Cum faci față hate-ului: 10 sfaturi ca să nu pui paie pe net când deja arde

hate miruna ioani

M-a întrebat cineva recent treaba asta despre hateri și hate.

Hate înseamnă ură. Dar hate-ul de pe net e o soră mai mare și mai bine mâncată.

Hate-ul de pe internet e mai bine înfipt pe două picioare și are colții mult mai ascuțiți decât ura din realitate.

Fiindcă pe net nu privești în ochi omul pe care-l urăști.

Hate-ul de pe net nu își asumă nicio responsabilitate. Ai scris, ai trimis, ai închis și îți vezi mai departe de viață.

Cum fac eu față hate-ului și hater-ilor care apar zilnic la mine în cale?

N-o să vă spun că nu-mi pasă, fiindcă n-am o inimă de piatră. Uneori răspund simplu cu ”pur și simplu nu pot face acum față”. E un comentariu sincer, în care vorbesc despre mine și nu rănesc pe altul.

Poate celălalt crede că sunt slabă. Și ce dacă?

Vă amintesc că am blog din 2007. Am trecut printr-o multitudine de etape. Sunt, ceea ce am putea spune fără nicio exagerare, destul de călită.

Ce înseamnă ”nu e despre mine”?

Cel mai mult m-a ajutat comunicarea non-violentă să înțeleg și să integrez acest lucru.

Acolo am auzit prima dată de nevoi și sentimente. Că totul pe lumea, toate acțiunile noastre au în spate nevoi și sentimente.

Și după ce-am citit o vreme, după ce-am făcut cursuri de practică, am început să înțeleg această limbă străină. Creierul meu face traduceri automate.

Când cineva mă insultă, nu mai aud lucruri despre mine și nu mai apasă butoane.

Când cineva spune o răutate, creierul meu aude nevoia celuilalt din spate. Vede maimuțele care-i stau de gât agățate și nu-l lasă să se bucure.

Când cineva mă acuză că am sacoșe jegoase, eu înțeleg că la el e o mare nevoie de a arăta că și celuilalt îi e greu în viață. Că e multă mizerie și în alte case. Poate greșesc, dar poate e nevoia de asemănare, de apartenență, de autenticitate.

Când cineva mă acuză că prea le cânt femeilor în strună, aud acolo o nevoie de recunoaștere a bărbatului în famile.

Când cineva îmi spune că am scris un articol de tot rahatul, citesc despre nevoia lui sau ei de frumusețe. De vești bune și dreptate.

Orice vehemență care apare e un foc care arde. Undeva, cineva suferă. Nu o dată, răspunzând la un comentariu de hate, mi-am oferit ajutorul. S-a întâmplat să primesc și mesaje ulterioare cu păreri de rău și scuze.

M-am bucurat și le-am îmbrățișat de fiecare dată.

Știu că un om fericit nu dă pe afară venin.

Un om singur și trist scoate pe gură fulgere și tunete. Cel care e bine în pielea lui și are încredere în sine poate face umor fin, fără să rănească. Cel care suferă și nu are curaj să vorbească își urlă nevoile prin discursuri de ură mascată.

Am și eu momentele mele, nu vă imaginați că sunt Maica Tereza reîncarnată. Mă străduiesc să le traduc și pe acestea și să le dau enter cât mai rar în public.

Știu că e mult hate mai ales în grupurile de mame. Așa că, am făcut o listă de 10 sfaturi care or să vă ajute să faceți față hate-ului pe net:

  1. Empatizează cu cel care oferă hate-ul

    Să empatizezi nu înseamnă să fii de acord cu el, sunt două lucruri diferite. Poți empatiza cu cineva care te-a jignit, fără să îi dai dreptate. Dar empatizând, ieși din energia de victimă, din energia de furie, din energia de atac sau apărare. Empatizând îți amintești că celălalt e o ființă umană și te duci deja ești într-un spațiu de unde nu vei mai pune benzină pe explozie.

  2. Evită etichetele de genul ”troll”, ”hater”, ”țărancă”

    Amintește-ți că niciun om nu e un singur lucru. Un comentariu e o reacție unică raportată la un anumit moment în timp și spațiu. Posibil ca mâine, același om, la aceeași idee să aibă o cu totul altă reacție.

  3. Intră pe profilul persoanei și caută informații care o umanizează

    Nu le folosi însă împotriva ei, dacă nu vrei să zboare ouă și roșii. Și fără mișto că are nu-știu-ce unghii sau sprâncene tatuate. Nu că ar fi ceva rău să ai sprâncene tatuate sau unghii puse 🙂 Dar să vezi că are o familie, doi copii și un soț care lipsește din poză, te poate pune s-o privești din altă perspectivă. Poate îți imaginezi că n-a dormit azi-noapte sau că n-are cine să-i aducă o pâine când rămâne fără.

  4. Mută discuția offline sau în privat

    Adesea, oamenii nu au curajul să își spună același discurs de hate pe care-l au public, între patru ochi sau două monitoare. Asta e testată de multă vreme. Inclusiv am avut surprize cu prieteni care m-au atacat în public. I-am luat în privat la discuții și am rămas prieteni în continuare.

    Au fost și cazuri în care eram bălăcărită fără să am acces să mă apăr, iar în privat nu mi se răspunde la nicio intenție de comunicare. Dar când ne-am întâlnit față în față și m-am dus cu fruntea sus să execut o salutare, cine căuta să-și facă groapă, să intre în pământ de rușine?

