Dacă aș fi cheltuit la psiholog toți banii dați pe doctori, drumuri și farmacii, probabil aș fi fost mai fericită azi. Cum n-am fost atât de inteligentă (nu zic că m-ar fi scutit de toate bolile pământului, că n-am băut gaz, dar la ceva tot ar fi ajutat), vreau să vă povestesc că totuși am încercat. Ce n-a funcționat:
Printre primii psihologi la care m-am dus după ce-am devenit mamă: o vedetă, că io nu-mi dau mintea pe mâna oricui. Am așteptat vreo două luni să prind loc. După primele 10 minute ale ședinței dintâi, mi-a zis motivul tuturor problemelor mele. Să simt că dau un ban, dar merită. Cică mama nu m-a vrut, auzi. A încercat să mă avorteze și de aici toate belelele pe capul meu.
Acum, ce să zic. Sunt primul copil al părinților mei. Sarcină obținută imediat după ce s-au căsătorit, probabil la câteva zile, că am socotit. M-a dorit și tata, nu numai mama. M-au dorit și bunicii, probabil și găinile din curtea lor, iarba verde și vecinii să aibă cu cine se juca. Deci de ce să-mi spui așa ceva? O fi fost omul la recapitularea manualului cu trauma de neavort, dacă există un astfel de nume pentru ceva. Înțeleg perfect, că și noi, când am învățat despre alcoolism la psihiatrie, vedeam doar alcoolici în jur. Să vedeți când am învățat despre schizofrenie. Not fun.
Numărul doi a fost mai rapid. Foarte recomandat. 200 de lei -45 de minute. Ne vedeam online. Nu știu alții cum sunt, dar eu în 45 de minute abia am zis numele și câți ani am. Pe la a treia ședință, că io nu-s genul care să renunțe ușor, i-am povestit un vis sinistru pe care l-am avut, posibil semn al bolii ăleia despre care nu o să scriu aici. Oricum, era clar că subconștientul vrea să îmi spună ceva important. Răspunsul primit? ”Timpul a expirat.”
Da, prieteni. Cea mai bună lecție că pot supraviețui și fără să-mi traducă cineva mesaje din subconștient pe 200 de lei. Never again.
Altă fază cu aceeași terapeută a fost că m-a întrebat ce vreau eu de la terapia cu ea. I-am zis că vreau să fiu o mamă mai bună. Răspunsul? Că-i greșit. N-am voie, să-mi doresc și eu altceva, fiindcă asta nu e în meniu.
Dar cea mai tare a fost când coach-ul (nu era psiholog, dar, pentru mine, a fost mult mai grozavă decât atât) mi-a dat papucii politicos. Miruna, mi-a zis, tu prea mult vorbești și prea puțin faci. Trebuie invers, simt că îți irosesc banii și timpul. Pe tipa asta am iubit-o puțin. E nevoie de niște cwoae serioase să-i spui așa ceva unui client. Mi-a plăcut de ea maximum, mai ales că știam că așa e. Are dreptate. Am vorbit destul. Ori fac ceva, ori n-are sens să vorbesc în continuare când ea poate ajuta niște oameni mai conștiincioși.
Să nu credeți că m-am supărat vreun pic. Apreciez din inimă oamenii care îți zic lucrurile în față, uitându-se drept în ochii tăi mici.
Am reluat lucrul cu ea după un timp și aproape un soi de prietenie, de mergeam la cafea, îmi aducea vitamine și prăjituri, era fenomenală. Am întrerupt când mi-a zis că e ok, I can grow up. Mi s-a făcut dor de ea. Ia să îi scriu.
Nu sunt specialist, psihoterapie n-am făcut în viața mea (înțelegeți de ce), dar vreau să spun că nu toți psihologii sunt așa. Vedeți și voi, cel mai important e să vă potriviți. Iar dacă nu aveți bani, găsiți o prietenă de nădejde și propuneți-i să faceți sesiuni de ascultare empatică. Puneți ceasul 10 minute. Una zice, cealaltă ascultă fără să întrerupă, fără să pună întrebări, fără să judece, ajute sau să dea sfaturi. După asta, 5 minute face un rezumat la ce a zis prima. Și invers. Regulile sunt simple, efectele sunt grozave.
Sau poate fi o străină. Uneori e mai simplu cu o străină, care nu te cunoaște și nu e implicată emoțional când aude. Să fiți sănătoși la căpuț, că pe restul le rezolvăm ulterior.
Photo by Masaaki Komori on Unsplash
Escarlata, la pirata
Pffoai, cum vine asta! Dap, și eu am dat kixuri cu psihologii, (sau ei cu mine, nici nu știu care e varianta cea adevărată !)
Prima la care am fost, era moțul din top! Nu am avut chimie, dar pare-se am un soi de masochism în mine și am mai mers încă 2 ședințe. La fel, 200 lei, 40 min. Bani foarte mulți pt o studenta, care lucra în învățământ pe 1006 lei.
Primele 30 minute nu știam ce sa zic, iar ea nu se străduia prea tare sa ma ajute. Apoi, când mi se dezlega limba, celebra replica, “timpul a expirat!” Probabil s-a școlit împreună cu a ta!
