3 idei să înveți copilul despre consumerismul conștient, ca să nu le mai vrea pe toate când mergeți la cumpărături

consumerism miruna ioani

Niște prieteni se plângeau că fetița lor adolescentă nu își mai dorește păpuși sau nici măcar rujuri, ci tot felul de muțunache digitali. Nu știu să le zic pe nume, nici ei nu știau, deși au dat pe astfel de creaturi imaginare, mașini, rochii și papuci o groază de bani.

După umila mea părere și a părinților ei, ăsta e consumerismul 2.0 sau cum să îți creezi artificial alte nevoi.

Un consumator responsabil și conștient este un participant activ la economie, care ia în calcul impactul ecologic, social și asupra mediului, atunci când face o achiziție.

Nu e foarte complicat. În cuvinte simple, pe care să le înțeleagă și un copil de 5 ani, e diferența între ceva ce vrei sau ai nevoie și ceva toxic pentru natură.

Toxic pentru natură?

Exact așa cum noi nu mâncăm pâine cu mucegai, fiindcă e toxică pentru organism, același respect îl putem avea și pentru natură. De exemplu, poate că mi-ar plăcea să nu mai spăl tacâmuri niciodată în viața mea, dar asta nu înseamnă că mă apuc să mănânc cu furculițe de unică folosință.

În era în care copiii cred că vacile sunt mov, le e greu să înțeleagă de unde vin toate lucrurile care le plac. Cred că e responsabilitatea noastră să le explicăm despre ce mănâncă, ce poartă și cu ce se joacă. Așa își dezvoltă gândirea critică, li se formează obiceiuri sănătoase de cumpărături și le cresc pretențiile față de brand-urile pe care vor da banii în viitor.

Ce te salvează concret?

 

1. Poveștile

Spuneți-le despre lucrurile pe care le poartă și folosesc, oamenii care le fac și locurile unde sunt produse. Vor avea mai mult respect pentru orice care e o poveste, adică mai mult decât un obiect.

De exemplu, copiii noștri știu că un aliment sănătos n-are nevoie de ambalaj colorat. Cu cât e mai colorat ceva, cu atât înseamnă că e mai toxic pentru corp. Alimentele sănătoase se vând oricum, n-au nevoie de ajutor să fie luate acasă de cineva.

Le-am spus că acele culori, de fapt, țipă: ”ia-mă de pe raaaaft!”. Ca să îți atragă atenția să le cumperi, că altfel n-ai da în veci banii pe asemenea porcării.

 

2. Exemplele

Copiii nu se educă prin vorbe, ci cu fapte. O să-i influențeze mai puțin ce le spui și mai mult cine ești. Exact ca în cazul alimentației, spălatului pe dinți și lista poate continua: obiceiurile și le formează de mici.

Aruncă întotdeauna gunoiul la coș. Spală borcanele de iaurt și apoi adună-le pentru container-ul special. Găsește o soluție să nu mai bei apă din PET. Colectează uleiul alimentar. Fă o punguță pentru bateriile uzate. Îndoaie cutia de lapte înainte s-o arunci la coș (va ocupa spațiu mai puțin).

Pentru ca cei mici să devină consumatori conștienți, e nevoie să fie asta mai întâi cei mari. Iar copiii învață și când tu nu te uiți. Așa că, ia o oglindă și mai gândește-te de unde să începi. (Eu mi-am dat seama de asta când refuzam să-i iau copilului încă o  pereche de teniși, pe motiv că are una deja. Când m-am uitat la mine în dulap… mda.)

 

3. Natura

Conexiunea cu natura aduce alt grad de conștientizare în mintea unui copil. E chestie de perspectivă. De exemplu, înainte de a publica un articol, știu că o să-l citiți. Dar e diferit când mă gândesc că o să-l citească mama. Oare ar putea să-o rănească ceva ce am scris? E diferit când mă gândesc că o să-l citească Horațiu. Sau poate Tudor și Victor, într-o zi.

Dați-i naturii un chip. Duceți copilul s-o cunoască pentru a prinde drag de ea. Faceți atât cât puteți și cât vă face plăcere și vouă, bineînețeles. Picnicuri, plimbări, excursii la munte și la mare. Dar nu e nevoie de vacanțe scumpe, o puteți prețui și la voi acasă.

Adunăm caca lui Grivei, de pe trotuar. Căutăm un coș de gunoi pentru șervețel. Nu ne scrijelim numele în scoarță de copaci. Luăm cu noi resturile de la picnic.

