Adela mi-a trimis acest mesaj ca reacție la articolul cu Maia Sandu. Mi-a plăcut mult perspectiva, așa că am invitat-o să dezvolte. Ce a ieșit e mai jos. Mulțumesc, că ți-ai făcut timp să scrii aceste rânduri.
”Cred că fiecare femeie se poate simți frumoasă în felul ei. Una în teniși, alta pe tocuri. Una machiată mai tare, alta doar finuț…
Cred cu tărie în frumusețea feminină și în bun gust, dar cred că pur și simplu din dorința de a arăta bine, uneori nu ne iese fix ce vrem.
Cred că ar fi fain un articol despre femeia frumoasă, fie ea machiată sau naturală. Despre femeia care e făcută să fie admirată atât pentru toată munca depusă zi de zi, cât și pentru simplul fapt că e femeie și are un vino-ncoace.
Mamele și femeile sunt mai mult decât femei, mai mult decât chipuri.
Sunt ființe parcă venite de pe altă planetă să ne învețe totul despre putere,frumusețe, rezistență la durere, până și la fericire! Pentru că multă dragoste poate purta o mamă și o femeie în ea!
Frumusețea noastră vine din noi înainte de a veni din afara noastră. Și faptul că uneori simțim să punem pe noi puțin fard, puțin luciu, puțin rimel nu ne face mai puțin mame sau doamne. Nu ne face mai iresponsabile, mai destrăbălate sau asta nu înseamnă că nu ne facem celelalte îndatoriri când găsim acele 10 min pentru noi.
Am întâlnit femei ușor botoxate, parcă scoase din cutie mereu ,care aveau mai multe crăpături în palmă decât fire de păr am eu în cap.
De la muncă fizică…
Faptul că o femeie își găsește resurse fie ele financiare sau pur și simplu are timp să se aranjeze nu înseamnă că nu e o mamă și o femeie bună, doar că pt că lasă totul preț de jumătate de oră și face ceva pentru ea.
Eu le îndemn pe toate să poarte tocuri înalte când simt că sunt “căzute în genunchi”.
Să se machieze dacă simt că cearcănele de la atâta nesomn sau plâns au atins cote înalte. Să poarte teniși la costum, chiar dacă dețin funcții înalte și vor să fie așa cum simt, nu așa cum se cere uneori. Pentru că viața e despre ceea ce e în noi mai presus decât ce e pe noi.
E departe de a fi un articol, pentru că eu sunt antitalent. L-am scris cu puținele resurse după 12 ore de muncă și am scris exact ce am simțit. Pentru că aud des de la femei care nu vor să își pună o vopsea pe cap o dată pe lună sau să se penseze 5min pe săptămână sau să își ia o mustață … aud mereu: Tu ai timp să te aranjezi …
Și doare cumva, pentru că eu știu câte dungi de tuș am tras cu copilul în chiuvetă, care sugea în clipă aia… Sau câte vopsele mi-am turnat efectiv în cap și am masat pentru că nu aveam timp de mai mult și, totuși, când am ieșit din casă eram “aranjată mereu”.
Cred că multe ar trebui să se prețuiască mai mult pe ele înainte de a ne urî pe noi cele care o facem cât de cât.
Sper că nu te-am plictisit cu asta, dar am simțit nevoia să o spun cuiva care știu că o poate înțelege 100%. Te îmbrățișez, om frumos.
Adela”
Photo by Candice Picard on Unsplash
Silvia R.
Va imbratisez pe amandoua! Da, ar trebui sa avem mai multa grija de noi. Si da, nu ar trebui sa ne simtim vinovate pentru asta. Si da, daca avem grija de noi nu inseamna ca nu avem grija de copii, de casa, de sot etc.
Miruna
👍
Monica
Eva, 6 ani: Important e sa te simti tu bine, nu ceea ce crede lumea. Mission accomplished
Miruna
Ioi, Monica! Ur job here is done!
ana
Pe mine ma doare ca “a avea grija de sine” , pentru o femeie, inseamna a se farda, coafa, aranja. Ma doare ca o femeie trebuie sa fie machiata si/sau pe tocuri ca sa se simta frumoasa. Ca sa se simta femeie.
