Citești un text care nu îți place despre niște lucruri care te enervează, dar te mai și oprești să scrii despre asta un comentariu de cinșpe propoziții. Frățică?!
Nu o să înțeleg niciodată acest comportament automutilant al oamenilor pe internet. Dau peste ceva care îi scoate din sărite, da? Și, în loc să-și folosească degetul opozabil pentru a da scroll down și creierul să caute chestii mai frumoase, nu, frate, ei ce fac? Se apucă de scris comentarii. Înjură de mamă, de tată, de sfinții părinți. Dau rețete și sfaturi. Povestesc despre ei, de parcă cineva ar fi interesat să știe.
Sigur că mă refer la cele mai recente scandaluri din social media. Sigur că mă îngrozesc când văd cam pe unde a ajuns lumea. Mă bucur în secret, iar pe asta v-o spun vouă, și mă simt în siguranță în comunitatea asta a mea de mame obosite. Hămălite. Femei la capătul puterilor de multe ori, dar femei care nu s-au transformat în hiene. Mă simt norocoasă în această comunitate. Aici comentariile răutăcioase vin de la oameni care au aterizat printre noi pentru prima dată. N-avem valori comune, nu ne leagă nimic decât un algoritm pe care uneori nici facebook nu-l pricepe.
În afara bulei, prieteni, e o junglă.
Când am întrebat un ghinionist aterizat brusc pe pagina mea cu ce l-am deranjat, mi-a spus: ”Cum, TU ai apărut la mine-n feed!”
O, nuuuuu, nu așa ceva!
Pe bune. Cât de puerili putem fi. Dar hai să vedem câteva dintre cele mai frecvente scuze ale celor care înjură intelectual, căci au justificări pentru mizeriile pe care le scriu:
”Dacă ai zis public, asumă-ți că vei fi înjurat/ă”
Asta e ca aia cu ”e vina ei c-a violat-o, purta fustă scurtă”. Sau stați, că mai am una: ”nici ea n-a tăcut, normal că și-a luat-o”. Nu, prieteni, fiecare e responsabil strict pentru faptele sale. Nu și pentru reacțiile celorlalți. Victima nu e de vină niciodată, doar societatea misogină și arogantă vrea să ne facă să credem asta. Dar noi știm mai bine de atât. Nimeni nu ne poate ”face să credem” ceva, nimeni nu ne poate ”face să ne simțim” cumva. Suntem responsabili de toate astea, că de aia-i mintea noastră, s-o folosim. Și inima-i a noastră, că n-o doare pe societate când noi suferim.
”Acceptă și critica, nu numai comentariile care te aplaudă”
Băi, știi ce. Nu. Uite că nu vreau io. Și am mai zis asta. Pe pagina mea, n-am chef să mă enervez. De fapt, nici pe pagina altuia n-am chef, na. Pe bune, voi trăiți o viață chiar așa fără probleme? De căutați motive să vă enervați? Cu lupa, pe facebook? De dați comentarii supărate, răspundeți la ele, găsiți o tanti cu care să vă certați? Nu voi, cititoarele mele, normal. Ci, în general.
Hai să vă spun ceva: E bine să asculți critica doar de la cel care te-a și lăudat. Deci, după cum urmează, pentru cei care nu te cunosc: Hai, sictir.
Așadar, când vedem ceva pe interneți cu care se întâmplă să NU fim de acord, ceva care contravine valorilor noastre morale, avem întotdeauna opțiunea
de a nu face nimic.
Mergi mai departe. Poți să nu te bagi. Nu trebuie nici să iei cuiva apărarea, nici să sari la beregata altuia. Nu ești obligat să reacționezi cumva. Nenorocitul de iubit al prietenei mele îi cumpăra în ajun de Crăciun amantei iphone dintr-un Orange. Nu m-am băgat. Aș fi putut eu restabili dreptatea pe pământ? Probabil că nu, dar măcar să fi încercat? Ce scandal ar fi ieșit.
Doar că am ales să-mi văd de factura mea, de treaba mea. Sigur că m-am enervat când nenorocitul m-a mai și salutat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ireal, vă zic.
