Aventuri de Casă Nouă (7): Cum se potrivește concediul cu construitul

Când am cochetat cu gândul de a construi o casă, soțul meu, cel mai deștept dintre pământeni, a zis așa: Femeie, hai să ne construim casă la curte, pe pământ, cum zic domnii la capitală. Dar hai să nu ne certăm. Și să nu aud sacrificii din alea,  amintiri, concedii și veri. Copiii noștri și nici urechile mele să n-audă cum suntem noi niște martiri în numele unor pereți. Ridicăm casa când avem și cum putem.

Cu bucurie și răbdare, cu prietenie între noi, că astea au cel mai mare preț.

V-am zis că e deștept? De aia-mi place de el.

Să mâncăm și să ne plimbăm, deci. Îmi convine. Să nu se stresăm, zicea el. Fine with me, cum zice franțuzul. Când e gata casa, atunci ne mutăm. Că nu stăm nici sub cerul liber, nici pe o bancă în parc.

Sigur că nițel ne-am enervat, foarte puțin ne-am certat, că am consumat nervii pe primul enervat. Sigur că nici în cele mai pesimiste scenarii nu eram de acum două Crăciunuri mutați, dar să nu mai aducem vorbă din asta în context.

Să nu vă zic că am stat vreo 7 luni și-am așteptat să înceapa casa.

Stai că vineri, stai că miercuri, stai că mi-am rupt unghia de la piciorul drept, stai că una, stai că alta. Fix când ne-am săturat de așteptat și am programat și noi o săptămână la mare dintre toate cele 7 luni ori 4 săptămâni de așteptare din an, pac, a zis constructorul că e pregătit să înceapă! Fix în săptămâna noastră de mare, ați înțeles? Am amânat începerea, normal, pe principiul mai sus menționat.

Tabăra lui Momo e din februarie pusă în calendar.

Adică, orice-ar fi fost, noi în tabără mergeam. Ceea ce am și făcut, adică ne-am dus. Doar că ghici ce, omul care montează casa a terminat ghiciți când? Păi fix în vinerea când eram noi în tabără de marți, dacă vă vine să mă credeți pe cuvânt. Haideți, domnule doctor, (eu sunt mereu soția domnului doctor, să vă fie clar), vineri facem recepția, la 4 trecute fix! Și n-am chemat noi diriginte de șantier, arhitecții, Sfântul Duh? Nu a condus al meu pe drum de pădure și peste pietriș ca un Făt Frumos la volanul bolidului de asfalt și a ajuns în cinci ore cât alții în trei pe șantier? Condus regulamentar, plecat din tabără, adică o zi de concediu din viața lui.

S-a dus. Și nu s-a întors el cum a plecat? S-a întors. Fiindcă recepția nu a putut fi făcută, căci dirigentele nostru e băiat gigel și n-a semnat nimic până n-a fost la virgulă tot. Ne place de el. Și de montator, că nu s-a supărat, a zis că așa-i cinstit, deci ghiciți ce fac mâine dimineață la ora 8.

Ce voiam să zic. Cam așa se potrivește construirea unei case cu concediul unei familii pe chillax. Poanta știți care e?

Că domnul doctor Optimism s-a întors vesel și mulțumit. A zis că n-a mers degeaba, căci tocmai apăruse la casa noastră încă un etaj. Și da, măi, am fost și eu astăzi să-l văd. Așa îți dă o stare de bine, de nu te vezi. Uiți tot. Vorba aia, te bucuri într-o zi cât toți ăia care și-au văzut casa gata acum 7 luni :)))

Râdem și glumim, dar iese o bijuterie acolo, la ce facem noi. Vă țin la curent pe stories, de vreți ori nu vreți.

Photo by Ksenia Yakovleva on Unsplash

Articolul anterior

11 lucruri pe care uităm să le spunem copiilor și le-ar face bine să le audă mai des

Articolul următor

În ce tabără am fost, unde, cum ne-a plăcut și cum puteți ajunge și voi – despre al patrulea an în Lumea lui Momo

1 Comentariu

  1. Oana

    Știi poezia cu Coțofana jupâneasă care își face casă? E pentru copii, să învețe zilele săptămânii. :)) M-a dus cu gândul la ea pățania voastră.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 150 queries in 0.379 s