In viziunea mea, “a avea grija de tine” inseamna a petrece timp facand un lucru care iti place cu adevarat. Care iti aduce placere, iti incarca bateriile. Ma indoiesc ca momentul in care te machezi cu copilul la san este unul pe care il adori, care iti aduce energie si te umple de satisfactie, dansezi pe un norisor. Nu il vad ca pe un moment in care ai grija de tine ci ca pe un moment in care te mai sacrifici putin ca sa arati intr-un anume fel pentru altii. Pentru ca asa a ne-a invatat societatea ca trebuie sa arate o femeie.
A avea grija de mine inseamna a citi, a bea o cafea pe balcon, a face un dus in liniste, a manca mancarea preferata fara a calcula caloriile si fara sa dau si altcuiva de mancare sau sa sterg pe jos dupa altcineva, a sta 10 min pe canapea ascultand muzica, a alerga 1h la sala de sport cu metal simfonic in urechi.
Nu zic sa stam cu noroiul in unghii si cu parul nespalat (desi ultima mi s-a intamplat, hoooo rusine!). Sau cu mustata si par pe corp (desi, la naiba, e natural si ar trebui sa ne putem accepta chiar si cu parul acela).
Dar cred ca un corp curat, in haine curate si decente ar trebui sa ajunga cat sa ne simtim bine. Fix asa cum sunt de ajuns si la un barbat.
De ce trebuie sa ne fardam, chiar si “finut”? Produsele cosmetice nu sunt iefnite (chiar deloc) si nici sanatoase (dar asta e mai putin vizibil decat pretul). Investim
timp (gasit produsul, cumparat, machiat, demachiat), sanatate (parfum, lac de unghii, creme, vopsea… toate contin substante nocive) si bani pentru a fi “aranjate”, pentru a avea dreptul de a ne simti frumoase.
Mi se pare trist pentru fiecare femeie si mai ales pentru fetita mea. As vrea sa se poata simti frumoasa si de ajuns cu pielea ei, cu buzele ei, cu parul ei, cu hainele in care se simte confortabil.
Inteleg foarte bine ca majoritatea femeilor au nevoie sa fie aranjate pentru a se valida pe ele insele.
Inteleg pentru ca, desi nu am nevoia asta, o am (destul de puternica) pe cealalta. Aia de a trai intr-o casa perfect curata si ordonata non stop. Nu e legata strict de feminitate dar functioneaza oarecum
la fel. Petrec timp (uneori pana la epuizare) si bani (am incercat sa fac apel la menajere dar nu eram satisfacuta de rezultate…cam atat e de grav la mine!) pentru a putea respira intr-o casa curata si ordonata. N-are legatura cu machiajul dar ma ajuta sa inteleg cealalta perspectiva si nu sunt deloc perfecta sau mai breaza decat altele.
As vrea ca intr-o zi sa ne eliberam toate de demonii nostri si sa ne putem iubi asa cum suntem, intr-o casa dezordonata …
Miruna
Te invit pe la noi. 🤗
Casiana
Perfect de acord, ati exprimat foarte clar si la obiect ceea ce si eu cred, si poate altele, pt ca societatea ne-a invatat asa.
Aveam o familie vecina care avea o fetita cu urechiusele mai clapauge cum se spune, si cam uratica, si mama cu bunica ei spuneau ca mai pune un fard, un ruj, isi lasa parul lung si e bine. Trist.
ana
😔 offffff
Nikki
De ce e trist? Unele defecte pot fi ușor mascate, ce e rău în asta? Autoacceptarea nu presupune să îți lași să crească părul pe corp, femeie fiind, că așa e natural. Constat de ani buni abandonarea elegantei la femei în favoarea lejerității, comodității (teniși, haine lălâi…). Foarte puține fete poarta rochii. Sigur că e o mare grijă în plus să ieși zilnic din casa ca scoasă din cutie, dar macar la anumite evenimente, la o întâlnire. Suntem femei, ce naiba! Știu că enervez cu ce zic, dar cochetăria a fost întotdeauna arma noastră. Un toc subțire, un parfum fin, un ruj…e in natura noastră să vrem sa fim admirate și să se întoarcă capul după noi. Sau nu mai e? De mult zic că nu m-am născut în vremurile potrivite:))
ana
Mi se pare trist si dureros pentru fetita sa auda din gura mamei / bunicii astfel de comentarii despre fizicul ei in fata unor vecini (chiar si daca ar fi apropiati prieteni).
