Pandemia ne-a luat presiunea de a pleca în weekend de-acasă și ne-a dat cafeaua de la noi din bucătărie (p)

Vine la mine un meșter din ăsta digital, să repare niște fire la internet. Zic să fiu politicoasă și-l întreb dacă bea o cafea. Zice că da. Când vede că apuc de ibric și că n-am espressor DELOC (le amintesc cititorilor mai noi că încă locuim în 2 camere la bloc, iar în bucătărie nu te poți mișca decât prin permutări. Dacă-mi iau espressor, efectiv dorm cu el în pat, că altundeva nu mai e loc să-l pun.), deci când vede omul AȘA CEVA, se răzgândește brusc. Nu, merci, nu te mai deranja. 

Ok, dar chiar nu e un deranj, eu așa beau cafea în fiecare dimineață și de mai multe ori pe zi. Dar cum vrei…

Data viitoare, când vine să înlocuiască ce era stricat, omul își aduce propria cafea. La pahar de brand, cu capac de plastic și chiloțel să nu te arzi, fin și elegant. Mă îndoiesc că și-o luase de acasă la fel de tare cum mă îndoiesc că dăduse sub 10 lei pe ea.

Consultantul nostru financiar și cam orice consultant din lumea asta îți vor spune că ea, cafeaua, e pe primul loc în lista cheltuielilor pe care oamenii le fac fără să vrea.

Ei, fără să vrea. În loc să dea zilnic 10 lei pe o cafea, ar putea liniștiți să o bea acasă cu 10 lei pe săptămână, dacă sunt băutori înrăiți. Sigur că nu mă amestec eu în felul în care își cheltuie alții banii, dar să fiu dacă înțeleg de ce și-ar comanda cineva cafea prin glovo. Știți ce zic?

Dar e adevărat, eu nu-s o cafegioaică educată, nu-s un connoisseur și am început să beau cafea pentru efectele ei trezitoare. În facultate era, când învățam noaptea și reacțiile biochimice din ciclul Krebs îmi dădeau viteză la ciclul de somn.

Am continuat să beau cafea pentru efectele ei trezitoare și pentru spuma de lapte, Doamne, dă-ne sănătate și multă spumă la cafea! Dar câți connoisseur-i or exista pe lume? O fi fost chiar băiatul de la cablu ceva barista amator?

Pentru mine, cafeaua se împarte în două: bună, bleacs și Julius Meinl.

Bleacs e cafeaua aia pe care n-o poți da pe gât nici să te bată… copiii la cap toată ziua și tu să te târâi pe genunchi de oboseală.

Cafeaua bună e aceea pe care o bei și după o noapte serioasă, când doar te bucuri de viață pe-o terasă și sărbătorești că natura ți-a pus niște papile gustative pe limbă.

Cafeaua Julius Meinl e cafeaua pe care te duceai cu mama s-o bei într-o benzinărie.

Ca să înțelegeți, mama e un om care își pune farfurie sub ceașca de cafea și când o bea singură-n bucătărie.

Deci, du-o, Miruno, într-o benzinărie! Dar bună mai era, că merita.

Pe vremea când a apărut la noi cafeaua Julius Meinl, ni se părea atât de gustoasă, încât răsfățul suprem erau ieșirile la benzinărie. Halal eleganță! Dar, ioi, bună mai era.

Sigur că pe vremea aia, eu n-aveam copii și mama avea fată la facultate, deci ne puteam bucura liniștite de spuma pe lapte. Și povești. Și mai luam una la pahar de plastic, pentru drum până la Cluj, deși benzinăria asta era la Turda și noi eram aproape ajunse.

Ce vremuri.

Duminică, mă întreabă Tudor. Eram amândoi în baie, el la primul pipi de dimineață, eu încă nici nu vedeam bine:

-Mami, unde mergem astăzi?

Și-atunci m-a lovit, prieteni.

