Cum făceau în Anglia la cabinet, de aveau întotdeauna rest de dat

mărunt

”Mărunt aveți? Că n-am să vă dau rest.”

De câte ori ați auzit aceste cuvinte la casă? Doamne ferește să ajungi pe la vreun magazin dis-de-dimineață fără bani ficși, că te-ai ars.

De curieri, nu mai zic.

Sigur că nu sunt toți la fel, dar mi se pare culmea să nu te duci la ușa omului pregătit să-i dai un rest.

Discuție halucinantă

nu o dată pățită, ci de mai multe ori, când am comandat fie de la magazin, fie de la vreun restaurant. Ba există o aplicație în care poți și selecta, dacă plătești cash, ce sumă dai. Ca să știe oamenii cu ce rest să vină. (Wow, cineva s-a gândit la asta, there is hope deci!)

-Poftiți banii. Dați-mi 20 de lei rest (în care intenționam să lăsăm și un bacșiș)
-Ooo, dar n-aveți mai mărunt???
-Nu, am scris în aplicație că plătim cash/avem nevoie de rest.
-Nu se poate, trebuie să-mi dați bani ficși.

Na, asta mă termină la bibilică. Acest ”trebuie” mă seacă la inimă. E atitudinea aia tipic românească de zero client service, o știți. E atitudinea de ”eu îți fac un favor” și ”dacă nu-ți convine, mori de foame”. În traducere, e ”ce îmi pasă mie”.

Faza e că ție, clientului, îți pasă. Fiindcă șapte lei cincizeci stau între tine și cina copiilor tăi din seara aia. Sau laptele lor de dimineață. Sau pâinea pe care o pui pe masă.

Tu nu vrei circ, reclamații, vouchere de compensație. Tu vrei să plătești cina comandată cu banii pe care îi ai în mână.

Altădată vine soțul obosit fleașcă de la spital, nemâncat de dimineață, cu poftă extraordinară de o aroganță culinară.

(posibil o pizza, posibil o șaorma, el e foarte strict și alege numai lucruri sănătoase ca orice om când e varză de obosit și, în frigider, îl așteaptă un grătar cu o salată). Oricum, era ceva mâncare pe care și-ar fi dorit s-o mănânce caldă.

Surpriză! Livratorul n-are să-i dea rest, zice că se duce să schimbe. Însă o ia cu el și pe doamna șaorma. Urmează o discuție suprarealistă:

-Poftim? Plecați cu mâncarea mea să schimbați banii?
-Tehnic nu e mâncare dumneavoastră, că nu ați plătit-o.
-Păi v-am dat banii. Ba chiar mai mulți decât costă.
-Ma duc să-i schimb și abia pe urmă v-o las împreună cu restul.
-Domnule, mi se răcește mâncarea!

Doar că domnul curier nici vorbă să glumească, a așteptat molcom să ia liftulețul, a stat la coadă la magazinaș, posibil să mai fi fumat și o țigaretă. Sigur că s-a lăsat cu o mică reclamație și cu speranța că nu a scuipat în mâncare.

A primit domnul soț un voucher cu 10 lei reducere la următoarea comandă. Stați liniștiți, și-a dezinstalat aplicația, că nu i se va face prea curând de încă o șaorma rece.

Revenind la titlu, să nu credeți că v-am păcălit.

Știți cum făceau fetele noastre de la recepție? În Anglia, zic. La cabinet. Unde erau niște prețuri halucinante, de genul 103 lire un dinte sau 16,50 un control.

Fetele astea aveau rest întotdeauna. Dădeau la virgulă tot. Nu ziceau niciodată că nu au. Nu le TREBUIA fix și nici nu trimiteau pacientul să-l doară măseaua la altă recepție.

Care era secretul? Nu începeau niciodată ziua cu casa goală de bani.

Întotdeauna aveau lire schimbate, mărunți cât încape. De la prima oră, nene! Mergeau zilnic la bancă să schimbe. Uneori, mergeau și la prânz.