Pana nu iti spune cineva ca esti « uratica » , nu stii. Inainte de adolescenta, un copil nu isi spune « hei ia uite ce urechi clapauge am, ce uratica sunt » si nu se simte urat daca nu i se spune asta. Cand o spun copiii din parc sau colegii de gradinita, doare si cauti alinare la parinti. Dar cand cei care o spun sunt chiar cei care ar trebui sa iti dea aripi… trist e putin spus. E ucigator de dureros. Am fost acea fetita.
ana
“Autoacceptarea nu presupune să îți lași să crească părul pe corp, femeie fiind, că așa e natural.”
De ce nu? Bunicile noastre nu se epilau si nu se ingrozea nimeni prin sat. Era normalitatea in acel timp si in acel loc. Daca privim picturile clasice, corpul femeii are forme generoase in orice tablou. Femeile rubensiene erau frumoase in acele timpuri dar sunt considerate supraponderale astazi.
Si eu consider “horror” parul de pe corpul meu si al oricarei femei (care nu e bunica, pe ea asa o iubesc dintotdeauna). Ma oripileaza o astfel de imagine. Pentru ca atat de mult ma influenteaza regulile nescrise ale societatii si imi spala creierul.
De ce e oribil la femei si viril la barbati ??
Parul ala are acceasi istorie si explicatie evolutiva. La unele specii de animale, masculul si femela evolueaza diferit fizic pentru a putea atrage sexul opus in scopuri de reproducere (coada paunului e un exemplu cunoscut). La specia umana, parul caracterizeaza ambele sexe. Dar de cativa ani (jumatate de fir de nisip in desertul evolutiei), industria cosmetica a decis ca la femei e horror.
Ceea ce mi se pare si mie, again. Din pacate 🙂
mari
“Pe mine ma doare ca “a avea grija de sine” , pentru o femeie, inseamna a se farda, coafa, aranja. Ma doare ca o femeie trebuie sa fie machiata si/sau pe tocuri ca sa se simta frumoasa. Ca sa se simta femeie.”
De acord.
Societatea actuala pune o MARE presiune pe femei. Ele trebuie neaparat sa se conformeze unor norme ca sa fie considerate “ingrijite” in societate.
🙁
Sa dau un exemplu personal.
Am fost mahnita in tacere o perioada destul de mare, cam 10 ani, pentru c-am inceput sa am fire albe cu putina vreme inainte de a implini 30 de ani. Se inmulteau de la an la an, desigur.
Nu mi-am dorit niciodata sa ma vopsesc (nu cred ca e important sa expun aici/acum motivele mele), de aceea am indurat diferite pareri ale celor din jur care ma sfatuiau in mod obsesiv sa ma vopsesc, ca asa nu arat bine.
Societatea aplica o dubla masura: femeile care nu se vopsesc sunt considerate a fi neingrijite, in timp ce barbatii tineri carunti sunt … interesanti, atragatori.
Este, oare, corect?
Pe la 40 de ani m-am impacat cu mine si m-am acceptat.
Pentru ca intre timp vazusem cateva fete tinere sau doamne mai de 40-50 de ani care aveau parul carunt (cateva pe care mi le amintesc acum: o angajata de la “Carturesti”, o profesoara de la universitate, o doamna care vinde la cofetarie si o alta doamna care vindea la libraria din cartier) si care mi s-au parut foarte frumoase – in ciuda faptului ca aveau parul carunt. Trei din aceste doamne amintite adineauri aveau ceva in comun: un zambet care te faceau sa simti bunatate si un ten curat, luminos (din cele patru: doua erau usor machiate, iar doua deloc)
Asadar am prins si eu curaj sa accept ca voi fi considerata neingrijita pentru unii oameni, dar sa ma simt libera in acesta alegere, sa pot sa ma simt “eu”, ca sa pot sa-mi vad linistita de viata mea si de lucrurile importante pe care trebuie sa le fac.