  5. Imaginează-ți că a avut o zi grea la serviciu, s-a certat cu bărbatul, copilul tocmai a făcut un tantrum

    Nici măcar nu trebuie să fie adevărat, deși poate că este. Te va ajuta să îi dai beneficiul de nevinovăție și e un pas mai aproape spre acel ”nu e despre mine”.

  6. Citește exact cuvintele scrise, nu interpreta mesajul și nu-l lua personal

    Cineva care spune că nașterea naturală e mai bună (veșnica discuție!) nu spune că tu ești o mamă mai rea fiindcă ai născut prin cezariană. Cineva care spune că am scris cel mai prost articol din lume nu îmi zice mie că sunt o ființă îngrozitoare sau o bloggeriță penibilă. Ar fi putut spune că nu îi place articolul meu sau s-ar fi putut, desigur, abține, dar asta mă duce la ideea următoare:

  7. Vezi nevoile din spatele mesajului, întreabă-te oare cum se simte autorul de hate în momentul când a scris

    Probabil nu e în culmea fericirii, poate se simte singur și trist. Femeia care mi-a spus că am scris un articol oribil precis avea nevoie să citească altceva. Poate cu iubire, poate motivațional, să o inspire, să îi amintească ce frumoasă este viața. I-ar fi făcut bine să o fac să râdă. Poate că, dacă ar citi mâine articolul meu pe care l-a etichetat prost, va crede diferit. Exact așa cum unele cărți ne-au schimbat viața la 20 de ani, iar la 30, când le-am reluat, n-am mai înțeles nici măcar un motiv pentru care ne-au plăcut în asemenea hal.

  8. Amână răspunsul, nu da send cât încă fierbi

    Când ceva apasă pe niște butoane la noi, putem simți furie foarte ușor. Simțim nevoia să ne apărăm atacând, iar asta nu face decât să pună paie pe foc. Efectiv, asta se întâmplă pe net. Algoritmul platformei de social media unde sunteți vă miroase imediat că e rost de harță și va arăta postarea mai multor oameni. Deci fie răspundeți scurt și politicos, fie vă abțineți.

  9. Uită-te cât hate își iau oameni minunați

    Nu scapă unul. Uită-te la cei pe care îi urmărești și îi admiri pe net. Actori, scriitori, muzicieni. Toți și-o iau la un moment dat gratuit. Ajută să știi că nu ești singurul om de pe lume care pășește chestii din astea de hahat.

  10. Transformă hate-ul în ceva distractiv

    O vreme editam toate comentariile de hate și le transformam în ceva sinistru de lingușitor. Ca să iasă fix opusul a ce voia autorul. Dacă îmi scria că sunt o strâmbă proastă, modificam că sunt un Einstein în corp de Schiffer, de la Claudia Schiffer.

    Alternativ, te poți distra cu altă prietenă despre ce a zis cutărică sau poți reposta, ca să ne amuzăm și noi 🙂 Există această practică printre influenceri, să reposteze injuriile la adresa lor. Astfel, îi dai criticului de artă 2 minute de glorie, iar comunitatea va sări în apărarea ta.

    Se practică și la case mai mari, cu câteva milioane de followeri. Vezi exemple aici:

Chiar acum e valul femeilor care-mi spun să-mi văd de căsnicie,

că-s multe frustrări la mine în casă. Ele scriu și eu aud nevoia lor de acceptare, nevoia lor de parteneriat și de egalitate.

Care, ghici ce, sunt și nevoile mele.

Aceste nevoi se pot însă exprima și fără să dăm în alte surate. Cred că e un exercițiu pe care îl putem face toate.

Când ne dăm un pas în spate, vedem, cu stupoare, cât suntem de asemănătoare.

Gânduri bune și multă iubire.

Photo by Shashi Ch on Unsplash

Articolul anterior

La divorț, un bărbat e obligat de instanță să plătească fosta soție pentru munca în gospodărie și creșterea copiilor

Articolul următor

Mami, caut un mod sa-i salvez pe toti copiii de la pedeapsa

10 Comentarii

  1. Mihaela P.

    E geniala postarea asta , îți trebuie multă maturitate și autocunoaștere sa vezi dincolo de răutate .

    +2
    • Exact. Doar ca nu e atat de simplu precum sa citesti un articol ca asta si creierul tau sa inceapa sa traduca. Dsr orice inceput ajuta.

      0
  2. Codruta

    ❤️

    +1
  3. Amalia

    🙂 perfect!

    0
  4. Madalina

    🤍

    0
  5. Eu din toata discutia din acel articol, am ramas cu un singur lucru. Tu ai publicat toate comentariile! Mai ales cele care te faceau ferfenita. Si nici nu ai intrat in joc, sa te explici “stai sa vezi”. Asta pentru mine e grozav!

    +1
    • Mihaela

      Pfoaaaa, am aplicat chestia asta la un moment dat la școală… Sunt profa… Si un pusti ii tot hartuia pe ceilalți… Nu venea la ore etc… La un moment dat l-am prins la o ora… Viteaz nevoie mare, îl balacarea pe altul.. Si i-am zis…. De ce te porți asa? Cum te simți tu când te porți cu ceilalți în halul asta? Eu știu ca atunci când te porți asa, tu ești de fapt cel care suferă groaznic din diferite motive…. A căscat ochii la mine…. A lăsat nasul în jos…. Eu nu am tata…. Zice cu jumătate de gura…

      +1
  6. Ecarulan

    Dar si cu responsabilitate si atentie la ce facem si zicem noi ca sa nu ajungem sa nu mai vedem barna din ochiul nostru.

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 150 queries in 0.485 s