Se spune că o persoană are nevoie doar de trei lucruri pentru a fi fericită pe acest pământ: să aibă pe cineva de iubit, ceva de făcut și un vis de împlinit.
Nu știu dacă s-au făcut studii pe felul în care criza economică din 2008 i-a afectat pe oameni la sănătate. Cred că efectele sunt pe termen lung și greu măsurabile.
Dar știm că gândirea catastrofică te poate băga într-un stres care te paralizează și te bagă-n boală. Fizică și mintală.
Gândirea catastrofică te poate face să iei decizii pripite îngrozitoare. De exemplu, să-ți vinzi acțiunile și bitcoinul. Să cumperi tot raftul de hârtie igienică. Gândirea catastrofică te face să stai ore-n șir la coadă la benzină, să faci stocuri de ulei în cămară, să-ți schimbi toți banii în valută, cu niște pierderi semnificative.
La criza economică din 2008-2009, eram la facultate, tocmai mă mutasem la București. N-am înțeles foarte bine ce se întâmplă decât că mama se stresa destul de mult. Cu mintea de acum, pricep foarte diferit tot.
Ieri a ajuns la mine știrea că au început să crească dobânzile la bănci și ratele la credit.
Erau niște socoteli fabuloase. Pe scurt și grosso modo, pentru un credit de 60mii de euro, care are acum o rată de 1600 lei pe lună, rata va crește până pe la 2200lei. Ăsta e primul salt. Că urmează o cascadă de creșteri și nimeni nu poate preveni unde se va opri.
Pentru noi e un moment cât se poate de prost, nu că ar fi pentru cineva bun.
Avem o casă în construcție, unul dintre copii începe școala, grișul s-a scumpit de 4 ori. Chiar acum avem multe decizii importante de luat. Care sunt pentru mulți ani și care nu pot aștepta.
Cred că ne e clar tuturor că vin vremuri dificile. Sunt momente când mă iau niște transpirații de sus până jos, fără legătură cu viroza. Și sunt momente când îmi vine să caut viitorul pe google. Vreau să știu deja dacă deciziile de acum sunt bune, cât încă am timp să le schimb. Nu pot să iau optimismul în brațe și să vorbesc doar floricele pe pereți, fiindcă n-ar fi real.
Spuneți-mi că voi nu v-ați îngrijorat. Cred că frica e o bestie normală, dar care poate fi îmblânzită dacă ai cap. Așa că nu îi voi permite gândirii catastrofice să mă blocheze în griji pentru lucruri care încă nu s-au întâmplat.
Ce mă ajută în momentele astea este să fac un inventar:
- cine suntem și ce avem,
- ce se poate rău întâmpla
- și de ce nu ne vom lăsa.
Poate vă ajută și pe voi.
Să-mi amintesc cine sunt
Sunt o persoană inteligentă, harnică, cinstită. Bunicul zicea că el ar purta papuci de fier ca să-și poată trimite fetele la școală. Mama zicea că face și taximetrie, dacă e. Am preluat acest ”fac orice e necesar”. Fac menaj. Dacă se cere și pot, mă bag. Iar oamenii harnici și cinstiți sunt oriunde bineveniți.
Să îmi amintesc pe cine mă pot baza
Am un partener extraordinar cu care sunt pe aceeași lungime în mai multe feluri decât aș fi sperat. Am părinți implicați. Prieteni deștepți. Nu sunt singură pe lume, iar ultima lună, mai ales, mi-a arătat de câte lucruri minunate sunt în stare chiar și niște străini.
Să fiu recunoscătoare că suntem sănătoși
Pentru că dacă avem asta, pe celelalte le putem construi. Le putem gestiona. Le putem depăși. Sănătatea e cea mai importantă, o prețuiesc enorm și o susțin cât de mult pot.
