Acomodarea la grădiniță, ziua ”după greu vine și bucuria, îți promit”

acomodarea la grădinițăAzi de dimineață a plâns. A plâns și ieri, că nu mai vrea, că nu-i place, că ar vrea să rămânem doar noi doi toată ziua în pat. L-am ținut în brațe, l-am pupat, l-am legănat. Toată noaptea nu se dezlipește de mine, iar eu îl primesc, fiindcă pur și simplu n-am altceva mai bun de făcut. El acum are nevoie de încurajări, de brațe deschise, de lacrimi șterse și de o mamă pe care să plângă și pe care s-o iubească.

Să știi că și lui Tudor i-a fost greu la grădiniță la început. Mai ții minte cât a plâns? Și după, ce mult i-a plăcut! Să știi că și mie mi-a fost greu când eram mică și lui tati. E normal, e o schimbare, dar suntem aici să trecem împreună prin ea. Nu ne grăbim. Ne luăm cât timp ai nevoie.

Ne dăm jos din mașină, plânge deja din centuri.

”Hai să vedem cum facem. Ne înțelegem, stabilim și așa facem. Uite, îți arăt unde stau și te aștept, nu plec nicăieri. Dar trebuie și eu să lucrez.”
Da, arată-mi, să văd.

A ales el locul și scaunul exact pe care să stau. Mă gândesc că predictibilitatea asta poate contribui la nevoia lui de a mă ști. Chiar dacă nu-s lângă el, să simtă că sunt undeva.

Când am intrat, i-am spus că pot rămâne pe băncuță o vreme, dar apoi va trebui să plec. L-am întrebat dacă știe că mă întorc la el. Asta e ca la pacienți. Ca să iei consimțământul informat și să te asiguri că e clar, rogi omul să repete ce a înțeles:

”Vii să mă iei după supă.”

Perfect.

Am intrat, a plâns. Educatoarea s-a apropiat, parcă a vrut cu ea, apoi și-a amintit că are o mamă și a revenit. Plângea. A primit un șervețel. Educatoarea a vorbit un pic cu el. A vrut să ne așezăm pe băncuță și să stăm așa. Ea l-a întrebat dacă mai are nevoie de puțin timp.

Da.

”Văd că ți-e greu, dar după greu vine și bucuria, îți promit”.

Vorbele ei, aur și pentru inima mea.

”Te mai las un timp, până ești pregătit.” Și femeia s-a dus să aranjeze pe măsuțe niște planșe de pictat pentru copii.

Victor s-a uitat, a suspinat și s-a desprins. Înainte să intre în clasă, mi-a zis plângând:
”Eu o să intru acum. Tu poți să pleci.”

Și am murit, iar el a trăit știind că se va întâlni cu mami cândva după supă sau așa.

Photo by Catalin Pop on Unsplash

Articolul anterior

Aproape 7 ani de alăptat: Nu cred că înțărcarea e soluția pentru noi

Articolul următor

Pentru copiii noștri, limba engleză nu va mai fi un atuu, ci un standard. Diferența va fi nivelul la care o vor ști (p)

16 Comentarii

  1. Ioana

    Doamne, atat de tare am retrait citind asta perioadele de plans la gradi ale copiilor mei….greu a mai fost…o sa treaca, fiti tari acum, un pic la inceput…

  2. Ana

    A mea a plâns două zile, iar a doua zi seara mi-a zis, mami eu nu mai plâng la grădi și așa a fost . Îmi spune și de atunci repetat că ea nu va plânge la grădi și așa face . Mă miră mult câtă hotărâre este într-o ființă de 3 ani. I-am și zis că sper să rămâi întotdeauna așa de hotărâtă și curajoasă. Mi-am imaginat că decizia asta a ei va fi o punte întotdeauna în viața ei. Exact cum ți-a zis și ție că poți să pleci. Și mă gândesc câtă încredere au copii ăștia în noi și fac piele de găină.
    Miruna, ca mame am făcut o treabă bună. Te îmbrățișez !