În supermarket, vedeam adesea cum efectiv ”alimentează” casa de marcat cu fise.

Vă întreb ceva: La noi de ce nu se poate?

Articolul anterior

Fraudă ca la carte? Cum a încercat o vânzătoare să mă păcălească

Articolul următor

Nu contează cine are dreptate, important e să supraviețuiești – cum explicăm copiilor pericolele din trafic, încurajându-i să traverseze atenți

20 Comentarii

  1. Martin

    Ideea e în felul următor, un magazin sau un cabinet medical are o casa de marcat și un monetar pe când un curier sau un livrator de mâncare nu are asa ceva, ei pleacă pe traseu cu buzunarele goale și pe parcursul zile fac încasări și din acele încasări dau rest când e cazul. Un curier ca să poată avea mărunt ar trebui sa aibă el din banii lui mereu schimbat pentru ca nimeni nu ii da lui mărunt dimineață când întra în tură.

    • Roxana

      Si curierii au o suma de bani în buzunar,exista un fond care se rulează. Am livrat de multe ori chestii și am dat rest pana la ultimul bănuț, inclusiv moneda de 10 bani, dacă era nevoie. Am avut un mic laborator cu dulciuri fără zahar, pe care in pandemie le livram eu, deoarece domnul care ca ajuta avea o mama de 80 de ani și nu voiam sa o pun în pericol. Am livrat și la grădinițe, unde de asemenea, trebuia sa dam rest la virgula.
      Daca vrei se poate. Din păcate pandemia ne a rezolvat și am închis.

  2. Silvia R.

    Cred ca vorba ” lasa ca merge si asa” se poate aplica foarte bine in cazul de fata, la noi in tara ma refer. Oamenii s-au obisnuit. Fie au fix, fie ramane nemancat. Si eu am mai dat bani, neschimbat, si n-am primit rest, ca bineinteles, n-aveau rest. E cumva si asta o metoda, de a face bani in plus. Omul ca sa scape mai repede, sa isi primeasca mancarea calda, prefera sa renunte la cativa lei…
    Intrebarea mea e alta: ne facem bine vreodata? Ca eu m-am saturat rau…

    • Cristina

      Da, însă la noi este numai și numai țară lui “hai lasă că merge și așa”. Dacă să spunem situațiile acestea descrise aici n-ar fi fost regulă, ar fi fost poate acceptabile până la un punct. Însă domnii livratori așa s-au învățat, la șmecherie, la șpagă forțată! Tu chiar ai timp să crezi că nu au? Eu le las întotdeauna 5-10 lei în plus. Încă 15 de-ăștia ca mine în ziua ai și au sa-ți dea rest fără probleme, însă nu vor. Asta mi se pare de-a dreptul nedrept..

  3. Alice

    Mi s-a întâmplat la Carrefour la 20 minute după ce s-a deschis casa și eram al doilea client sa mi se zică ca nu are rest deși teoretic se intra pe tură cu fise de 10, 5, 50 bani. Am făcut scandal (cumparasem produse pentru serviciu gen hârtie copiator, pixuri..) și surprinzător au apărut prin minune monezile.

  4. Cristea Roxana

    De aceea prefer sa platesc cu cardul. E o varianta😉

  5. La noi se încurajează plata cu cardul. 😛

  6. Bogdan B

    Prima mea iesire din tara a fost in Franta, in 1997. Eram cu tata. Mi-aduc aminte si acum, cum intr-un marche/magazin, nu stiu de ce parca era supermarket, undeva pe Champs Elisee, m-a lasat sa-mi cumpar ceva, nu mai stiu ce. Si mai ramasesera sa-mi dea rest ceva gen 7 centi de franci. Iar eu am zis, merci, adica pastrati restul, si am plecat. Doamna de la casa a strigat dupa mine sa-mi iau restul, eu, obisnuit din Ro, am zis ca nu e nevoie. La iesire din magazin era un bodyguard d’ala adevarat, nu cum vezi la noi, pensionari, pe ultimii 10m de viata. Un nene negru, mare cat Vin Disel la muschi dar de doua ori mai inalt, care mi-a zis cu o voce dura dar categorica: domnule, restul dvs. M-am intors instant, am luat restul, m-am simtit de kkt, dar in acelasi timp mi-am dorit sa vad candva chestia asta si in Ro. In 1997. Inca nu s-a intamplat in RO…