Să fac un plan financiar
O socoteală pentru cel mai bun și cel mai rău caz. Am descoperit că atunci când te panichezi, te panichezi așa… la un gând difuz. Când îl pui, cu liniuțe, într-un tabel, începi să vezi și soluțiile la el. De fiecare dată când mintea începe să facă scenarii de coșmar, o opresc conștient și o oblig pe scorpie să-mi livreze două-trei soluții măcar.
Să gândesc în intervale de timp
Care va fi impactul deciziei mele într-o săptămână. În trei luni? In 5 ani? Acest truc mental creează distanță și perspectivă, e ca o călătorie în timp. Și eu-ul de mâine mă ajută să corectez deciziile de azi.
Să mă conectez cu alți adulți
Îmi amintește de faptul că nu sunt singură pe lume și mă înflorește ca pe un mugure. Interacțiunea socială e foarte importantă pentru nevoia de siguranță psihologică. Să știi că nu ești singur în codru.
Să deschid discuții financiare cu persoane deștepte
Sau cu persoane care au trecut prin ceea ce trecem noi acum. Mă ajută să discut cu oameni care și-au făcut casă și cu oameni care și-au dat copiii la școală deja. Mai ales pe subiectul școală, pe care l-am mestecat bine, am descoperit că, de fiecare dată când mai vorbesc cu cineva, învăț câte ceva. Aflu un lucru nou.
Să am încredere în autorități
Chiar dacă îmi vine și mie să râd când scriu asta cu încrederea. Dar mă refer la nivel mondial, nu musai la români. Cred că s-au luat măsuri ca 2008 să nu se repete curând. Sigur, e război, dar i-am văzut că ucrainienii au plantat mai multe cereale decât anul trecut. Mă leg de orice îmi dă speranțe, mintea mea se folosește de cârlige să câștige timp.
Sper să ne vedem cu bine la celălalt capăt. Amintiți-vă că am rezistat în pandemie doi ani în trenning și pijama, fără ieșiri în club (ahaha), n-am fost nici măcar la sindrofii. Suntem niște oameni chibzuiți. Harnici, cinstiți și deștepți. Io am mare încredere în noi. Războiul va trece, economia își va reveni. Să ne vedem pe cealaltă parte și să îl facem pe viitorul eu mândru de noi.
My2cents
Nu, de data asta nu se vor lua neaparat masuri; nu putem compara situatia de acum cu criza 2008, care a fost pur economica.
Acum sunt multe aspecte implicate, iar razboiul doar le amplifica.
Inainte de razboi a fost criza productiei si a transporturilor din Asia. Multi producatori urmaresc sa rupa dependenta de Asia, ceea ce intr-un final ne va duce la preturi semnificativ mai mari pentru orice.
La asta se adauga razboiul actual si cel economic dintre Europa si Rusia.
Vor fi preturi mai mari de platit, dar daca asta inseamna sa incetam sa mai finantam Rusia, merita platite.
Asta nu inseamna sa fim prapastiosi, ci doar realisti si un pic mai cumpatati.
Nu avem nevoie de 20 de perechi de blugi si 50 de tricouri de 5 euro – putem trai cu mai putin si de calitate mai buna.
Nu avem nevoie de casa pe 2 nivele la o familie de 3 persoane.
Nu avem nevoie sa mancam carne in fiecare zi.
Idea e ca va trebui sa acceptam ca nimic nu va mai fi ca inainte.
Ce conteaza nu e ce se intampla, ci modul in care reactionam la ce se intampla…
Miruna
Asa este.
Andreea
La asta ma gandeam si eu fix acum cand ne intoarcem acasa🙄 Si pe mine ma macina subiectul scoala…ma gandeam la Deutsche Schule, dar mi-a taiat rapid macaroana taxa de 10.000 €/ an ori 2 copii ori 12 ani de scoala. Nu stiu daca pot sustine asemenea cheltuiala pe termen lung. Poate o scoala de stat mai ok? Sau un privat mai accesibil ce poate fi sustinut pe termen lung, chiar cu o rata in crestere? 🤔
Miruna
Da, Andreea, dar razboiul trece si scoala ramane.
