Cea mai bună investiție e în copilul tău – ce facem cu banii de astăzi pentru un mâine pe care să-l iubim (p)

investiție copiii tăi miruna ioani

Una dintre actrițele pe care le urmăresc în social media a făcut public faptul că la fiecare aniversare a copiilor ei, le dăruiește câte un tablou. În speranța că tabloul va crește în valoare și o să le plătească facultatea sau măcar un Lamborghini la 18 ani 😉 (ultima parte n-a zis-o ea, am sperat-o eu.)

Mary și Larry din SUA au cumpărat două acțiuni la Amazon pentru băiatul de 12 ani. Pe care au dat pennies, bineînțeles, că era 1997. Între timp, băiatul a vrut să le vândă de mai multe ori, dar părinții au insistat să le păstreze încă puțin. Astăzi valorează în jur de 80 mii de dolari și le-a vândut ca să-și completeze suma pentru a cumpăra o casă.

V-aș povesti și despre străbunicul meu. Tatăl lui Geli. Omul avea vreo patru clase, poate șase sau opt cel mult. Sigur n-avea liceu. Dar avea viziune. Cuvântul antreprenor ar fi fost prea puțin pentru el. Căci conducea mai multe afaceri. Avea prăvălie. Și avea oi. Avea aur. Pământ. Mai multe case. Își ținea gestiunea cu pixul pe hârtie, făcea contracte verbale, în care cuvântul dat cântărea mai greu decât cinci contracte de azi la notar. Așa erau vremurile.

Tata-Moș.

Îmi place să cred că semăn cu el într-un fel cât o unghie de la degetul mic. Eu și încă un văr din neam, care suntem cei mai diferiți cu viețile pe care le trăim și modul în care câștigăm bani.

Tata-Moș voia să-și facă bancă, bunii mei. Și și-ar fi făcut, dacă nu ar fi venit comuniștii peste el, să-l închidă și să-i fure tot, mai ales demnitatea de om.

În ciuda tuturor dezastrelor care-au venit asupra lui, casa în care eu am copilărit a fost primită de bunica mea de la părinții ei. Pentru că și străbunică-mea era one of a kind, ce să vă mai povestesc. La 90 de ani, mult timp după ce el s-a prăpădit și ea a rămas la cârma pământurilor pe care nu le-au furat rușii, ținea socotelile arendelor în capul ei.

Au trăit după munca lor trei generații fix.

Astea nu-s povești, preiteni. Nu e o știre de pe net. Nu e o actriță pe care o urmărești. E viața mea. Familia mea. Sângele meu.

Deci cum facem și noi să replicăm acest model?

Cea mai bună investiție e în copilul tău, zice mama mea. Iar ăsta e dictonul după care trăiește ea. Nu s-a terminat în clipa în care eu am împlinit 18 ani, nici când voi împlini 90 nu cred că se va termina.

Ce înseamnă investiție în copilul tău?

Timp. Cred că timpul e pe primele trei locuri din top. Iar vestea bună e că timp avem oarecum toți. Mai știți când discutam cu Tudor despre bani și m-a întrebat dacă atunci când vom fi milionari, mă voi duce după el la grădiniță în fiecare zi?

Asta e bogăția pentru copii.

Și pentru că știu că știți asta, n-o să insist. Ci o să tratez mai degrabă partea financiară acum.

Școala

O prietenă bună și-a mutat fetița de la o școală de stat la un privată după primul an. De ce? Ohoo, nu o porniți, că are motive un car. Am întrebat-o dacă nu-s mulți copii de fițe acolo sau de bani gata, cum ar veni. Știți ce mi-a zis? Că, surpriză, nu. Sigur că sunt câțiva, ca peste tot. Dar mai mulți sunt din familii obișnuite, cu oameni care pun atâta preț pe educație, încât fac eforturi extraordinare să-și țină copilul într-o școală privată.

Noi n-am ajuns încă la faza asta, dar mult nu mai avem. Deși Tudor m-a rugat clar să-l dau la o școală de stat, nu la una de învățat.