A doua a fost ceva mai ok, ma ajuta punctual, sa înțeleg niște situații care se tot întâmplau, dar era foarte autoritara. “Ai întârziat!” “Ședințele nu se anulează decât în cazuri mega-exceptionale, altfel plătești chiar dacă nu ajungi! Timpul meu e prețios!” (al meu, nu era!) Si după un an, mi-a zis ca nu mai știe ce sa-mi mai facă, ca e cel mai îndelungat proces terapeutic al ei, ca a mai avut unul singur asa lung, dar persoana respectiva avea probleme, nu ca mine!” Mno, ce sa fac? Ma alintam și eu pe salariul meu de “senatoare!”
O situație mai deosebita m-a trimis iar la psiholog, și am zis sa mai încerc cu nr 1! Proasta decizie! Motivul pt care mersesem era o persoana apropiată, cu o cădere psihică, ce amenința cu sinuciderea. Și ea, foarte senină, mi-a zis ca nu putem interfera cu destinul altei persoane, ca e alegerea ei, ca liberul arbitru…etc, iar eu eram pur și simplu, mască! Si, timpul a expirat, 250 lei! Persoana respectiva a urmat tratament psihiatric și acum e ok, se bucura de copiii ei.
A 3 a era foarte empatica, poate prea empatica și intruziva! Problemele mele deveneau ale ei, îmi dădea sfaturi cum a făcut ea în situații fix similare și cum și ce sa fac eu, ce sa zic, cum sa zic, cum sa gândesc, cum sa nu mai gândesc și se supăra și era dezamăgită foarte când nu-i urmam sfaturile! Adică, aproape intotdeauna, pentru ca…aproape niciodată nu reușeam sa o ascult!
A 4 a fost ok pana când a făcut mișto, ca o prietena, de o situație care, pe mine, ma frustra maxim!
Apoi, astrele s-au aliniat în asa măsură, încât nu am mai putut merge fizic, iar ea nu facea on-line.
Acum sunt la a 5 a. Momentan e ok. Sper sa rămână așa până îmi adun toți boii de pe câmpii! Dacă nu, încerc și la bărbați! (Cum suna asta?!) Poate e ceva la mine, cu femeile psiholog și cu mama. Pe mine chiar nu prea m-a vrut la început!
Dar e nasol când trebuie sa găsești compatibilitate pe banii tăi!
Miruna
Da, exact!! Ce ai zis la final 👏🏻👏🏻👏🏻
Elena
Bai, cred ca am avut vreo 6 intalniri cu 6 psihologi cu care nu am rezonat. Dar si cand am gasit ce am cautat a meritat cu varf si indesat. Iti pot recomanda daca vrei, si e ceva pragmatic nu vise, curatari de neam si altele asemenea…
Roxana
Buna! Mi-ai putea spune și mie recomandarea, te rog? 😁
Elena
Buna, daca-mi poti da o adresa de email, cu placere
Mada
Buna! Ma intereseaza si pe mine recomandarea, daca se poate. Multumesc! ☀️💐
Elena
Pot sa-ti trimit pe email, daca-mi poti da o adresa
Maria
Sa inteleg ca asta cu curatari de neam e ceva recurent la psihoterapeutii nostri? Tipa pe care am avut-o eu mi-a recomandat o carte cu greselile stramosilor scrisa de o jurnalista franceza. A fost una dintre cele mai frustrante lecturi din viata mea. Eram insa foarte determinata sa ma fac mai bine si am zis sa-i dau pana la capat, ca na, tipa mea e psihoterapeut si poate stie chestii pe care eu nu le inteleg. Poate ca nu totul trebuie sa fie dovedit stiintific. Revenind la curatari de neamuri si greselile stramosilor 😂 e ceva ce se preda in universitatile de profil, sau vorbim despre o speta aparte de psihoterapeuti-vraci care o dau pe din astea cand habar nu au ce sa mai zica?
Apropos de tipa mea, ne-am despartit dupa cateva luni, cand in loc sa ma sustina sa trec peste ceva hopuri la munca, ma intreba daca nu m-am uitat de alte job-uri. Simpatica tipa, dar nu ne-am conectat deloc.
Miruna
Ooof, imi pare rau, dar vad ca esti perseverenta asa… pe banii tai 🤦♀️
Oana
Salutare, te urmăresc de ceva vreme… De un an sunt și eu mămică, și te urmăresc și mai tare 😅🙈 Îmi place mult cum scrii.