Sunt pe subiect cu deutsche schule, sa stii ca au si burse sociale. Alternativa la stat nu e prea roz, inclusiv financiar. Daca vrei, iti dau detalii.
Andreea
Da, te rog. Desi la burse sociale nu cred ca ne incadram🙈 Si mie mi se pare o jungla scoala acasa, bine ca mai am 2 ani sa cercetez.
Miruna
Aaa, pai hai sa vorbim peste doi ani atunci! O sa stiu si mai multe despre toate.
Andreea
Ei, te pui cu fixista:))) Eu de acum ma uit, mai am putin si fac tabel excel cu gradinite si scoli germane cu pro si contra.
Ma uit si pe unde sunt si pe unde ne-am putea ipotetic muta. Zwanghaft, vorba nemtilor 🤪 Dar e linistitor sa am pe cine intreba🤗
Cristina
Doamnelor (Miruna, Andreea), pentru voi catastrofa e sa nu poată merge copiii la școli de 10000 euro/an? Pe bune?! Eu mă rog să avem mâncare, căldură, apa, libertate, pace, să poată merge copiii liniștiți la școala absolut normală și de stat. Da, o problema ar putea fi sa nu mai putem plăti credite, să rămânem fără locuințe și altele cu adevărat grave. Nu că nu e importanta și alegerea școlii, dar cred că se pot face alegeri mai ieftine și nu neapărat mai proaste.
Nu intenționez să supăr sau sa stârnesc discuții, dar chiar exista oameni care își drămuiesc fiecare leu pentru supraviețuire, care renunță la unele lucruri pentru a le asigura copiilor un trai decent, pentru a se întinde cu demnitate de la o pensie la alta.
Eu una am inceput sa mă reeduc, să incerc sa reduc ce e inutil și nociv in ceea ce cumpăram ( in sensul că îmi vine Prâslea de la magazinul de vizavi cu 4 iaurtele cu fructe pline de aditivi care costau cat pâinea întregii familii pe 2 zile, de exemplu. I-am explicat că dacă ne facem propriul iaurt cu fructe e și mai ieftin și mai sănătos).
Repet, nu vreau să supăr pe nimeni, dar simt așa o strângere de inimă când mă gândesc că pentru unii criza care e deja aici e o atingere la propria supraviețuire și demnitate. Chiar și noi, 4 copii, 2 venituri, dacă dispare unul din ele, suntem în aer. Deci, aveți grijă de ce va îngrijorați 🙂
Andreea
Nu, nu, nici pe departe. Eu imi pun problema, ca si daca nu ar fi criza, nu stiu daca m-as inhama pe termen lung la scoli foarte scumpe, fix asta ii spuneam Mirunei, fara legatura cu razboi sau criza economica. Pe principiul azi esti si iti permiti, maine nu mai esti si ce faci. Catastrofa pentru mine ar fi sa nu mai fie cei dragi mie, in rest orice are o rezolvare, atat timp cat suntem sanatosi, avem maini, picioare si cap sa gandim.
Ioana
Miruna, un articol special dedicat inceperii scolii ar fi tare binevenit. Sa ne spui si noua ce stii tu 😊
Miruna
O sa scriu, as putea face o culegere de informatii despre diferite scoli. Faza e ca nu pot sa scriu tot ce am auzit.
Virginia
Ai putea face o serie de articole poate si cu ajutorul cititorilor referitor la acest subiect. Sunt si la noi scoli private care merita (evident ca ar fi mai bine sa fie gratuite sau mai ieftine, clar!) sumele pe care le cer. Eu am descoperit scoala privata in limba straina la care am copilul cel mic pur intamplator, dupa o cautare pe google. Urmaream subiectul dar renuntasem pentru ca cea foarte cunoscuta si veche se mutase foarte departe, in nordul Bucurestiului.
Tocmai ce a inceput sau va incepe in curand si perioada inscrierilor…e o perioada buna pentru niste informatii de la parinti care au deja copiii in sisteme diferite.