De ce cred că merită: Fiindcă vreau ce-i mai bun pentru copilul meu și știu sigur că Sobieskii și românii împreună cu logaritmi și cosinus nu e neapărat rețeta pentru the best. Pentru că vreau să învețe logic și creativ, să nu îl îngroape temele și să nu se epuizeze din primii ani într-un sistem sinistru și dictatorial cum aproape era să pățesc eu. Pentru că vreau să fie liber să găsească ceea ce-l împlinește pe el. Vorba soțului meu, dacă nu eram un autodidact, eram vai de capul meu.

Încă nu am luat o hotărâre aici, fiindcă nu m-am apucat serios de căutat. Cel puțin pentru primii 4 ani, singura care mă va impresiona va fi învățătoarea, indiferent la ce școală va fi ea.

Experiențele

Să facem în loc să avem. Să ne bucurăm în loc să judecăm. Să căutăm și să găsim. Să fim curioși, să ne uimim. Cred că experiențele sunt cu adevărat bunurile pe care le luăm cu noi prin viață și care ajung să ne construiască într-un fel.

Plecăm în tabără. Nu e cea mai ieftină tabără, dar știu că e una grozavă prin ceea ce învățăm, prin oamenii pe care-i cunoaștem. Merită fiecare bănuț.

Mergem la teatru. Nu pentru partea de cultură sau morala din spatele poveștii care se joacă, ci pentru că fiul meu ține minte data aia când am fost la teatru și am stat la balcon sau data aia când ne-am hotărât să mai vedem o dată piesa și am luat bilete și a doua zi. Că ține minte data aia când ne-am urcat în turn și când am râs de era să ne dea afară de câtă gălăgie am făcut.

Facem poze în mall. La aparatele alea de te pozezi pentru pașaport. Costă 20 lei, te strâmbi de 4 ori și iei acasă niște amintiri. Sigur că ne putem poza gratis cu telefonul de sute de ori. Doar că e diferit. E o experiență care ne aduce mai aproape. E ceva pe care-l facem al nostru în feluri pe care telefonul niciodată nu-l va reuși.

Bem cafea. Da, îi cumpăr lapte de la cafenea sau chai latte și stăm cel puțin o jumătate de oră la povești. N-avem lapte-n frigider? O, ba da! Atunci de ce să-l luăm de-acolo la suprapreț? Fiindcă intrăm într-o poveste și creăm un obicei. Obiceiul de a sta împreună și de-ai face plăcere acestui băiețel să petreacă timp cu mama lui. Urmează celălalt, deja fac economii! 🙂

De ce cred că merită: pentru că ne place nouă, na. Și pentru că sper să fim buni prieteni și după ce el o să aibă păr pe piept, poftim.

Investițiile

Vreau să zic din capul locului că apartamentul nostru sau al vostru nu e o investiție de viitor pentru copii. Deși mulți părinți cumpără sau construiesc chestii, atenție, PENTRU COPII, ”că tot vouă vă rămâne, maică”, permiteți-mi să râdem un pic.

Copiii au ce e pe numele lor, să fie clar.

Apoi, copiii nu au nevoie de bani mulți la 50 de ani, abia s-aștepte să moară părinții lor, ci au nevoie de bani la 20. Să-și facă o facultate. Să-și cumpere o mașină. Să-și ia o garsonieră. Să nu facă împrumut la bancă. Să nu se mărite din interes. Mda, cred că ați înțeles. Spun asta doar ca să n-o dați pe aia cu ”dar tot a lor e”, cu referire la casa din care voi trebuie să muriți ca să vadă copiii ceva. Sigur că și atunci e mult mai bine să primească o casă decât niște datorii, doar că sunt lucruri diferite.

Acum că am stabilit asta. Știu părinți care au cumpărat două apartamente pentru fiecare dintre copii. Când au intrat domniile lor la facultate, și-au încasat imobilul pe numele personal și aia a fost. Mișto, vreau așa și eu!

Pentru cine n-are jdemii de euro deodată, o idee excelentă e cea a actriței de mai sus. Investiți în ceva cu potențial să crească în valoare. Artă, aur, bitcoin, acțiuni. Nu râdeți, că nu glumesc.