Ce-i cu presiunea asta de a fugi de-acasă. E aproape o obligație. Unde mergem în weekend? Auleu, n-avem nicio idee? Dar ce suntem noi, niște plictisiți de viață? N-avem un festival, un târg, un teatru, o pădure? Mergem în parc ca-n orice altă zi din săptămână?

Ia uită-te prin casă. Nu e un hotel, e casa noastră. Ce s-ar întâmpla dacă, în loc să fugim, am rămâne?

Într-o vineri seara, m-a întrebat copilul dacă putem face noi de mâncare ca în seara aia în care am făcut pizza. Sau ca în seara cu paste. Ori cu pâine. Sau cu caneloni umplut cu brânză, care lui nici măcar nu-i place.

Dar îi place atmosfera. Făcutul împreună. Copilul nu m-a întrebat dacă mai putem merge la restaurantul cutare, c-a mâncat el acolo niște carbonara excelentă. Nu, lui îi place cum o face mama, acasă. Pe astea le va ține minte.

Chiflele noastre, și cum împrăștiam făină prin toată casa și a căutat o vecină, pentru noi, sită din ușă-n ușă.

Când am făcut ciorbă și-a ieșit așa de multă că am urcat câteva castroane și prietenilor noștri de la alte etaje.

Când m-am scăpat cu sarea-n mămăligă (că mie nu-mi place să gust mâncarea până nu-i gata) și am luat-o de zero, că nu era comestibilă.

Să stăm dimineața toți patru în jurul mesei, cu omletele aburinde în farfurie și muzica din dormitor, în surdină, e una dintre sursele mele de liniște. E yoga mea, jogging-ul meu, meditația mea, sala de forță.

Cred că pandemia ne-a luat multe, dar ne-a și oferit ceva valoros pe altă parte. Timpul cu noi și atâta. Când nu te mai grăbești nicăieri, când nu mai ai ore fixe, când nu mai ai de făcut, de văzut, de venit și de experimentat, vezi ce rămâne.

Cafeaua e limbajul iubirii lui bărbatu-meu.

Pentru el nu contează unde. Adesea mă invită la cafea la noi în bucătărie. Cu doi copii mici, chiar e o variantă bună. Ei cunosc mediul, nu simt nevoia să exploreze. Au început să se joace împreună, deci chiar ne mai iese câteoată. A început să-i placă să asculte și colinde. Poate, de la puloverul meu i s-o trage.

Ia prima gură și, fără excepție, o laudă: Ce cafea bună. Se simte că-i făcută cu iubire.

Ceea ce, să nu vă supărați pe mine, nu poate fi nicio altă cafea făcută, indiferent ce chiloțel și-ar pune 😉

Pentru înghesuiții care n-au (loc de) espressor fancy în bucătărie, dar tot și-ar dori o cafea bună, vă recomand cafeaua boabe de la Julius Meinl și o râșniță. Cred că e și o variantă mai sănătoasă. Prind încredere când văd că bobul de cafea e bob toată ziua. Și prind aripi numai când aud cum râșnește și când simt cum miroase. Să-i zicem cafea next level, la tine în bucătărie.

Ce bem aici e dintr-o gamă recent lansată de Julius Meinl, Premium Collection. Espresso Arabica este recomandat pentru espresso și Caffè Crema Selezione pentru rețetele cu lapte. Acestea poarta acum ștampila proiectului Colombian Heritage, ceea ce înseamnă ca sunt realizate dintr-un amestec de cafele de origine, inclusiv de pe plantațiile din Columbia.

Sunt certificate UTZ, o recunoaștere importantă, care atestă că produsele provin din agricultura sustenabilă. (Mai exact, Julius Meinl susține 50 de fermieri din Columbia prin training-uri, aparatură, sprijin pentru certificare să își păstreze și dezvolte fermele.)

Ce să zic, e și asta o binecuvântare să te poți bucura de o cafea gustoasă în pijamale și șosete de lână. Sau în puloverul tău de iarnă, cu soțul tău și colinde ilegal de devreme, în surdină.