Deci mă gândesc că e un foarte bun indicator: dacă i-ai vedea pe doi că se ceartă lângă tine în metrou, te-ai băga? Nu se ceartă să se omoare, nimeni nu e cu mâinile în gâtul celuilalt, nu e de poliție sau ceva. Pur și simplu, au un dezacord. Păi, dacă nu te bagi nici în viața reală să-i spui unuia dintre ei, uitându-te drept în ochii lui, cât e de idiot, nu o face nici pe net. Să te abții e mereu o opțiune, face bine la sănătatea mintală, să profităm 🙂
Am văzut că nu am fost singura oripilată de ce a apărut prin social media zilele astea. Așa că am simțit să zic: Noi alegem ceea ce trăim în viețile acestea virtuale. Exact așa cum rahații de pe străzile noastre fizice sunt lăsați să zacă acolo de oameni ca noi, și ura din online e tot de oameni făcută. Noi punem benzina pe focul ei.
Putem alege să nu.
Antrenați mușchiul de a da scroll. Scrieți comentarii pe care nu le trimiteți niciodată. Folosiți-vă de butonul de unfollow, unfriend și block. Nu e o aroganță, e pur și simplu o alegere. Faceți curățenie. Scăpați de orice e toxic de lângă voi. De ce nu ne-am face intenționat viața mai frumoasă?
S
Probabil de aia s-a inventat optiunea de a comenta la articole, probabil oamenii sunt mai stimulati sa revina la acelasi articol daca se pot certa cu alti oameni. Pe asta se bazeaza si retelele de social media, in mare parte. Pe conflict, care face oamenii sa tot revina pentru a mai da o lovitura. Si traficul creste.
Miruna
E adevarat ce zici.
Tzuk
Ce scandal e pe social media? Că eu n-am apucat sa văd (3 copii micuți mă solicită bini di tăt😁)eu cand am intrat pe Facebook, după ce a adormit gașca veselă, mi-a apărut articolul asta. Seara intru sa vad ce mai scrii🤗😘, că scrii bine și frumos!
Ela
Cred ca blondina noastră se refera la circul mediatic și înjositor generat de plecarea Ioanei (Printesa urbana) din România în Olanda…a fost ceva de groaza, un om atat de bun și care a făcut atâtea pentru comunitățile de parinti și nu numai (noi o avem în suflet si în casa în fiecare zi pentru ca ai mei copii sunt disperați după seria cu Eric și Ema și Micuț, iar eu am fost miscata pana în cele mai întunecate părți prin cartea cu “Parintii tai. Tu” si mi-ar plăcea sa vadă acest comentariu și sa știe ca the Light is still on for the ones that are not blind…imi doresc din suflet sa-și găsească liniștea și dorinta de a insufla speranta în suflete în fiecare zi asa cum a facut-o pentru mine de cel puțin 5 ani…
Miruna
Tzul, multumesc! E cum zice Ela ❤️
Gabriela F
Exact la asta mă gândeam??? Am doar 1 copil și gărzi 🤣🤣🤣dar sunt tot o mama obosita 🤣🤣🤣deci…despre ce e vorba ?
S
pe aproape orice subiect posibil e scandal 🙂
Iulian
Tre’ să ignori, nu merită atenție…:)
Miruna
I know. Sunt o gaina batrana, am mecanisme de aparare bine tabacite. Dar tot nu sunt de piatra, stii?
Diana
De acord cu tine că hartza și înjurăturile online trebuiesc ignorate. Dar critica civilizata, argumentata și venită din intenții pozitive cred ca trebuie să existe. Altfel ajungem să trăim în propriile noastre bule, în care ne acceptăm unii altora opiniile și nu vedem ce e dincolo de noi. Uite, pe mine mă triggeruiesc maxim opiniile cum că era mai bine pe vremea lui Ceașcă, venite de la oameni pe care îi știu. Și știu ca probabil nu voi schimba părerea celui care le-a postat, dar dacă reușesc să sadesc o sămânță de îndoială în cei ce văd postarea, tot cred că nu a fost degeaba.