M-am uitat peste piața criptomonedelor în ultima vreme și cred că merită un pic cercetat. Indiferent cum se duce piața în sus sau în jos, dacă investești în fiecare lună într-o monedă care crezi că o să fie aici și peste 15 ani, sunt mari șanse să ai un profit bunicel la un moment dat.

În timp ce americanii printează dolari câți vor mușchii lor, Bitcoin tocmai a fost adoptat ca monedă națională în El Salvador. Viitorul sună bine, dar vedeți și voi. Cred că vom înlocui mașinuțele drept cadou pentru ziua copiilor noștri cu fracțiuni de Bitcoin.

Economiile

O altă variantă de a asigura venitul financiar al copilului sunt economiile. Dar dacă sunteți la fel de organizați ca mine, un plan financiar vă poate ajuta mai mult. Copiii noștri au primit (fiecare când a împlinit 1 an) de la bunici câte o asigurare pentru studii. Bunicii plătesc câte 200 lei/lună timp de 18 ani. Doamne, ține-i sănătoși și niște bogați pensionari! La finalul perioadei, vor putea scoate acești bani să-i folosească la studii sau la ce vor ei.

Cum arată un astfel de produs?

Vreau sa va povestesc despre asigurarea Prima de la Eurolife FFH, prima asigurare 100% online, all- inclusive pentru părinți și copii. Da, pentru ca este si pentru voi, parintii, dar mai ales pentru copii. Este un produs complet ce îmbină protecția unei asigurări de viață, cu economisirea, cheltuielile medicale și pierderea locului de muncă, astfel încât copilul să nu fie afectat de evenimentele neprevăzute care ar putea apărea. Asigurarea poate fi incheiată pe o perioadă de minimum 7 ani, prima minimă fiind de 120 de lei / lună.

Poți face totul online, de oriunde, de acasă, de la birou, fără să mai fie nevoie să te întâlnești cu un consultant. Pentru că ai toată informația la îndemână, la un click distanță.

Ce primești concret?

  • Economisirea (la finalul contractului, copilul va primi suma asigurată garantată ce depinde de valoarea primei, indiferent de situațiile neprevăzute care pot aparea). Deci primește banii pe care i-ai depus lunar.
  • Acoperiri medicale pentru copil (6.000 lei/an contractual, suma asigurată pentru anumite intervenții chirurgicale: apendicită, amigdale, polipi nazali etc)
  • Extraopțiunea de șomaj pentru părinte (caz în care asigurarea acoperă o suma de 2400 lei/lună, timp de 3 luni/ an contractual pentru susținerea activităților celui mic)
  • Protecția: riscul de deces din accident al părintelui (situație în care copilul primește la acel moment în plus 50.000 lei sumă asigurată fixă)

Știu că 120 lei sau 150 lei sunt mulți bani pentru unii dintre noi. Dar nu pentru toți. Dacă pentru tine cel de acum, 150 lei pe lună înseamnă o cafea în fiecare zi sau un prânz la un fast-food, poate te gândești serios unde vrei să trimiți banii ăștia. Cât de fain ar fi ca la 18 ani să-i poți face un cadou valoros copilului tău, și să fie un cadou pe care nici nu l-ai simțit?

Poți face o simulare aici.

Știți, în UK aveam o asistentă cu trei băieți. Îi creștea singură, tatăl copiilor venea pe la ei de sărbători. Am întrebat-o cum se descurcă. Mi-a zis că e regina cupoanelor și promoțiilor 2+1. Când vede pijamale la ofertă, ia pentru toți trei. Când vede chiloți la ofertă, ia pentru toți trei băieții ei. Iar pentru Crăciun, pune deoparte în fiecare lună 10 lire. Ce-s 10 lire, mi-a zis. Corect. Dar, ce mă bucur eu în decembrie când, bam, am 120 de lire din start!

Așa să ne gândim și noi cu tot timpul, taberele și trenulețele în care îi dăm, cu toate cadourile, bitcoinii și economiile pe care le strângem pentru ei. Ce ne vom bucura peste 15 ani, când, bam, o să avem un prieten bun și câteva mii de euro din start!

Voi v-ați gândit să faceți astfel de economii? Sunt curioasă în ce investiți sau pentru ce economisiți.

