11 lucruri pe care uităm să le spunem copiilor și le-ar face bine să le audă mai des

E un articol inspirat dintr-un reel de pe instagram. Al meu! 🙂 Acolo n-am atâta spațiu să dezvolt, deci poftim:

1. Nu mai poți mânca? Bravo! Să-ți asculți corpul e senzațional!

Cred că cei mici sunt mult mai în contact cu corpul lor decât noi. I-am observat pe copiii mei la all inclusive. Ăștia mici nu s-au îngrășat un gram, n-au abuzat de înghețată, de pizza, de nimic. Da, sigur că au mâncat mai multă sau mai des decât de obicei, dar per total aportul lor de mâncare a fost unul normal. La ei senzorul încă funcționează, de ce i-aș învăța cum să-l strice după obiceiurile mele de adult?

2. Tu ce părere ai?

Să ne amintim că și copiii sunt oameni cu personalități, gusturi și chefuri diferite de cele ale sfinților părinți. Plus că răspunsurile lor sunt memorabile de cele mai multe ori. Când eram în dilemă unde să nasc și l-am întrebat pe Tudor, mi-a zis așa: Mami, să te duci la doctorul ăla care îți dă bebelușul cu tine imediat.

3. E ok să-i spui NU, chiar dacă e adult.

Chiar dacă e bunicul care îți propune să te învețe ceva. Chiar dacă e mătușa care nu se poate controla și te pupă cu scuipat. Chiar dacă e educatoarea care îți cere să faci ceva peste putința ta. (Să mănânci tot e un exemplu care îmi vine în cap) Chiar dacă e o vecină care te mângâie pe cap.

4. Te înțeleg, știu. Ai nevoie de o îmbrățișare?

Zis nu cu poker face, ci cu o față empatică. Iată un motiv bun să nu îți injectezi botox vreodată :)) Să ne înțelegem copiii, dar cu adevărat, nu numai declarat e calea spre inima lor. Chiar și atunci când dorințele lor sunt imposibile, empatia nu costă nimic. De exemplu: ”Ești supărat că nu te lasă tati să conduci mașina, așa-i? Tu ai fi vrut să fii șofer până la Sibiu? Te înțeleg, voiai să conduci și tu mașina”. Copilul are nevoie de înțelegere mai mult decât să se urce la volan.

5. Am încredere în tine.

Asta funcționează de o mie de ori mai bine decât o amenințare. ”Dacă nu închizi frigiderul, se strică.” versus ”Am încredere că vei închide frigiderul.” Încrederea asta îl responsabilizează, pe când amenințarea îl rănește și îl pune în ofensivă. Când ai încredere în copil, îl valorizezi și rămâi în aceeași echipă.

6. Oricui i s-ar fi putut întâmpla

A vărsat un pahar cu apă (după ce i-ai spus să aibă grijă, că poate vărsa paharul de pe marginea mesei)? Oricui i s-ar fi putut întâmpla. N-ați pățit niciodată să faceți pe deștepții și în următorul moment să vă cadă ceva din mână? Să faceți o greșeală idioată? Ohoo, nu mă porniți. Chiar oricui i se pot întâmpla accidente.

7. Iartă-mă. Îmi pare rău.

Și punct! Atât. Fără ”Dar ți-am zis de o mie de ori să încetezi.” Fără ”Dar nu înțelegi decât dacă țip la tine?!” Dacă ai zis iartă-mă, nu zice și dar. Când zici ”dar”, iartă-mă se anulează, practic, nu mai contează nicio părere de rău.

8. Mulțumesc! M-ai învățat ceva nou azi.

Și asta e glorificatoare pentru copil. Cu variantele ”Ce idee bună ai avut să facem pește.” Ați observat că ne pricepem mai degrabă să subliniem greșelile și să le corectăm? Cred că educația prin laudă (nu excesivă, dar la cât critic cel puțin eu, n-am nicio șansă să supradozez lauda, chiar dimpotrivă) e mult mai eficientă.

9. Rămânem prieteni orice-ar fi.

Și aici intră neapărat fără veșnicul ”plec fără tine” (din parc). E important pentru copil să știe că relația cu părintele său e un spațiu de siguranță, pe care nu îl pierde orice-ar fi. Orice prostie ar face. E teribil de greu, să nu credeți că mie-mi iese orice s-ar întâmpla.

10. Nu mai spun la nimeni.

Despre confidențialitate am mai vorbit într-un articol separat. Poate vă gândiți că eu povestesc multe despre copiii mei și nu greșiți. De la o vreme însă îl întreb pe Tudor de fiecare dată dacă îmi dă voie să scriu. Niciodată n-am primit nu. Dar confidențialitatea astea se referă inclusiv între părinți. Sigur că suntem o familie, dar relațiile se dezvoltă individual. Țin minte din copilărie că discreția mamei era foarte valoroasă pentru mine și mă puteam baza pe ea.

11. Te iubesc!

Te iubesc, te iubesc, te iubesc. Nu să o dăm obsesiv, ca să își piardă valoarea și emoția, dar sunt cuvinte puternice. E o declarație care ne amintește nouă la cine ne uităm, pe cine îmbrățișăm, cât ni l-am dorit, ce bine că a venit.

Photo by Nienke Burgers on Unsplash