Poate și voi auziți ”dar de ce nu îl îmbraci pur și simplu în pijama la ora 9 și la 9.10 îl culci?”
”Numai tu ești de vină, prea faci doar ce vrea el.”
”Ce-s mofturile astea, să mănânce ce avem!”
”Îl pui în pat și se culcă.”
Am citit undeva că diferența dintre părinții autoritari și cei negociatori
(bine, de fapt era dintre mame și tați, dar să nu discriminăm) e foarte naturală.
Că părintele care petrece mai mult timp cu copilul (de obicei, mama) e și cel negociator, pentru că își construiește programul în jurul copilului.
În schimb, părintele care vine de la serviciu și petrece câteva (puține) ore cu copilul are tendința de a-și impune așteptările asupra lui.
Eu însămi, înainte să am copii, nu înțelegeam cum părinții nu își spală copiii pe dinți, domnule! Că nu vor ăia mici?! Nu există așa ceva, dragă! Ce, ei știu ce-i mai bine pentru ei? Au vreun drept? (ochi dați peste cap, să mă iertați, asta eram eu)
Până am făcut copil și… au trecut cam… 3 luni (cred, că m-am oprit din numărat) fără să-mi spăl copilul pe cap.
Știu, puteți să mă judecați.
Sunt sigură că am mai scris despre asta undeva, dar nu găsesc acum.
Fac un rezumat.
El ura să-l spăl pe cap, la fel ca 99,99% dintre copiii de 3 ani. (Între timp are 5 și i-a trecut, deci dacă sunteți disperați pe acest subiect, totul e să rezistați. Noi n-am făcut păduchi, dar nu știu cum am scăpat.)
Atunci am făcut o alegere.
Eu.
Când eram pe punctul de a-l arunca în cadă cu forță brută, m-am întrebat cine vreau să fiu. Vreau să fiu mama FaciCumSpunEu sau vreau să fiu Mama SuntDeParteaTa? Nu m-am gândit niciun minut, m-am hotărât pe loc!
Vreau să fiu mama MiePoțiSămiSpui,
vreau să fiu mama EImportantCeSimți,
vreau să fiu mama TeAud,
vreau să fiu mama TeIubesc și mama AșteptCândEștiPregătit.
În două săptămâni, s-a spălat copilul pe cap.
De asta zic.
Să ne gândim data viitoare când îi hrănim, când îi schimbăm și când îi spălăm.
Când îi grăbim.
Când îi învățăm.
Când îi certăm.
Nu e despre mâncare, îmbrăcat și spălat pe dinți sau pe cap. În tot acest timp, cât noi suntem preocupați să facem lucrurile corect, să nu greșim, să nu încălțăm stângul în piciorul celălalt și să ajungem la grădiniță la timp, știți ce facem, de fapt?
Creștem relația cu acest minunat copil.
Căci, peste 10 sau 20 de ani, el va fi mare și bine mâncat. Cu haine pe el, alimente în în stomac și dinți curați.
Ce nu știm însă e oare care va fi locul nostru în viața lui.
Cât de aproape sau departe vom fi.
În apelare rapidă la telefon sau doar un nume pe lista cadourilor de Crăciun?
Nu e despre la ce școli îl dăm, câte sporturi face sau ce limbi vorbește la final. Nici măcar nu e despre lucrurile pe care le învăță de la noi.
Căci educatori va mai avea.
Dar mama-i numai una.
Verificați intenția cu care mergeți mâine dimineață să-l treziți. Faceți lucrurile cu gândul nu la mâncare, haine sau dinți, ci la relația pe care o construiți.
Și nu va fi nevoie să așteptați 20 de ani ca să fie vis.
AnaV
Și eu vreau să fiu mama ”suntaicipentrutineoricând” și ”potisămispuiorice”.
Cunoaștem faza cu spălatul pe cap :), cea mică (3 ani) a refuzat vreo 2 luni sa o spal pe cap si am rezistat presiunilor din jur ”dar cum de o lași așa”, ”o răsfeți”, ”o sa faca paduchi” (nu a făcut), etc și într-o bună zi a venit singură și a cerut să o spăl cu condiția să mă spăl și eu pe cap în același timp. Done! problemă rezolvată. Acum mă roagă să-i miros părul și să-i spun dacă trebuie să spele, so easy now.
Cel mai greu e să-mi țin gura, să nu bat copilul la cap. Cu cât argumentez mai mult de ce ar trebui să facă ceva, cu atât crește opoziția lui și refuză să facă acel lucru. Am citit undeva că de fapt și noi, părinții și ei, copiii vrem de fapt același lucruri (să fie curați, să mănânce, să doarmă, să învețe, etc) dar le vrem în momente diferite și de aici conflictele, să le zicem.