Adriana
Ceea ce va urma, din punct de vedere economico-financiar, nu va putea fi comparat cu criza economica ce ne-a ”bantuit” ani buni, incepand cu 2008. Acum este cu totul altceva, iar criza va fi mult mai profunda. Asta, deoarece va arata precum o caracatita, care isi intinde tentaculele si sufoca economico-financiar, social, alimentar… Ca sa enumar doar cele mai importante aspecte. Nu spun ca trebuie sa disperam, dar trebuie sa fim foarte atenti la fiecare schimbare, chiar daca nu este majora. Ideal ar fi sa nu avem credite, iar daca suntem nevoiti sa le facem, sa nu depaseasca un 20-25 la suta din venitul constant al familiei. Si eu imi fac tot felul de calcule… Nu am credite, dar sunt parinte singur. Sunt doua salarii in casa – al meu si al fiicei mele, care este si studenta. ”Bomboana de pe tort” este casa, de 300 mp, care ne seaca, pur si simplu. As vinde-o maine, dar, acum, nu vine nimeni sa o cumpere. Nu pot nici sa o las sa se degradeze. E greu, dar nu ne lasam. Am si eu momente cand simt ca ma ”scufund”, cand ma iau toate transpiratiile si nu mai vad solutii. Mai ales ca lipseste si ”jumatatea” cu care sa impart greul. Copiii sunt destul de mari si constientizeaza ceea ce se intampla, dar evit sa-i impovarez si cu ceea ce gandesc bazat pe experientele prin care am trecut. Concluzie: nu stim, inca, ce ne asteapta, dar este cert ca vom trai vremuri grele. Important, parerea mea, este sa ne asiguram ca avem macar o sursa de venit care nu va disparea la prima ”furtuna”; sa nu ne intindem mai mult decat ne permite ”plapuma” si, repet, sa fim cu ochi-n patru la toate schimbarile ce se produc sub ochii nostri. Si sa ne adaptam.
Miruna
Sper sa nu ai deloc dreptate 🤦♀️
My2Cents
Are dreptate, much worse than we now…
S
Inclusiv din cauza masurilor din 2008 va fi rau. Si exagerarii cu restrictiile in pandemie. Aia din 2008 a fost o criza cu scaderi de preturi, asta e una si cu inflatie, si cu scadere economica. Dar asa ceva o fi o noutate pentru altii, noi am avut scadere economica de 25% si inflatie de 250% in ’90, respectiv ’91, parca 🙂 acum va fi parfum fata de atunci.
Miruna
Asa e. Si uite ca ne-am facut mari, suntem pe picioarele noastre. Eu eram in 90 cum sunt copiii mei astazi.
My2Cents
Yep, si pun pariu ca n-ai facut o scoala de 10000EUR/an.
Sorry, dar genul asta de gandire – copilul meu e exceptional, tre’ sa mearga la nu stiu ce scoala il va scoate din rand si il va face un inadaptat. Copilul ala scolit cu 10000 pe an n-o sa inteleaga ca e mai buna o spaga pentru post de 10000.
Altii or sa se descurce, o sa dea spaga si o sa fie sefii lui.
Oricat de aiurea suna “scoala vietii” – adica tabere, socializare, cantonamente sunt mai importante.
Eu m-as stradui sa nu treaca an fara copil in tabara/cantonament – acolo invata care e treaba…
Miruna
Nu cred ca o scoala privata exclude taberele si cantonamentele. Cat despre spagile date, scoala privata nu scuteste copilul ci ele, ci pe parinti. Ori, eu am fost de doua ori la gradinita, nu am timp sa merg cu limba scoasa pe la scoala, if you know what I mean.
My2Cents
Don’t know what you mean, da’ 10k/yr per kid is way out of line, serios…
Pentru orice univers, nu dai banii astia.
Si mnu, o scoala privata nu exclude nicidecum evenimentele extra, ca doar din alea mai scoate niste bani, dar evenimentele alea extra o sa se intample tot cu snowflakes din aceeasi scoala/mediu, nu-i ca si cum tanaru’ invata ceva, ca nu-i scos din mediul lui.