  3. Andreea

    Pansament pentru sufletul unei mame aflata in perioada de acomodare a puiului cel mic la gradi. Mereu ma intreb daca este alegerea buna, daca varsta e potrivita, o mie de ganduri si lacrimi. Multumesc pentru tot ce scrii, acum stiu ca nu sunt singura care trece prin asta.

    • Cristina

      Nu ești. Fix la asta mă gândesc eu acum stând acasă și puiul meu de nici 3 anișori e la grădi, așteptându-mă plângând. Iar dupa grădi, e un vulcan în erupție acasă.Se descarcă emoțional că știe ca acasă cu mami e safe si de asemenea nu își poate exprima sentimentele doar urlând non stop vreme de o oră și mai bine. Doare, dar aștept cu nerăbdare să vină și… bucuria.

  4. G

    Mi se pare cam mult dramatism. Atat de groaznica e gradinita pentru unii? Na inteleg ca unii copii mai suspina in primele zile, dar adultii? Mame care stau si cu orele dupa gard plangand de parca si-au trimis odorul pe front. Ce mesaj le transmiteti cand va panicati in felul asta? Se presupune ca adultii sunt mai rationali, dar vad ca multe ati ramas in urma mult cu dezvoltarea emotionala, ceea ce e pacat petru copilul vostru. Cand a inceput gradinita/scoala cei trei ai mei au fost entuziasmati. Cand i-am lasat acolo nu am plans, nu am avut motiv sa plang. I-am privit cu mandrie si mi-am vazut de treaba. Nu le-am transformat o experienta frumoasa intr-o trauma. Trist ca vad atat de multi copii speriati chiar de parintii lor.

    • S

      Eu nu am fost speriat de parintii mei si tot am plans. Cred ca daca copilul vede ca si parintele e emotionat ii e mai usor decat daca nu ar vedea empatie ci o atitudine opusa celei a lui.
      Oricum gradinita nu e cel mai natural lucru, de aia copiii mai introvertiti sau melancolici au reactia naturala la asa ceva. Scoala e necesara, dar gradinita e doar ca sa fie mai liberi parintii, sa fim seriosi.

      • Madd

        Nu o fi obligatorie, dar unii mai vrem să și mâncăm. Zilnic chiar. Și mâncarea, plățile pentru medici, medicamente și haine nu cad din cer.

  5. Elena

    am plans un pic

  6. Elena

    Da, si eu am avut mii de emotii pana cand am descoperit ca ma primeste doamna sa fac acomodare blanda cat vreau. Si nu numai pe mine ci si pe alte mamici. Suntem vreo 4-5 mamici, bunici care venim cu picii. E super. Parca mai fac gradi o data. In felul acesta sper sa construiesc o relatie frumoasa acolo:)), daca tot avem posibilitatea. Plus ca e si o opotunitate pt mine sa interactionez cu mai multi copii si sa-mi exersez abilitatile in ale parentingului si pedagogiei. Parfum, ce sa mai…
    Adaptarea merge cu pasi mici dar care par siguri:))

  7. Ioana

    Fimea era la școală și clasa a doua cred,atât trebuia🪂sa urce și să mă vadă sa îmi facă cu mâna,așa simtea geamănul meu curcubeu că se desprinde de mine,acum am lacrimi in ochi când mă gândesc.Acum e clasa a cincea dar trece Stefan cel Mare singura căci pe nepregătite a plecat bunica dintre noi intr un februarie .

  8. Roxana

    Mie mi se pare putin incorect cu aceasta acomodare cu mama in clasa.. Nu vreau sa arunc cu pietre pentru ca si eu am stat in prima zi pe coridor, dar atat. Sunt mamici care nu isi permit luxul acesta, iar copii lor cand vad alte mame in clase devin frustrati, anxiosi . Trebuie lucrat cu copilul acasă. Eu am incercat sa ii stabilesc repere orare inca de la 3 ani. Ii aratam ceasul si ii spuneam ca atunci cand limba mare e la ora 5, cineva din familie e acolo. Niciodată nu am lipsit. De asemenea ii aratam cladirea unde aveam biroul, asa am ales gradinita, si ii spuneam ca in orice moment pot merge sa o iau daca are nevoie de mine. Nu a fost cazul.
    Si mai trebuie sa tinem cont ca exista copii carora nu le va placea niciodată la gradinita. A mea asa a fost. Noroc ca ii place la scoala.
    E normal sa avem emotii, dar sa nu fie disfuncționale pentru ca fara sa vrem, le transmitem. Chiar daca nu ne vad panicate, copiii ne simt.
    Succes tuturor copilasilor si mamicilor lor!!!