  7. Claudia

    Doar unul dintre multele aspecte care dovedesc faptul că România nu va fi niciodată un stat civilizat.

  8. Mihaela

    Eu refuzam livrarea. Sa ramana si cu shaorma de platit si cu drumul facut.

    Ok, poate nu avea 24.6 lei la el, dar 20 ar cam trebui.

  9. Roxana

    Va mai aduceti aminte cand primeam rest gume de mestecat?
    Eu mi-am amintit recent, doar ca nu am primit gume orbit, ci paracetamol. :))

    Referitor la faza cu shaorma: marti am comandat un tort care urma fie livrat vineri direct la gradinita. Doamna de la cofetarie a refuzat orice fel de plata in avans (partiala sau integrala) spunand ca ii da bataie de cap contabilei si ca prefera sa platesc ulterior, intrebandu-ma pe mine daca am incredere in ea ca va face tortul si il va livra. Tortul a ajuns la gradinita la ora 9, iar eu am facut plata la ora 10, cand s-a deschis cofetaria.

  10. Carmen

    In Italia sunt unele aplicatii care specifică sa ai bani potriviți deoarece curierul nu da rest.

  11. Ana

    Bună! Lucrez într-o farmacie și întotdeauna am avut problema avutului de mărunt în casă.
    Băncile în ultimii ani nu ne-au schimbat, spun că nu au voie. În plus, sunt din ce în ce mai puține unități care lucrează cu numerar și nu neapărat aproape de farmacie – deci ca să schimbi bani înseamnă să umbli în timpul tău liber, în afara turei tale, cu banii tăi mari (că pe cei din casă nu ai voie să-i iei, la un control e necesar să fie suma exactă în casă/seif), cu rugăminți pe unde se poate să schimbe. A, iar de când a început pandemia nici nu mai poți intra în bancă decât cu programare…
    Deci… de obicei ca să avem mărunt fiecare din echipă umblă cu bani mari pe la cumpărături ca să primească rest și să schimbe măruntul la farmacie. Cu alte cuvinte, facem altora ce e greu când ni se face nouă 🙁 Plus întrebăm frumos pe (mai) toți pacienții care ne dau bani mari dacă nu cumva au mărunt. O mare parte are 🙂
    Pe de altă parte, e mai ușor de când cu pandemia, că procentul de plăți cu cardul e mult mai mare decât înainte.
    Nu sunt de acord cu atitudinea ”trebuie” a vânzătorului/farmacistului/curierului etc. Dar nici nu este corect să fie toată răspunderea aplecată spre el. Ambele părți *trebuie* 🙂 să colaboreze la o soluție decentă.

    • îmi dau seama că e o problemă a banilor mărunți în piață. Nu știam că e această situație. Cred că ne îndreptăm cu pași mai repezi decât mi-am imaginat spre card only.

  12. Adriana D

    Si mie mi s-a intamplat. A venit curierul, eu cu doi bebelusi singura in casa. Bineinteles ca nu avea sa imi dea rest (erau vreo 20-25 lei). L-am rugat sa schimbe la magazinul de la parterul blocului (eu stau la etajul 2, bloc cu lift) si nu a vrut ca el nu e obligat sa aiba sa dea rest. Dupa aceea a fost sotul meu si i-a facut reclamatie la sediu si a recuperat si restul.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 176 queries in 0.185 s