Alexa stanescu
Sunt grele deciziile in perioada asta, incepand cu scoala. Desi intr-o perioada ma invinovateam pentru ca nu l-am dus la o scoala privata pentru ca nu ne-am permis si in cap aveam un dracusor care soptea: educatia e cea mai importanta! Educatia e cea mai importanta. Am decis ca faptul ca il duc la o scoala de stat nu ma face mai putin mama, iar pe el nu il va traumatiza ( mai mult decat pe noi). Este totul parte din viata pana la urma si pt mine a contat cel mai mult invatatoarea, nu scoala, nu faima, nu parintii.
Cea mai buna decizie financiara a noastra a fost sa vindem apartamentul pe care il aveam si sa achitam ratele. Suntem rate free de 2 ani si putea trai cu un salariu si ceva extra din cand in cand pe proiecte. Stii cum e.
Daca ai stii cat confort mental ne aduce treaba asta! Sigur, nu toata lumea are un apartament sau un teren de vanzare dar zic, cine are, e mai bine asa sa achiti datoriile bancii decat sa traiesti dintr-o chirie pe care o dai tot bancii la suprapret pe termen lung sau cu un teren tinut acolo pt vremuri grele ( whatever that means!)
Eu zic ca ne adaptam, ca de obicei
Ilinca
Cea mai buna decizie sa vinzi un apartament închiriabil care plătea rata și la final rămâneai cu 2 pe care le puteai valorifica cum considerai? Poate nu am înțeles eu corect 🤔
Roxana
Legat de scoala nu vreau sa am păreri pro sau contra învățământ privat. Fata mea e clasa a 7a la o scoala de stat. Noi am zis ca dacă ar fi sa mearga la privat, va fi la liceu sau chiar la facultate. Dacă ar fi fost sa aleg o scoala privata, as fi vrut ceva care sa nu aibă nicio legătură cu sistemul nostru, adică sa nu fie aceleași schimbări ca la stat. Și nu mi-aș fi permis. Ar fi fost scoala americana sau ceau britanica și prețul era aproximativ 25000 euro/an.
Legat de criza, pot sa spun ca în 2008 am născut, eram cu o casa în construcție și urma sa întru în concediu creștere copil, de care îmi era efectiv groaza. Urma sa primesc 600 de lei/luna timp de 2 ani. Dacă voiam altceva, trebuia sa ma întorc la munca. Dar copilul a venit cu o paine in mana, cum se spune și totul a fost bine. A ieșit Băsescu președinte și ne a dat indemnizatie 85 %din salariu. Era deja primul lucru bun. Apoi sotul a fost promovat și am reușit sa platim mai repede mare parte din credit. Au trecut deja 15 ani de când avem creditul. E o liniște pe care ne-a oferit-o, iar acum ne putem concentra pe o posibila scoala privata.
Nu stiu daca am fi putut susține 13 ani scoala privata. Spun acest lucru pentru ca eu la un moment dat am pierdut jobul și a fost un stres. Ce mi se pare într-adevăr greu, este sa ai parinti bolnavi, cum a fost cazul meu și dacă nu as fi avut 10000 de euro pentru operație și restul, as fi simțit o mare durere. Ce vreau sa spun, este ca nu as putea trai sa știu ca lunar toți banii pe care ii am trebuie sa ii dau pe credite, scoala, lucruri la care nu ai cum sa renunti orice ar fi.
Dumnezeu sa ne ajute sa fim sănătoși!!
Miruna
Roxana, cred ca nici nu e bine sa te indatorezi 100%, cred ca e tare riscant.
Pe de alta parte, tu ai un copil constiincios, iar in sistemul romanesc copiii constiinciosi fac fata. E ok daca e printre primii din clasa. Dar daca e in restul de 35? Cum sa lucreze invatatoarea aia cu ei?
Le-am luat pe toate partile. Sper sa iasa castigator.