Articolul anterior

Terminați cu ”pregătirea corpului pentru vară”

Articolul următor

Avem nevoie de femei nefiltrate

14 Comentarii

  1. Oana

    Ah. Punct sensibil cu Sobieski și românii. Cel puțin jumătate de semestru am stat pe el în clasa a șasea. Era faină profa, am învățat multe de la ea, dar avea unele preferințe pe care insista întruna. Apoi a urmat Alexandru Lăpușneanu, altă dramă. :)) Revenind la subiect, eu momentan n-am pt cine economisi în afară de mine. Am fost la o prezentare BCR despre bani și printre altele, ce am reținut de acolo a fost că ar fi bine ca fiecare să aibă economii în valoare de minim 3 salarii, un fel de fond de urgență. Mi s-a părut o idee bună.

    • Grozava idee. Ai facut?

      Intrebase cineva pe fb in pandemie cate luni se pot oamenii sustine din economii. Unii au raspuns cateva zile, saptamani. Cineva a scris 3 ani si jumatate.

      Mi s-a parut wow.

      • Oana

        Am făcut, da. 🙂 O fi și trei ani și jumătate, depinde și cât avea salariul, mă gândesc că economiile erau pe măsură. Wow, indeed.

  2. Cristina

    La țanc articolul.
    Nu prea avem bani, dar sa fiu cinstita, as renunta la ceva pt mine ca sa pot pune deoparte pt ea.
    Acum investesc (financiar) doar in carti, cursuri de actorie si balet (nu de performanta), pe care ea le adora, deci facem un efort financiar considerabil pt noi, dar care conteaza mult pt sufletelul ei.
    Implineste 5 ani in curand. ☺️

  3. Ooo, ce m-ai nimerit! Si eu cred ca e neaparat nevoie sa le oferim copiilor nostri o educatie financiara de mici. Sa stie ca indiferent ce se intampla, pot avea grija de ei si de familia lor. La fel ca Oana mai sus, una din primele lectii pe care o sa le i ofer fetei mele e sa isi creeze “f*ck off fund”, fond de urgenta, minim 3 luni de cheltuieli sa aiba ca economii mereu. Chit ca trebuie sa stranga din dinti, sa manance paine cu pate, realitatea e ca o femeie e lovita financiar mult mai mult decat un barbat (se pot intampla tot felul de abuzuri verbale cu tenta sexuala sau sexista la serviciu, iar HR nu ajuta. Cate femei isi pot demisia de pe azi pe maine fara sa aiba un alt job asigurat? Cate femei nu stau cu un partener violent pentru ca nu au unde sa plece?) Deci da, de mica am sa ii tot spun de fondul de urgenta: https://www.roxanamurariu.com/build-your-fck-off-fund/

    Noi aplicam o alta strategie de educatie financiara cu fata noastra de 5 ani. M-a inspirat cartea lui David Owen: The National Bank of Dad. Saptamanal ii dam banuti, stie sa citeasca preturile, stie cati bani are. Cand va creste mai mare, isi va folosi singura toti banii de alocatie iar noi vom fi banca ei personala cu dobanda de 5% pe luna (da, 5 la suta pe luna, trebuie un teaser rate bun pentru copii sa vada cum cresc banii. Autorul cartii a explicat ca a redus rata de la 5 la 3 dupa cativa ani, insa tot recomanda 5% ca rata initiala). Banii nu sunt legati defel daca isi face curat prin camera sau daca e cuminte, explic aici mai mult de ce https://www.roxanamurariu.com/the-national-bank-of-parents-a-simple-financial-education-strategy-for-children/

    Vrem sa isi foloseasca alocatia (destul de consistenta, 140 de euro e in Irlanda) pentru a se deprinde cu obiceiuri bune de cheltuit: mai bine cheltuieste sute de euro din alocatie decat mii de euro din salariul ei viitor. Deja da dovada de “delayed gratification”. Eu sunt efectiv suprinsa cum refuza sa isi cumpere jucarii de toti banii, stie cum e sa ai 0 euro in portofel.

    • M-a inspirat comentariul tau si iti multumesc! Noi inca nu avem un sistem din asta cu Tudor, ce doreste primeste in limita in care ne permitem. Cand nu am avut bani, a inteles, n-a facut scandal. Dar e misto sa simta ca sunt banii lui, e totusi altceva.

