La divorț, un bărbat e obligat de instanță să plătească fosta soție pentru munca în gospodărie și creșterea copiilor

bărbat divorț instanță miruna ioani

Știrea e adevărată, puteți citi pe BBC. Se întâmplă în China, unde tribunalul a decis ca bărbatul să îi ofere o recompensă în bani fostei soții pentru toată munca în gospodărie și creșterea copilului comun.

Pe el l-a durut la banană, cum ar veni. Vreo 5 ani doar, nu mai mult. Între timp, ea o fi uitat să treacă pe la epilat, lui i s-o fi pus de-a curmezișul tocănița și i s-or fi aprins călcâiele după colega de cules orez două rânduri mai sus.

Suma este de, vă rog să luați loc, $7700.

Cam atât a considerat judecătorul chinez că valorează 5 ani de făcut mâncare, aspirat covoare, șters praf, frecat oale, dus gunoi, cumpărat făină (mă rog, o fi orez, la chinezi), desfundat chiuvete, spălat prosoape, adunat șosete.

Sunt $1540/ an, adică 128 pe lună pentru învățat o altă ființă umană să stea în fund, să meargă pe picioare, să țină lingura în mână, pardon, bețișorul, să articuleze cuvinte și să nu-și bage degetele-n priză.

Practic, atât valorează să știi cum să-ți vindeci sânii de răni de la alăptat, cum să-ți deschizi ochii după doi ani de nedormit în pat, cum să nu otrăvești copilul cu ouă de cumpărat, ce-i mai sănătos între suflat mucii și aspirat. Atât costă studiul de cercetare numit ”la ce grădiniță să-l dau”, grija care te fierbe în prima zi când a plecat, nebunia cu care-i cauți stickere cu Elsa în 5 locuri doar fiindcă te-a rugat, a cincea pijama schimbată noaptea când e bolnav.

128$ pentru lacrimile șterse că s-a lovit la genunchi sau că iarba e verde când el are chef să fie mov. Cam asta valorează răbdarea să-l convingi să se spele pe dinți, să-i tai unghiile ca să nu scoată cu ele vreun ochi sau să-i faci baie ca să nu facă păduchi. 128 de dolari pentru 5 ani de învățat nume de păpuși, dinozauri și diferența dintre basculantă și excavator.

Cam asta e valoarea pe care societatea o dă mamelor chineze, care nu-s prea diferite de mamele în general.

E revoltător în orice civilizație, până și marțienii pe care-i caută NASA sunt revoltați. Le chițăie antenele de ciudă. Femeile de pe toată planeta își smulg părul din cap și unghiile, din carne. S-au înregistrat demisii în masă pe toate continentele; mamele pur și simplu își dau demisia și fug de acasă.

Să angajați voi pe cineva în banii ăștia să facă full-time job-ul mai sus descris. Fără vacanță de Crăciun și de Paști, fără mă doare burta și azi nu vin la serviciu, fără stai că am și eu drepturi. Fără răceli, fără migrene, doar cu obligații și oale pe foc.

Judecătorul ăla era bărbat precis și aș vrea să știe că ne-am enervat.

Pentru că nu e vorba despre bani. E vorba despre timp și neuroni. Despre dăruiri și răbdări. E despre renunțări și învinovățiri că n-ai făcut perfect. Ia să aud, cine poate spune cât costă să modelezi inima și caracterul unui om?

Image by Igor Ovsyannykov from Pixabay

Articolul anterior

Nu putem aștepta după educația s3xuală în școli. Mame și tați, deschideți gura și explicați ce poate face un pen!s în vag!n

Articolul următor

Cum faci față hate-ului: 10 sfaturi ca să nu pui paie pe net când deja arde

77 Comentarii

  1. Silvia R.

    Sunt multe de spus.
    In primul rand e prima oara cand aud ca un barbat trebuie sa plateasca retroactiv sotiei bani pt munca depusa in gospodarie. Poate au mai fost cazuri, dar n-am auzit eu.
    2. Orice suma s-ar stabili, tot ar fi putin. Sau mult. Nu stiu. Cat despre suma de 128 dolari/ luna – depinde f mult de salariul mediu din China. Poate ca pt noi reprezinta f putin, dar poate ca femeia aceea traieste 5 luni din banii aia… nu stiu.
    3. Nicio femeie nu face copil (sau asa sper eu) ca sa fie platita pt asta. De aceea nu poti pune valoare pe toate cele enumerate de tine. Sau, cel mai mult, poti sa vezi cat te-ar costa o bona care sa se mute la tine si sa fie disponibila non stop. Dar nici acea valoare nu ar fi corecta, pt ca daruirea unei mame nu poate fi egalata.
    4. Daca as divorta, indiferent de motiv, nu i-as cere bani sotului pt faptul ca au fost niste ani in care i-am crescut si educat copiii. I-am facut din dragoste, crescut din dragoste. Iar iubirea lor e singura recompensa care conteaza.