    • Madd

      Într-o lume ideală, nici la stat nu ar trebui să înceapă grădinița deodată 30 de copii micuți și speriați, ci ar trebui să înceapă așa cam din iunie-iulie câte 3-4 copii o dată și acomodati pe rând fiecare cu ce se simte confortabil, cu bunic, tătic, purcel și cățel. Și până în septembrie ar fi pregătiți majoritatea.
      Momentan, din afară nici eu nu cred că ținând cont de infrastructura și personal se prea poate face acomodare cum se face la privat/alte țări. Probabil ar fi nevoie de cel puțin încă un educator/grupă să se ocupe doar de copiii în curs de acomodare, în timp ce alți educatori continua activitatea cu ceilalți. Să ceri unui singur om să alerge între cei care își vad de activitate și copilașul care stă în brate la părinte e contraproductiv.

  9. Mada

    Miruna, ce ma fac eu cu al meu de aproximativ aceeasi varsta (2 ani 9 luni)? A mers la gradi 8 zile, a plans foarte putin in ziua 2 si 3 de gradi, abia asteapta sa mearga la gradi si ii place mult de doamna.
    In schimb, tot de cand a inceput gradi, e groaznic acasa. Eu n-am stiut ce sunt alea tantrumuri, insa le vad acum, cu varf si indesat. Crize care tin si cate o ora din orice motiv. Efectiv isi cauta motiv sa planga… cat oare mai dureaza? Ca imi rupe efectiv sufletul si imi pierd rabdarea, uneori ridic si tonul.
    Acum e acasa de o sapt, cu muci. Dar se comporta la fel, exact aceleasi urlete, incat ma astept sa-mi vina politia acasa intr-o zi.
    Nu ma judeca prea tare si tine cont ca si eu sunt nedormita dintotdeauna si mereu singura cu el.

    • Mada :)

      Si eu ma pregatesc psihic pentru acest moment. Am descoperit multe citind Adaptarea la gradinita scrisa de Simona Suhani. Poate iti e de folos sau iti ofera unele repere. Succes si sa fim tari!

    • Madd

      După ce se insanatoseste l-ați putea duce treptat. 1 zi în prima săptămână, 2 zile în a doua eventual cu pauza, 3 zile în a treia și asa mai departe.
      Cum ziceam și mai sus e greu de făcut adaptarea dacă nu este personal dedicat. Așa că copilașii trebuie ajutați să proceseze informația și cred ca a-l duce treptat ajută. Că are timp să proceseze, dar și sa își exprime frustrarea și supărarea. Așa dacă merge din prima 8 h/5 zile e extrem de multă energie negativa adunată și logic că apar și crizele mari.

      Mâine te duc la grădiniță, ajungem, te îmbraci în hainele cu avioane, X vine și te conduce în grupă. Apoi mănânci pâine cu gem (cereți meniul să vadă că spuneți adevărul), te joci, mănânci supă de tăieței, mergi cu copilașii și îți iei pijamaua și faceți nani. După ce te trezești, mergi la joaca cu copilașii. Apoi vine mama după tine și mergem la magazin și luăm pâine.
      Și în zilele în care nu merge repetat rutina de la grădiniță.

      Și explicata rutina pe cel mai neutru ton. Nu cred ca ajută entuziasmul forțat al părinților. Dacă exageram de entuziasm unii copii ar putea evita sa spună ce nu le place. Pe modul: mama e fericită că azi avem ciorbă de vaca, mie nu mi-a plăcut, dar nu ii spun mamei să nu o fac tristă etc.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 180 queries in 0.402 s