      • Multumesc, Miruna! Putem strange noi mii de euro pentru ei, dar daca ei s-au obisnuit sa cheltuie zeci de mii, poate li se va parea chiar derizoriu efortul si cadoul nostru. Mai bine le facem cadouri meta-skills, invatat cum sa invete, invatat cum sa economiseasca, invatat sa fie antreprenori de mici.

  4. Oana

    Si noi avem niste fonduri de economii, am calculat ca vor avea fiecare la 18 ani cate 25.000 euro. Nu e mult, dar e muuult mai mult decat am avut noi. Am ales conturile de economii de la aegon si niste asigurari cu fond de investitii la metropolitan life, care tot asa, au niste clauze cu decesul parintilor, dar deces din orice cauza nu doar din accident. In afara de astea, mai avem si asigurarea best doctors de la allianz, care e scumpa si nu produce nici o economie, dar ( si sper sa nu o folosim niciodata) asigura tratament pentru bolile grave in strainatate. Ma cutremura cate campanii umanitare se fac pentru a strange bani de tratamente foarte scumpe. O sa studiez si aceasta asigurare on line de care ai povestit.

    • sunt curioasă, dacă o studiezi, să revii cu un feedback aici. Cred că ajută mult faptul că sunt toate informațiile online, fiindcă eu nu mai am încredere în consultanți care te sfătuiesc, dar au interes să vândă. De la băncile private de celule stem, care mint cu nerușinare. Nu zic că e cazul asiguratorilor, Doamne ferește, tocmai de asta, mi se pare un curaj mare să pui toate informațiile online și să creezi un produs exclusiv online, pe care îl poate întoarce clientul pe toate părțile.

  5. CristinaM

    Ce varianta/ firma au ales bunicii copiilor tai pentru asigurari?

    Eu am pentru copilul mare la NN Asigurari, de 3 ani, dar am observat ca Allianz are un randament mai bun pentru aceeasi durata de timp 🙂
    Incerc sa ma hotarasc ce aleg celui mic 🙃

  6. Lia

    La noi funcționează foarte bine exemplul personal, eu sunt foarte zgârcita, deși câștig foarte bine, imi rămân lunar pe card peste 5000,asta deși plătesc școală privată pentru ambii copii. Ei primesc bani si de la noi si de la bunici si, in general, ii strâng pentru câte o jucărie scumpă, la care eu le zic pas (acum e vorba despre un PlayStation, au strâns deja aproape 2000 de lei). Nu m-au văzut niciodată făcând cumpărături din impuls sau cumpărând ceva de care nu am absolută nevoie, așa ca nici nu își pun problema de astfel de treburi.

  7. Multumesc, Miruna! Eu economiseam deja pentru cel mic in contul Junior Centenar, dar azi am facut si asigurarea Prima. Imi place pentru ca e totul online, poti sa alegi ce suma vrei sa dai, nu am treaba cu consultanti, etc. Mie mi se potriveste, pentru ca nu pot sa economisesc fara un scop. Sunt cheltuitoare asa ca am ales plata recurenta pe urmatorii 2 ani ca sa stau linistita.

  8. Simo

    De accord cu Lia, exemplul personal functioneaza f bine. stiu de la 4-5 ani ca lucrurile costa bani.
    Incercam sa le dam copiilor de mici o educatie financiara, potrivita varstei, mie mi-a lipsit si m-am chinuit ca adult ,dar cu citit mult si cu un scop am reusit sa imi fac un plan de economisire. mai mult pt ei, cei mici, dar si pt mine ca adult, cand se vor face mari nu vreau sa depind de ei; exact cum ai spus Miruna, ei vor avea nevoie de sustinere finaciara pe la 20 de ani, nu mai tarziu, asa ca vrem sa aiba economii de scoala, sa isi poate face scoala unde vor vrea (liceu, facultate). Ideea cu actiuni, arta, ceva, cautam sa o punem in functiune, mi s-a parut f faina, mai ales ca am copii pasionati de arta in general.

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 172 queries in 0.526 s