Am citit postul cu terapeuții și mi-am amintit de o experienta a mea… După ceva ani de nefericire am început sa fac terapie cu cineva cunoscut, nimeni din jurul meu nu a fost de acord, soțul mi-a spus ca asta este doar pt nebuni 😬😔🤦♀️
Apoi după o vreme în urma unor probleme de sănate grave ale soțului m-am intors in terapie. Terapeut super recomandat…🤔 Dupa un timp mi-a spus 2 chestii: 1 îmi irosesc viata și e păcat ca nu o sa arat mereu bine. Și 2, mi-a spus ca este atras de mine… Pam Pam… M-a blocat complet. Și am regretat enorm ca îl plăteam pt a pierde timpul. În plus a tratat foarte superficial o serie de subiecte care îmi provocau suferință. Din fericire la a 3 a încercare am găsit și terepeutul potrivit, iar rezultatele sunt vizibile. Sunt pro terapie la nevoie, dar trebuie sa filtram puțin ce spun și terapeuți…
Miruna
Omg
Ralu
La mine cu prietenii nu merge… De cele mai multe ori ii psihologizez eu. Am o prietena buna care ma ascultă si imi spune opinia ei -e foarte rațională tipa si pragmatica – si de multe ori, ma ajuta mult sa vorbesc cu ea. Cat despre psihologi, trebuie sa il minerești pe cel mai bun pentru tine. Eu am fost la unul laudat si n-a mers, mi-a dat sfaturi, a bătut câmpii, nu ne-am potrivit. Am avut relații terapeutice de lunga durata cu doi psihologi extraordinari – unul este printre cei mai buni din Sibiu (acum s-a retras din activitate) si mi-a salvat viata la propriu intr-un moment foarte delicat al vieții mele. Ambele relații au dus la creșterea si dezvoltarea mea si le datoreze foarte mult. Da, nu toti psihologii sunt la fel. Nici toti prietenii. Cand ii găsești si rezonezi cu ei la nivel profund, zic sa-i ții aproape. Zi cu soare! 😊
Irina
Miru, ce mai?! Aplauze!
Elena - Maria
Superb articolul! Am avut si eu experiente din astea, doar ca mi-a luat o vreme sa inteleg cine anume vorbea prostii…si nu eram eu…
Maria
Pe mine m-au stricat mai rău psihologii
Roxana
Din pacate sunt atatia oameni care dupa ce termina facultatea de psihologie se cred mari terapeuți. Toti sunt Feud si Young si mai nou, Yalom.
In primul rand, in codul deontologic scrie clar ca nu poti spune nimic, dar absolut nimic care sa rănească si mai mult persoana care vine la terapie. Trebuie sa asculți, sa asculți si iar sa asculți, fara sa dai sfaturi. Ca psiholog, poti vedea problema din alta perspectiva si prin discutii delicate il conduci pe om pe alta cale, sa zic asa… De fapt incerci prin terapii scurte sa inlocuiesti gandurile negative, nocive persoanei cu ganduri pozitive. De accea se folosesc structurile cognitiv comportamentale. Daca acționăm corect la nivelul gandirii, schimbam comportamentul. Nu e usor, dar e posibil.
Am terminat psihologia acum 20 de ani, m-am specializat in psihologie clinica, atestata de Colegiu, dar nu pot practica. Nu pot lua banii oamenilor.. Deci și eu am probleme:))
Am consiliat prieteni si cunoștințe, dar fara bani.
Va doresc tuturor numai bine si sa ne tina Dumnezeu mintea intreaga!!
A
Si eu am avut mai multe incercari.
Prima tipa la care am fost , m-a ajutat oarecum, dar in final a ajuns sa ma vada ca pe copilul ei , ceea ce pe mine ma enerva maxim, aveam o relatie proasta cu mama, as fi vrut sa vindec asta, empatia ei ne statea in cale practic, aveam nevoie de cineva mai distant.
Al doilea experiment merge de un an, si sunt super multumita, am progresat mult. Chiar si la masaj de unde inainte cand ajungeam plangeau masseurii baieti ( omg esti de piatra, aveam contracturi oribile ma lasau cu vanatai) , acum nivelul de tenisune din corp a scazut semnificativ. Psihologul simt ca ma ajuta si ma sfatuieste fara sa ma judece. Nu simt deloc nevoia sa-l impresionez si el nu simte nevoia ca eu sa-l plac. Dar am mare incredere in el. Sotul meu nu intelege ce fac acolo, zice mereu ‘ da evident’ sau’ asta stiai si tu’ insa vede ca in urma terapiei sunt in stare sa internalizez unele lucruri care inainte le stiam rational, dar mereu nu eram in stare sa le aplic. O data eram super nervoasa, am si intarziat ( ne vedem online) dar eu sunt caz clasificat de perfectionism si dependenta de munca. Avusesem o sedinta groaznica ( mi am si dat demisia dupa). Practic jumatate de ora am plans, si inca jumate de ora m-am calmat post plans. dar am iesit din callul ala asa de luminata. Mi-a spus practic, nu ti-ai pierdut vremea , ai invatat azi ceva despre tine. Ia cunostintele astea si aplica-le in viata. Chiar el a sugerat cand m-am simtit mai bine sa rarim, a fost intelegator cand am mai avut regresii si am marit iar ritmul. Per total ma uit la mine inainte si nu-mi vine sa cred ce progrese am facut. M-am dus acolo sa ma linistesc dar mi-a luat din frici, si acum simt ca sunt un om, un partener, un coleg mai bun, doar prin simplu fapt ca sunt mai bine cu mine.