Mulțumesc mult, Miruna pentru articolele tale! multe pică la fix.
Roxana
De acord cu mai tot ce ai zis mai putin ”dar de ce nu îl îmbraci pur și simplu în pijama la ora 9 și la 9.10 îl culci?”
Somnul fetitei noastre e non-negociabil. Am refuzat iesiri la joaca, in parc, atunci cand isi facea somnul de peste zi. A dormit atat de rau in primul an (reflux silentios) ca si acum pastrez caietul ei de la cresa unde avea somnuri de 10-15 minute pe zi la 11 luni. Pana la 13 luni adormea noaptea doar in wrap.
La un moment dat, aveam jurnal de somn, la cat s-a culcat, cand s-a trezit, cat s-a foit, somnul de peste zi, starea ei. Asa am ajuns la concluzia ca cel mai bine pentru ea era sa aiba somnul de pranz pana la maxim 2pm. Daca adormea la 12, o trezeam la 2. Daca adormea la 1:30, o trezeam la 2. La gradinita era in dulapiorul ei notita sa fie trezita la 2.
Si acum, rutina ei de noapte e neschimbata de ani de zile. La 7, 7: 10 spalat pe dinti, schimbat in pijamale, citit carti, 7:40 o ultima tura la baie, apoi stins lampa si povestit de peste zi si ea si noi (uneori o culcam amandoi, uneori doar unul dintre noi). In jur de 8, 8:20 doarme.
Acum, la 4 ani jumatate, nu mai are somn de pranz, doarme de la 8 la 7 dimineata (plus, minus jumatate de ora). Vazand ce somn prost a avut in primul an de viata, citind si “Why we sleep”, tinem cu dintii de rutina asta.
La majoritatea chestiilor din viata ei incercam sa fim si prietenii ei, insa la somn suntem exclusiv parintii ei. Vrea, nu vrea, lampa e stinsa si inchidem ochii. Nu am folosit niciodata “cry it out”, am folosit aceeasi rutina de somn de ani de zile si se vede. In majoritatea serilor, dupa ce imi povesteste de gradinita, adoarme in maxim 10 minute.
Cris
Mama AșteptCândEștiPregătit are si ea limitele ei. Nu, imi pare rau, nu pot fi mama asta in fiecare dimineata de plecat la gradinita cand sunteti doi si mai am si eu de intors la munca. Nu pot fi mama asta cand sunteti 2 si unul vrea sa se intoarca acasa iar celalat vrea sa mai stea pe afara. Nu pot fi mama asta cand suneti doi antagonici, e necesar sa facem compromisuri.
Miruna
Sigur ca da. E necesar si sanatos. Nu putem fi ceva tot timpul, e exagerat.
Conteaza insa din ce spatiu impunem regulile sau le negociem. Dar cred ca stii asta deja.
Nici eu nu sunt mama CandEstiPregatit in multa situatii in care mi-as dori sa fiu.
Hugs
Cris
Mama AșteptCândEștiPregătit are si ea limitele ei. Nu, imi pare rau, nu pot fi mama asta in fiecare dimineata de plecat la gradinita cand sunteti doi si mai am si eu de intors la munca. Nu pot fi mama asta cand sunteti 2 si unul vrea sa se intoarca acasa iar celalat vrea sa mai stea pe afara. Nu pot fi mama asta cand suneti doi antagonici, e necesar sa facem compromisuri.
Denisa
Eu nu am crescut cu o rutina de somn .Multi ani am crezut ca asta e calea, ne culcam cand ne e somn.
Ajunsa la 40 , cu copii de 5 si 6 ani, am constatat repejor ca toti sunt obositi,nervosi si fara rabdare si pt ca nu dormim destul( daca trag de mine si de copii dimineata, e clar ca nu e ok).
Am schimbat rutina, la 8h30 suntem in pat ( ce ochi dadeam si eu peste cap cand auzeam parinti zicand ca-si culca copiii la 19h30 sau 20hoo, inainte sa am copii).
Din cei 3 pui ai mei, doi nu iubesc spalatul pe cap, unu nu dorea tuns( a vrut cand m-am asezat si eu pe scaunul frizerului si el a stat in brate), doi ar manca si frigiderul, unul se uita ca la muzeu .
Cu somnul nu prea mai e nevoie de negocieri , medicul le-a zis confirmat ca ora 20h00 este recomandata, invatatoarea la fel .
La dentist am profitat de atitufinea relaxata a celor 2 pentru a-l duce si pe al 3-lea care e mai anxios.Vazand-i pe ei cum stau oe scaun cu ochelarii e soare, cum isi pot alege un film si cum primesc si jucarie la final, a fost usor sa-l fac sa-si doreasca si el( explucatiile cu e important sa ai dinti sanatosi, verificati de dentist, nu au functionat).