-Dar măcar o lacrimă tot a vărsat, nu? E normal să îi fie frică, zice bunica mea fără să o audă Tudor. Nu se poate să fi fost chiar așa de simplu, are carie, pac, îi pune plombă, gata, am terminat.
Păi ba da, deși nu prea. Mă rog, depinde cum privești. Și la ce interval de timp te referi. Căci copilul a intrat în cabinet, a deschis gura, a mai închis-o de câteva ori când nu trebuia, până s-a prins că e important să o țină deschisă. Dentistul a făcut ce era de făcut. A verificat, gata, felicitări, am plecat.
Vă povesteam săptămâna trecută că i-a apărut lui Tudor o carie pe un molar de lapte de la niște cereale cu zahăr din comerț. Da, de la cereale. Sigur că nu am de unde să știu că 100% de la cereale, dar nu cred în coincidențe. Întotdeauna există o explicație. Iat-o pe cea a acestei carii: A mâncat foarte multe cereale, singurul lucru schimbat în obiceiurile lui. Dacă vreți să citiți cum mi-am put cenușă în cap (fiindcă nu e ca și cum s-a dus copilul singur la magazin și le-a cumpărat), vă invit să citiți aici despre carie.
Dacă vreți să citiți despre cum am plombat, vă invit să rămâneți pe recepție.
Cum am pregătit copilul să stea la plombat măseaua:
Pregătirea a început de când el avea 6 luni.
Și nu spun asta ca să mă laud, ci ca să nu creadă cineva că luni am văzut că are carie, miercuri ne-am programat la dentist și copilul a cooperat.
Nu, povestea lui cu mersul la dentist a început la 6 luni. Atunci s-a așezat pentru prima oară pe scaunul stomatologic.
După care a mers la fiecare 6 luni.
La 2 ani și jumătate a stat să îi facă detraj și periaj, fiindcă îi apăruseră niște colorații negre pe dinți. A fost fabulos.
Cred că pentru acea procedură am investit cel mai mult timp și cea mai intensă pregătire.
Ce i-am spus acum?
Iubitule, dințișorul are acolo o găură în plapuma care-l acoperă (așa le-au explicat la grădiniță). I-am arătat niște imagini cu dințișori cariați. I-am povestit în detaliu cum se curăță cu o periuță foarte rapidă, pe nume freză. Că freza se pune într-o turbină, care arată ca o periuță de dinți de metal. Nu era ceva nou pentru el, dar orice asigurare ajută.
Răspunsul la ”mami, mă doare?”
E posibil. Adevărul e că nu știu. Ce știu sigur e că o să simți tot capul cum o să îți facă vrum-vrum de la turbină. Nu cred că o să îți placă. Dacă te doare, e foarte important să rămâi cu gura deschisă și să nu te miști. Dacă te miști, putem avea un accident, că periuța aia se învârte așa repede, că îți poate tăia limba.
-Tăia limba?
-Da, tăia limba.
-Și dacă mă doare?
-Ridici mâna doar, ăsta va fi semn că vrei să se oprească. Se oprește imediat.
Dacă te doare tare, îți poate face o injecție cu anestezic. Anestezia e ca să adoarmă dințișorul, să nu mai simți durerea.
-Va fi nevoie de injecție?
-Da, dacă e nevoie de anestezie.
-Mă va durea injecția?
-Un pic, da.
-Cam cât?
-Mai știi atunci când ți-a luat sânge pentru analize? Nici vorbă așa tare. Dar mai știi atunci când ți-am luat sânge pentru test de anticorpi? Un pic mai mult de atât.
După care a luat o furculiță pe care și-a înfipt-o în piele și m-a întrebat: cam așa?
-Hm, cred că nu chiar așa. Vârful acului e scurt și subțire, uite câtă e ditamai furculița asta în piele!
M-a rugat să îi pun furculița în gură, să se orienteze. Am făcut și asta, a concluzionat că e ceva cu care se descurcă.
Și gata.
-După ce curăță de acolo toată caria, e important să o curețe bine-bine, să nu rămână vreun pui de carie să îți mănânce dintele sub plombă, îi face un duș dintelui cu spray-ul ăla de apă și aer, după care pune plomba.
-Cum e plomba?
-Ca o plastilină. Și o să pună ca un inel în jurul dințișorului, că orice plastilină are nevoie să aibă o formă. Usucă și cu o lampă specială și gata. Verifică dacă e bine, felicitări, poți pleca acasă.
În dimineața cu pricina, nu am mai descris procesul de plombare. A fost bine să mergem devreme, nu seara când ar fi fost deja frânt de oboseală. A fost de mare ajutor că dentistul e bunicul lui, vă dați seama, că are încredere mare. Pe de altă parte, poate fi mai greu cu un membru din familie, cu care copilul își permite să facă garagață.
În dimineața aceea, l-am încurajat de numai numai.
Am mers doar noi doi la dentist și i-am amintit constant că el e băiețelul care a stat la detartraj înainte să știe să vorbească. L-am asigurat că o să fie bine, că poate avea încredere în bunic și în mine.