Ioana Dumitrache
Superb! Cred ca ne-a dat glas multora dintre noi prin randurile acestea!
Ecarulan
De ce nu putem noi sa facem ce vrem? Vreau sa ma epilez, ma epilez, vreau sa ma vopsesc, ma vopsesc, vrea sa umblu in haine sport, umblu in haine sport, vreau sa port tocuri de 10 cm, por tocuri de 10 cm – daca pot 🙂 si tot asa.
Why can’t we just be free to do what we want? Nu meritam noi femeile sa facem ce vrem, dupa atatea secole/milenii de facut ce au vrut altii?
Desigur ca exagerez si nu e chiar atat de simplu, dar de ce nu ar putea fi?
Aura
Eu cred ca femeia cu cearcane trebuie sa gaseasca timp sa doarma si chiar sa mearga la medic. Nu sa puna anticearcan. Iar daca e umflata de plans fata, sa caute tot asa, cauza. A ne masca emotiile poate duce la multe rele, inclusiv la sinucidere. E important sa cerem ajutor, ca suntem oameni, nu papusi de plastic. Nici acelea nu sunt perfecte.
Nikki
Ana și Mari, putem da vina pe societate că impune dublu standard in ce privește criteriile de îngrijire și frumusețe la femei și bărbați, dar adevărul (dureros sau nu) este că, oricât am nega, contează cum ne percep bărbații noștri. Adică nici nu poți pretinde să îți fie bărbatul fiert după tine pe veci după nuntă, și tu să fii alba în cap la 30 de ani, eventual cu mustață și par pe picioare.
mari
Nikki, pentru ca ai scris acest mesaj …
N-am vrut sa mentionez in mesajul anterior, dar sotul meu a fost stalpul de sustinere in acea perioada, mi-a spus adesea ca sunt frumoasa si ca el nu-si doreste sa ma vopsesc (nu a zis doar ca sa ma simt eu bine sau ca sa-mi ridice moralul).
Ascultati, va rog, primele 4 minute din ceea ce spune aici Sorin Stratulat (un binecunoscut hairstylist din Romania) despre parul alb:
https://www.youtube.com/watch?v=YZzETVch7Lc
Mona
Nikki, ai pus degetul pe rana, acolo e buba de obicei. Ca multe femei inainte de casatorie sunt aranjate, frumoase, parfumate, etc….si dupa casatorie se delasa, apare un copil, poate 2, nu mai e timp, e oboseala mare….dar sotul nu te mai place ingalata, nespalata si cu par pe picioare. Si atunci incepi sa te victimizezi ca vai dublu standard, si ca de ce trebuie, si de ce nu sunt acceptata asa si pe dincolo.
Pentru ca barbatul acela nu te-a luat asa de sotie, ca daca erai asa inainte de casatorie probabil nu te lua in veci.
ana
sigur, ca ei raman toata viata niste adonisi. sa te uitam in jur, mai degraba vedem barbati ingalati, mai ales dupa 40-45 de ani. dar nimeni n-are pretentii de la ei
Cris
Doua pareri mai sus, au spus exact ce am gandit si eu..
Cred ca e mai important sa fiu eu bine cu mine, sa am grija de mine (de trup, de cap, de suflet) decat sa fiu “aranjata”.
Din ce observ in jur (nu stau in Ro), multe femei au ales sa nu se mai vopseasca, sa lase firele albe sa se vada. Eu ma simt bine cand vad ca tenul meu e curat si luminos, ca se vede rezultatul ingrijirii, ca am parul curat, ca hainele sunt curate, fie ca sunt in slapi sau tenisi (tocuri nu reusesc nici la birou, pt ca sunt mereu pe fuga). Da, imi fac timp, fie 10 min, dimineata si seara, de o crema si mereu SPF in timpul zilei, de 1 ora de pilates, dupa ce las copiii la scoala si inainte sa incep munca. Pot fi cocheta si fara tocuri sau machiaj.
nu imi pasa de ce spun cei din jur si nici nu sunt in competitie cu alte femei, am invatat in timp asta si sa fiu sincera, it works for me.