Începutul unui an școlar este una dintre perioadele cu cele mai mari vânzări.

Știu că e greu să-i refuzi copilului ceva. Dar se poate schimba perspectiva atunci când îi explici și îl lași să decidă el.

Gândește-te bine, am încredere în tine: Ai cu adevărat nevoie de un nou penar sau doar vrei unul fiindcă e cu Fulger McQueen?

Sau:

Dacă penarul ăsta e foarte foarte important pentru tine să îl ai, eu ți-l iau. Vreau doar să știi că banii cu care îl plătesc sunt bani munciți de noi cu greu. Bani pe care îi putem folosi la … noi ne construim o casă, deci avem scuza asigurată pentru următorii 30 de ani.

Sau varianta scurt și la obiect:

Trebuie să ne încadrăm în 200 lei. Mai mult nu avem.

 

Cred că tehnologia ne invadează și doar cei puternici vor rezista. E un pericol real. Industria care vrea să facă bani și intențiile celor care vor să se îmbogățească nu vor avea milă de noi. Așa că depinde numai de părinți (nu e corect, știu), să oferim exemple și să modelăm comportamente.

Sigur că e complicată granița între ”io nu dau banii pe prostii” și ”ia, puiule, sparge după cum poftești”. Însă, indiferent câți bani (n-)avem, e bine să învățăm să-i cheltuim cu responsabilitate cât mai devreme se poate.

 

 

Articolul anterior

Un buchet de flori nu e șpagă. Nu-l iei pentru învățătoare, ci ca să-ți înveți copilul că să dăruiască e frumos

Articolul următor

13 beneficii (bazate pe știință) ale acizilor grași Omega 3 și cum l-au salvat pe bunicul meu, la 78 de ani, de la operație (p)

2 Comentarii

  1. Foarte bune ideile. Si noi spunem “banii astia mai bine intra pentru o calatorie” sau “e mai important sa rezolvam semineul si lemnele decat a doua masina”.

    Am implicat activ copilul in tot ce am facut pana acum, de la facut taxele, la gasit casa, pregatit documentele etc. Ii arat cati bani am in cont, cum intra banii de la clienti si cu pleaca banii cand ii cumpar ceva. A vazut contul in care sunt datele ipotecii, a vazut exact cat trebuie sa dam inapoi la banca, cum putem reduce din costurile imprumutului etc.

    E langa mine, cand ii comand ceva, alegem impreuna si ii explic de ce x si nu y.

    E foarte important sa ne vada pe noi cum facem treburile astea, sa le explicam exact cum gandim anumite miscari financiare, cum economisim bani, cum folosim cartile de credit responsabil (aici trebuie sa le folosim, ca nu avem altfel credit score, dar le si platim instant, deci niciodata nu avem de fapt datorii pe ele).

    Ma sperie cat suntem cu totii de bombardati de reclame, sa consumam mai mult, sa cheltuim mai mult. E bine sa ii invatam pe astia micii (si sa ne invatam si pe noi) sa luam ce trebuie cu adevarat, nu toate prostiile ce ne sunt impinse non-stop sub nas.

  2. Claudia

    Cred că ideea în sine e bună, dar descrisă (și, poate, aplicată) greșit.

    Ca să ne-nțelegem: nu-i cumperi copilului o pereche de teniși, pentru că mai are una. Deci tu ai o singură pereche de pantofi. Da, am citit că te-ai uitat în dulap, deci probabil ai aruncat deja toți pantofii, cu excepția unei singure perechi. Nu-i așa?
    Ai o singură bluză, pe care o speli. Hai două. Mai mult e consumerism.
    Etc etc etc.
    Practic, tu explici că unui copil trebuie să i se refuze orice moft (vezi penarul), în numele evitării consumerismului.
    Poate nu asta ai vrut să spui (sper…), de aia ziceam că ideea e descrisă greșit.

    Eu cred că și aici regula e ”totul cu măsură”. Cât despre explicațiile date copilului, zic să fie adaptate vârstei. Că mi-aduc aminte de-o blogheriță care explica de zor copilului de 3 ani jumate că nu-i cumpără o jucărie pentru că ”e o porcărie chinezească sinistră”. Copilul trebuie să fi-nțeles la marele fix, desigur. Tare-aș fi vrut să văd cum îi explică pruncului care-i treaba cu industria chinezilor…

Leave a Reply

© 2007-2021 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 143 queries in 0.470 s