Nu a fost prea complicat, vă zic sincer.
Doar că adevărata lui pregătire a început de când nici nu stătea în fund bine și l-am pus pe scaunul stomatologic. Acesta e adevărul. Caria asta nu ne-a luat prin surprindere și nici nu a fost circ plombarea.
Așa ar fi bine să se întâmple în cazul oricărui copil. Dus la dentist devreme, chiar dacă nu îi face nimic, că e bebe. Dar când apare o problemă, e foarte important să nu fie prima experiență.
Altele care-i posibil să fi ajutat
Mersul la dentist a fost mereu ceva normal. Nu ne-a auzit pe niciunul dintre noi că ne e frică/scârbă/groază să mergem la dentist. Nici măcar pe mine, care sunt dentist.
În familia noastră, ne iubim dinții. Vrem să îi îngrijim și păstrăm. Spun asta, fiindcă am auzit des de la pacienți că își urăsc dinții, fiindcă numai probleme le dau. E foarte greu ca dinții să te iubească și să vrea să-și petreacă toată viața în gura cuiva care-i urăște declarat.
Ne-am jucat de-a dentistul cu maimuțe din alea fără dinți. Am citit cărți. Nu acum-acum, mai demult.
Și ne-am spălat pe dinți regulat. Toți. Am făcut asta ca pe ceva normal. Mereu am zis: atitudinea naște atitudine. Când părintele se spală pe dinți cu drag, și copilul se va spăla pe dinți cu drag. Când părintele nu pune o miză enormă pe ”spălă-te, mămăliga ta, pe dinți”, nici copilul nu va protesta. Adică, sigur că va protesta, și Tudor a trecut prin faza NU VREAU, dar nu a fost ceva exagerat.
Cum a reacționat pe scaun?
A cerut injecție 🙂
Bunicu-său l-a controlat bine, a zis că nu crede că va fi nevoie, hai să încercăm fără. Tudor a fost de acord, caria a fost curățată. Copilul a avut răbdare, a stat cuminte, nu a făcut fițe. Totul a decurs conform planului.
Vă zic pe bune, am văzut adulți de o mie de ori mai panicați decât fiu-meu.
L-am felicitat după și nu, nu l-am premiat cu nimic, nici măcar cu ciocolată (:p). Să mergi la dentist să îți repari dinții e ceva perfect normal, nu simt că merită pentru asta o medalie. Dar i-am zis că sunt mândră de el și nu m-am zgârcit cu laude.
Am descris în detaliu ce am făcut prost (cerealele) și ce am făcut bine, sper să vă fie de folos experiența noastră. Și să vă spălați pe dinți, mămăliga voastră! 🙂
Dana
Buna seara,
Urmeaza sa mearga si al meu copil, la 5 ani si opt luni, a doua oara la stomatolog. Prima oara a fost la 5 ani, caria curatata, plombata, insa acea plomba a cazut foarte repede… Acum il doare iar, cred ca s-a format o carie si la molarul alaturat. Ce fel de plomba ar trebui ca sa reziste?
Miruna
Salut, e foarte probabil să nu fie plomba de vină, ci mărimea ei. Depinde.
Claudia
Bravo tuturor: și mamei, și bunicului medic și mai ales, lui Tudor! 🙂 E o primă victorie importantă pentru mai târziu – deși cu toții sperăm să nu ajungem la dentist decât pentru controale și detartraj, dar uneori nu ne iese…
Mă gândesc că experiența asta va fi de folos și lui Victor pentru când (sau dacă) o fi să fie: nu-i de colo să-ți spună fratele mai mare că nu e deloc greu, a făcut și el asta și a fost așa și așa…
Miruna
dada, cred că toată viața lui Victor va fi mai ușoară, deși e și mult mai grea
Iulia D.
Ce băiețel curajos! Ai de ce să fii mândră! Să-i transmiți că exemplul lui ajută alte mame și alți copii care au dințișori bolnavi!
Miruna
transmit!
Elena
Mda, ce bine, zic eu printre dinti. Si acum sa-mi pun si cenusa in cap. La 6 luni eram rupta de oboseala si incepeam diversificarea. Abia reuseam sa-l spal de caca si sa-i dau papa. Si asa ma chinuiam. Sincer nu prioritizam spalatul dintilor, aia e…Ma simteam vinovata, dar acceptam. Dupa primii dinti am inceput sa-i curat o data la cateva zile ca atat puteam. Am ramas insarcinata. Iar oboseala,picioare in burta de la toddler. O spalam pe dinti o data la cateva zile, dupa posibilitati. Abia dupa al doilea copil si dupa articolele tale si faptul ca ne-am mutat cu parintii mei mi-a permis sa prioritizez spalatul pe dinti. O data pe zi in general, atat ne iese…O sa-i spun povestea lui Tudor ca s-o familiarizez cu dentistul. Sper sa si ajungem…Stiu ca e important, eu am av dureri si pb cu dintii de lapte si nu erau conditii si cabinete in provincie… Din clasa 1 au venit cei de la Colgate in scoala an de an si datorita lor am dintii de astazi:)Ca m-au invatat sa-i ingrijesc si am facut asta cu strictete…si nici nu imi place zaharul.
