos dar din viata noastra. Cu bune si cu rele, ca nimeni nu este perfect 🙂
Miruna
Multumesc! Cu siguranta mai sunt multe se invatat. Eu am doi baieti, nu am uitat asta.