Nu citiți, dacă nu ați văzut, să nu vă prind că îmi scoateți ochii pe urmă.
Mă gândesc de atunci la o scenă pe care pe nicăieri nu o găsesc, poate doar pe mine m-a impresionat.
E vorba de o discuție dintre Richard și Kristen, o tipă însărcinată în 35 de săptămâni. Tatăl copilului ei are o tumoră malignă, e în ultimul stadiu și face chimioterapie. Se întâlnesc acolo cu Richard și Catherine, care și ea e tot la chimioterapie. Tot episodul, Richard nu contenește să caute studii, trial-uri clinice, tot felul de noi căi să lupte.
La un moment dat, gravida are niște contracții, iar Catherine îl trimite pe Richard cu ea la monitorizare. Soțul ei nu putea merge, iar Catherine voia niște liniște, deci găsește soluția salvatoare.
Și acolo se întâmplă o discuție care a rămas cu mine în feluri care nu știu dacă o fi bine să le pot scrie. Îi vorbește despre pacturi cu Dumnezeu și timp.
Ați văzut, știți despre ce e vorba?
După care el se întoarce la Catherine și îi spune că, dacă ea vrea, el se oprește. Dacă ea vrea să nu mai continue, el o înțelege.
Mi se pare una dintre dovezile supreme de iubire. Iubirea care eliberează. Nu-mi imaginez cum poate să doară.
Cosmina
Mie mi-a placut discutia de dupa:
-Ce vrei sa fac?
-Vreau sa ma faci sa rad?
-Daca ma lasi putin vin cu o gluma buna.
-Despre asta vorbeam.