Alina
Nu amanati. Eu am amanat ca fraiera sa duc copilul desi caria aparuse. Mi-am zis ca fiind mai zbenguita nu va sta cu niciun chip pe scaun. A tras mult ulterior, carii au tot aparut, a fost nevoie de multe vizite si interventii. Asa ca sfatuiesc si eu pe toata lumea sa mearga cat mai devreme la dentist cu atat mai mult cu cat stiu ca au in familia apropiata membri cu probleme dentare.
Miruna
Elena, te felicit că ai puterea să vezi ce nu ai făcut bine atunci, fiindcă acum știi ce ai de făcut. Înțeleg foarte bine acea oboseală și tot greul, să știi. Fiecare mamă are câte o zonă în care pur și simplu nu a mai ajuns, că nu a mai putut. Important e să faci cât poți cu ce poți. Pe măsură ce cresc copiii, parcă și devine mai ușor.
dojo
FOARTE BINE lucrat. Noi inca nu am ajuns la carii, a fost la dentist doar pentru control. Si a stat cuminte. Acum 2 saptamani am dus-o la prima doza. Nu e incantata, niciun copil de aproape 8 ani nu se bucura sa ia injectii. I-am explicat ce urmeaza sa se intample, de ce dorim sa luam vaccinul, cum i-a fost de bine in urma cu 4 ani, cand toti copiii de la gradinita au facut varicela, iar noi eram in voiaj prin Italia (dupa ce luase benevol Varilix-ul).
Da, stia ca poate va durea un pic, nu poti baga un ac in piele fara sa il simti, dar, din experienta mea, vaccinul anti-COVID nu a durut ca altele.
Sunt multi oameni care nu pot sa ia vaccinul, din motive de sanatate, asa ca il luam noi, pentru a putea sa trecem mai repede de porcaria asta de pandemie. Si, daca tot dorim in 2022 sa revenim in vizita in Europa si sa ne facem si noi de cap, turistic vorbind, este imperativ sa fim toti vaccinati (ca nu simt nevoia sa fac carantina cine stie pe unde, ca nu am copilul vaccinat).
A inteles.
Nu a comentat, nu s-a plans. A recunoscut ca parca a simtit un creion mecanic care apasa pe piele. Si ea a spus ca a durut mai putin decat alte vaccinuri.
Peste 2 zile facem doza a doua.
O tin 2 zile acasa (bonus de la mine, plus ca vreau sa fiu sigura ca nu are efecte adverse), este pregatita. Din nou, nu incantata neaparat ca face vaccin, dar a inteles de ce trebuie.
Am facut “a big deal” dupa prima doza, ne-am laudat peste tot, am dat pe spate ca a fost atat de cuminte etc.
Observ ca, daca tii comunicarea deschisa si NU MINTI, copilul intelege si nu face tambalau. Noi am explicat mereu, cand a fost la doctor, ce urmeaza sa se intample, am discutat, i-am raspuns la intrebari. Sigur ca a mai si plans (cand era mica), dar a cooperat intotdeauna 100%.
aria
Copiii reprezinta viitorul, trebuie sa fim FOARTE SIGURI ca acest vaccin chiar este in regula inainte de a-l administra si lor.
Dar cum am putea fi foarte siguri cat timp abia a trecut 1 an de cand a inceput vaccinarea?
Un vaccin se face pentru sanatate, nu pentru a fi liberi in vacante.
Acest vaccin nu este un vaccin clasic, nu e precum cel impotriva varicelei. Foloseste o alta tehnologie.
Va rog, uitati-va cum sunt ACUM tarile europene cu rata mare si foarte mare de vaccinare.
Ar trebui sa fie bine, nu?
Dar au multe cazuri si spitalele pline. O parte au intrat in lockdown, iar altele au anulat sarbatorile
(exemplul cel mai recent: in Portugalia, vaccinata aproape 90%, cazurile si spitalizarile au crescut exponential, iar Guvernul portughez a declarat pe 1 decembrie „starea de calamitate”).
Nu cred ca va pot influenta eu, un necunoscut de pe internet.
Totusi … va rog mult, ganditi-va foarte bine inainte de a face fetitei doza a doua.
🙁
Miruna
Vă așteptăm acasă! Și nu îmi vine să cred că ai copil de 8 ani!!!
Miruna
Dar îmi amintesc cât are copilul meu și, stați un pic, îmi vine să leșin.
Andreea
Eu am fost cu copilul la dentist prima oara cand avea 1 an si 2 luni. Recunosc ca voiam sa merg mai devreme, dar am tot amanat. Cert e ca el nu deschide gura nici macar in joaca sau la diferite controale de rutina la pediatru. Incepe sa planga si sa se zbata. Trebuie sa mergem periodic la dentist, intrucat e hranit cu lapte praf, iar rutina de seara nu implica spalatul pe dinti, are masa de lapte si noaptea. Sunt ingrozita de posibile carii sau complicatii. Nu am nicio solutie.