Isteria de aseară a fost ca punga cu pungi pe care toți o avem acasă. Doar că la altă scară.
Ca un claxon când stai la semafor și se face verde.
Ca o depășire pe linie continuă, doar ca să ajungi cu două secunde mai devreme la prima intersecție.
Ca o băgare în față la coadă.
Românilor le-au venit niște mesaje pe whatsapp și au dat iama la benzinărie. Au stat și câte 3 ceasuri la coadă.
Să facem o socoteală presupunând că ai rezervorul gol în prima fază. Dacă făceai un plin cu 7 lei/l în loc de 10lei/l, la un rezervor de 40l, ai fi câștigat 120 lei. Cred că e bună socoteala asta aproximativă. Plus-minus.
Merită 120 lei să stai 3 ore la o coadă?
Plus că i-ai fi câștigat o dată. Pentru că nu prea puteai lua benzină în plasă, deși am văzut tot felul de soluții inventive.
Cred că răspunsul e evident, la ce s-a întâmplat aseară.
Ce-mi spune mie asta despre român e că el nu suportă să piardă. Nu-l prea interesează cât câștigă, dar să piardă, nene, e împotriva firii sale. Există aici o traumă transgenerațională atât de adâncă, încât, Doamne ferește, să înceapă vreun necaz mare la noi în țară.
Românul nu suportă să piardă prioritate în trafic sau timp la semafor. Are senzația că toți îl iau de fraier și că e bătaia de joc a tuturor. Românul știe că e pe cont propriu și că trebuie să facă orice pentru supraviețuire.
Românul nu are încredere în autoritate, în guvern și pe bună dreptate. Comunicarea oficială cu care s-a ieșit aseară a fost suprarealistă, ca dintr-o lume paralelă. Oamenii stăteau la coadă de frica prețurilor, iar oficialii vorbeau despre stocuri. E ca și cum te-ar durea mâna și ți-ai bandaja piciorul.
Am văzut multă bășcălie pe net pe seama românilor care au stat la coadă făcută de cei care stăteau pe facebook.
Mă întreb unde sunt cei de la coadă? Eu n-aș râde de ei, dacă aș fi premier sau președinte de țară. M-aș întreba cum pot vorbi pe limba oamenilor, simplu și la subiect. Fără vrăjeală și fără întârziere.
Nu știm ce urmează, dar românul e speriat pe bună dreptate. Toți cunoaștem povești de la părinții noștri care aveau bani strânși de o mașină și, puf, peste noapte au rămas să-și poată cumpăra de suma aia o eșarfă.
Nu sunt povești citite într-o carte. Sunt realități pe care le purtăm în sânge.
Iar acum avem un război care ne bate la ușă. Personal, nu cred că mai durează mult și nici că o să vină peste noi grămadă, dar poate nici nu e ăsta pericolul cel mai mare în sine. Întrebarea de pe buzele tuturor e CUM NI SE VA SCHIMBA VIAȚA? Ce o să punem pe masă mâine? Cât va costa o pâine?
Românul nu e pretențios, se descurcă din puținul pe care-l are.
Face din rahat bici, o dovedesc toți cei care trăiesc o săptămână dintr-un kilogram de carne. Să nu râdem de el că s-a speriat aseară. N-avem dreptul ăsta. Românul poartă în el o frică. Pur și simplu ar face orice să nu piardă, chiar dacă, de fapt, nici nu prea câștigă.
Luiza
Radem noi, dar punga cu pungi e feshan prin Vest, mai ales prin state. Este simbolul celor Eco, care recicleaza orice, este new age 😁
Miruna
Atunci o sa marturisesc ca e punga mea cea din poza 🙃
E cel mai feshan accesoriu al meu din momentul asta
Cristina
Noa, unde era de fapt fashionista din mine 🤭
miriam
“Ce-mi spune mie asta despre român e că el nu suportă să piardă. Nu-l prea interesează cât câștigă, dar să piardă, nene, e împotriva firii sale. Există aici o traumă transgenerațională atât de adâncă, încât, Doamne ferește, să înceapă vreun necaz mare la noi în țară.”
Nu cred ca motivul ar fi faptul ca nu suportam sa pierdem, ci mai degraba pentru ca ne este frica sa pierdem.
Noi, romanii, suntem asa pentru ca inca n-am uitat de perioada comunista cand ne lipseau multe lucruri de baza (sau se gaseau greu) si cand totul era cu ratia: curentul, caldura, apa calda (in orasul meu primeam apa calda o data pe luna), uleiul, faina, in weekend masinile puteau circula din doua in doua duminici etc.
Atunci fiecare se descurca cum putea ca sa faca rost de ce avea nevoie.
Lucrul asta ne-a ramas cumva intiparit in noi, transmis noua de bunici si de parinti.
Iar incredere in guvern si autoritati … de ce si de unde sa mai avem? Atatia tradatori s-au tot perindat la conducerea tarii si degeaba am tot votat :), ca se pare ca mereu ajungem in punctul X, indiferent de partidul care e la putere, fiecare tot mai inchide cate ceva (spitale, mine etc.) sau mai vinde cate ceva strainilor, sau se preface ca salveaza ape, paduri etc.
Alta
Noi avem.. un dulap cu pungi. Gata, am zis-o. Si vreau sa ma tratez.
Claudka
Sa nu uitam ca in timpul pa demiei englezii au golit rafturile cu hartie igenica. Cred ca e un instinct de supravietuire prezent la toata lumea nu doar la romani.