Ole Kirk Christiansen e un tâmplar simplu dintr-un orășel din Danemarca. Tată de 4 copii, produce scări, mese de călcat, scaune și jucării din lemn. În 1924, copiii lui se joacă cu niște așchii de lemn și dau foc atelierului și casei din greșeală.
N-are încotro, așa că Ole își reconstruiește atelierul și o ia de la capăt. Doar că dezastrele se țin lanț ca și cum ai fuma țigări una după alta.
În 1929 începe o mare criză economică, iar în 1932 soția lui moare. Rămâne singur să își crească cei patru băieți și e în pragul falimentului. Trebuie să dea afară mulți oameni, iar ca să supraviețuiască e nevoit să facă lucruri ieftine pe care să le vândă scump. Aici se încadrează perfect jucăriile!
Din nefericire, vânzările tot nu bubuie, dar Ole nu se lasă. Poate nu e un tâmplar excelent sau un producător de scaune grozave, dar iubește jucăriile. Continuă. Nu se lasă. Nici nu e ca și cum știe altceva face și nici nu e ca și cum inima lui nu e toată deja implicată. Devine cunoscut și are mare succes cu celebra rață de lemn, care își deschide și închide ciocul când o tragi.
Își redenumește compania LEGO.
Începe al doilea Război Mondial, iar fiul său Gottfried nu mai pleacă la studii în Germania cum era planificat. Rămâne și lucrează la compania tatălui său, pe lângă care a stat de la 12 ani.
Al doilea Război Mondial e în toi, Germania ocupă Danemarca, iar viitorul pare incert. Peste asta, fabrica lui de jucării din lemn se face din nou scrum.
Dar Ole nu își pierde speranța. Decide că nu își poate dezamăgi angajații și copiii, așa că ridică o fabrică și mai mare. Începe să producă și jucării din plastic, fiindcă îl enervează cât de ușor arde lemnul! Își cumpără prima mașină de turnat plastic din țară și se dovedește o investiție inspirată. Produce jucării și pentru export la momentul ăsta.
După o discuție cu un om de afaceri, lui Gottfried îi vine ideea că jucăriile au nevoie de un sistem. Cărămizile de LEGO au mare succes, copiii construiesc și construiesc. E prima oară când nu mai primesc jucăria gata făcută, ci sunt implicați în procesul de facere a ei. Problema e însă la final, că sunt foarte dezamăgiți, când să se laude la părinți cu ce au construit… Se prăbușește doar când te uiți!
Astfel, LEGO găsește soluția tubulaturii pieselor, care face orice construcție să stea în picioare. E ingredientul secret, cireașa de pe tort, elementul care face LEGO istorie până în ziua de azi.
Rața de lemn devine jucărie de colecție, iar LEGO devine unul dintre cei mai iubiți producători de jucării.
fotografia cu cele 3 generații, la aniversarea de 60 de ani a lui Ole, cu fiul său Gottfried și nepotul
Din păcate, Ole nu trăiește să-și vadă compania pe toată planeta. Dar fiul său, Gottfried, duce visul jucăriilor perfecte mai departe. Motto-ul LEGO de la Ole încoace e ”only the best is good enough” (doar cel mai bun e destul de bun).
Caut să vă aduc povești motivaționale, cârlige care să vă țină la suprafață și colace de slavare care să vă aducă la mal când vă scufundați. Dar, cel mai mult, vreau să le găsesc pentru mine. Uneori îmi vine să caut viitorul pe google. Să intru în grupuri de facebook cu oameni care au mai trecut prin asta. Doar că nu există așa ceva. Adevărul e că nu știm, iar ce știm ne poate paraliza de frică.
Dar omul ăsta a fost văduv, cu patru copii și în faliment. După care a venit și războiul mondial peste el. Dar în loc să dispere, în loc să fugă ori să abandoneze, a rămas și a construit una dintre cele mai frumoase jucării ale copilăriei noastre.
Sursa foto: lego.com
Daniela Mocanu
Multumesc mult pentru articol! Lasand la o vremurile tulburi pe care le traim, poveste aceasta parca ma motiveaza, ma incurajaza si ma convinge ca trebuie sa imi urmez si eu visul care este legat tot de jucarii 🙂