La ce n-am fost atentă când am închiriat un apartament în care să locuiesc cu doi copii mici

Tot zic ”copii mici”. O mai fi corect, dacă al doilea născut a împlinit 3 ani de câteva zile? Dar ei tot sunt mici în felul lor, pe care la cel mare am încetat să-l mai văd când i s-a născut fratele mai mic.

Am închiriat apartamentul pe repede-înainte, nu vă imaginați pe ce fugă, cum am stat atârnată o zi întreagă printr-un cartier necunoscut să fac vizionări. Dintre toate cele programate, am văzut două. Pentru că agenți imobiliari. Unul singur a răspuns imediat la telefon, de câte ori m-a sunat înapoi, s-a prezentat ”sunt Bogdan, în legătură cu apartamentul de 2 camere, x euro, de pe strada y”. Dacă ați sunat vreodată mai mulți agenți imobiliari într-o singură săptămână, veți înțelege de ce asta e important.

Din tot ce am vizionat, acest apartament e cea mai bună soluție pentru noi pentru că:

• Am putut replica modelul de dormit din apartamentul nostru. Adică ne încap în dormitor patul dublu și pătuțul lui Tudor lipit. Plus un dulap, un birou și o comodă și mai e loc să mergi printre ele un pic. Apartamentele astea noi la bloc sunt niște garsoniere mai mari, în celălalt văzut nu am fi încăput nici măcar fizic să dormim toți în același loc. Adică, ar fi încăput paturile, dar nu se mai deschidea ușa. Trebuia să te teleportezi la baie. Bucătăria erau minusculă ca la garsoniera mea, nu încăpea decât o masă de doi, ieșită din perete cumva. Sufrageria era mai degrabă un hol, ceva unde încape o canapea și un televizor.
• Are o terasă acoperită, care e un spațiu pe care-l putem folosi și pe care îl folosim. Ne jucăm, uscăm rufele, punem aspiratorul, e importantă această terasă acoperită.
• Are bucătăria open space în sufragerie, ceea ce nu îmi place teoretic, dar practic e foarte fain, pentru că nu călesc ceapă des și îmi place să îi văd când gătesc/spăl/etc.
• Masa mare din sufrageria-bucătărie, unde încăpem toți 4 ca la restaurant. Această masă e minunată, fiindcă stăm în jurul ei, e generoasă, desenăm pe ea, mâncăm, e un element central tare fain așa.
• N-are internet, ceea ce copiii au înțeles fără proteste. Uite-așa trăiesc micuții exclusiv cu citit și joacă, n-au cerut tabletă nici în glumă. Primesc desene în weekend, când mergem la noi acasă. Iar TV-ul nici măcar nu îi tentează. Nu l-am deschis nici măcar să vedem dacă funcționează.
• Și e foarte aproape de școală, dar tot ce am văzut era în zonă.

La ce n-am fost atentă și s-a dovedit complicat:

Aragazul e mai vechi decât are bunică-mea. E pe gaz cu flacără, iar siguranța la gaz sare de trei ori până fierbi un ou. Ne-ar fi ajutat foarte mult să fie o instalație de gaz funcțională fără ajutor automat.

Nu avem mașină de spălat vase. După 6 ani cu mașină de spălat vase, te dezobișnuiești. Soluția găsită e să nu avem multă veselă, ca să rămânem fără furculițe curate rapid și să fim nevoiți să le spălăm.

Apartamentul e la parter și miroase canalizarea. Cam atât de grav, încât copiii nu se mai spală în baie pe dinți. Avantajul la problemele de miros e că după 7 minute te acomodezi și nu îl mai percepi atât de intens.

Pe jos e doar gresie. Ai mei sunt obișnuiți, că avem și dincolo, dar nu în camere. Și nu la parter. Gresia e foarte rece, sunt tot cu gura pe ei să se încalțe. Caut și soluții de ceva covor sau salteluță, pentru că ei sunt obișnuiți cu joaca pe jos și nu prea am ce le face.

Trecerile în terasă au trepte înalte și uși de termopan cu praguri. S-au luat câteva trânte aici, inclusiv s-a intrat cu diverse părți anatomice în colțul acestor uși, fiindcă ieșirea în terasă e un pic mai sus.

N-are debara. Nu e un capăt de lume, fiindcă pentru noi e o soluție temporară. Niciun apartament nou la bloc n-are debara, fiindcă nu e eficientă la costuri, dar e așa necesară! Noroc că pe copii nu-i deranjează. Ei explorează. Vorba lui Tudor: ”Mami, n-am mai făcut niciodată duș cu mopul în cadă.”

Deși dușul e walk-in, asta e alt aspect: nu avem vană. Nici la hotelul de la mare n-am avut, dar acolo nu mi-am dat seama că nu-mi place să mă stropesc, fiindcă eram, de obicei, în chiloți oricum toată ziua. Deh, cam asta faci la mare: te dezbraci și te uzi fără să-ți pese.

Și n-avem net. Fac hotspot cu telefonul, dar fiind un pic la demisol, semnal ciuciu. Îmi pun telefonul pe geam ca să prin la 5G 2 liniuțe. Abonament nu putem face decât pe 12 luni minimum, ceea ce nu ne convine. O să ne enervăm, în loc, de toți banii.

SIgur că nu mă plâng. Per total e bine având în vedere că nu e un apartament pentru forever. Dacă am fi căutat chirie de 0 mie de euro pe lună, probabil am fi avut inclusă și bucătăreasă. Sunt doar câteva chestii pe care m-am gândit să le scriu, poate sunt de folos cuiva vreodată. Am tot completat acest articol de când ne-am mutat. Cred că e pregătit de publicare, nu știu, voi fără ce n-ați putea trăi oare?

Photo by Caleb Woods on Unsplash