    +40
  2. Denisa

    Iti inteleg enervarea si incerc sa ma gandesc la fata mea de 17 ani.
    Ce sa o sfatuiesc pe tema asta?
    Daca nu discut cu ea despre partea legala a acestor chestiuni imi pare la fel de grav ca suviectul pen!s in vag!n.
    Problema e ca nu vreau sa-i transmit o ura impotriva barbatilor, nici o teama de a intemeia o familie.
    Ma bucur ca la scoala au un curs de finante pentru adolescenti, dar un curs de legislatie pentru varsta lor ar fi la fel de important.
    De cate ori ii raspund la cate o intrebare de legislatie , simt nu sunt obiectiva .De exemplu m-a intrebat de ce se lauda un cunoscut ca judecatoarea nu l-a obligat sa plateasca pensie alimentara pentru adolescentul lui si de ce fosta sotie era foarte aproape de a-i plati ea un ajutor de intretinere.
    Cum sa-i explici unui tanar aceste detalii, exceptii, situatii, cand nici eu nu le stapanesc, cand nu sunt explicate mai pe nicaieri?

    +2
  3. “S-au înregistrat demisii în masă pe toate continentele; mamele pur și simplu își dau demisia și fug de acasă.” S-a intamplat asta in Islanda, in 1975, cand o tara intreaga a fost paralizata:
    “Participants, led by women’s organizations, did not go to their paid jobs and did not do any housework or child-rearing for the whole day. Ninety percent of women took part, including women in rural communities.”
    https://en.wikipedia.org/wiki/1975_Icelandic_women's_strike
    https://www.bbc.com/news/magazine-34602822

    +4
    • Wow, eu am scris asta ca pe un pamflet.

      +1
      • A fost nevoie de o singura zi de greva a femeilor pentru ca guvernul sa voteze legea pe care si-o doreau femeile: salarii egale pentru barbati si femei. Inainte, femeile islandeze castigau mai putin de 60% din ce castigau barbatii.

        +8
      • Georgiana

        Tocmai ca imi asum, asta am si zis : “nu o sa-mi schimb parerea ever”. Ce nu ai inteles? Tu esti cea care a citit pe diagonala… sau ai inteles doar ce ai vrut tu sa intelegi si tocmai ai dat dovada de venin din ala specific femeiesc cu “deloc surprinzator” si “educa-te”. Exact dar exact la genul asta de tupeu acid ma refeream.

        0
  4. Andi

    Ce porcarie! Ce-i cu victimizarea asta de doi lei? Crezi ca un tata nu face toate acele lucruri mentionate de tine (mai putin alaptatul)? Crezi ca un tata nu sufera si nu se bucura alaturi de copilul lui? Mamele sunt niste super-eroine si tatii sunt niste nenorociti care se gandesc numai la binele personal?
    Nu stiu cu ce ti-au gresit tatal tau sau partenerul, dar trateaza-te duduie!

    +10
    • Da, lol. E chiar simplu raspunsul la intrebarea ta: nu, nu fac acele lucruri. Multi tati, asa ca le fac multe mame.

      Iti inteleg indignarea, poate tu duci gunoiul o data pe luna si ai impresia ca faci curetenie in toata casa. Nu ai fi singurul, dar nu te lasa 🤗

      +14
      • Cristina

        Ce tare este răspunsul tău, cu siguranța eu nu am cunoscut nici un bărbat niciodată care sa facă 10% din ce fac femeile și mamele in general, deci domnul probabil duce gunoiul ocazional și poate cumpara și pâine deci Bravo!!

        +5
        • Diana

          Eu cred ca nu putem generaliza si imi pare sincer rau de tine ca nu ai cunoscut nici un barbat care sa faca 10% din ce fac femeile. E grav, nu stiu in ce mediu traiesti si ce exemple ai si ai avut in jur.
          Nici un barbat nu o sa aiba niciodata instinctele unei femei in legatura cu copiii. Nu o sa sara ca arsi anticipand dorinte. Nu o sa alapteze sau legene toata noaptea. Dar 90% din cuplurile din jurul meu muncesc egal la birou si acasa. Ambii fac mancare chiar daca el cartofi prajiti si ea sote. Ambii duc copii de la gradinita la 7 jumate si fug la birou cu limba scoasa, ambii nu dorm si scad febra pruncilor.
          Si eu si alte femei din jur am putea lipsi o saptamana de acasa si ne-am putea baza ca ne raman copiii intregi. Hraniti cu cartofi, iaurt si ciocolata dar intregi.

          +10
        • Gabriela

          Tati ii taie unghiile de cand s-a nascut. Tati i-a facut baie cand era bebelus. Tati i-a schimbat pampersi. Cu tati a plantat primul pom. Tati l-a invatat sa mearga cu bicicleta. Tati l-a invatat multe. Tati stie sa dea cu aspiratorul, sa bage la spalat si sa gateasca. Stie pentru ca de la praf copilul stranuta, pe strada avem nevoie de haine curate, copilul urla daca ii e foame. Facem impreuna, niciodata perfect, dar impreuna. L-am lasat sa se implice pentru ca, hei, nici eu nu le fac perfect.

          +7
  5. S

    ce sa zic, macar n-or fi uiguri.

    0
  6. ALINA

    Îți înțeleg revolta, dar nu pot fi de acord întru totul cu tine.
    Eu consider, că timpul mamei cu copilul ei este neprețuit. In plus sunt mame care își creează singure situația asta din diverse motive (conștient sau nu, voit sau nu): fie ca au tendința să creadă că ele știu și fac cel mai bine, fie ca au nevoie să se autovictimizeze….
    E clar situația diferă de la familie la famile, de la părinte la părinte, dar consider că atunci cand iei decizia de a face un copil nu il faci doar pentru că el se va trezi și va alapta cu tine.
    Iar acel pret nu ar trebui să justifice eforturile mamei în ansamblu ci doar neimplicarea tatălui. Mamaia mea avea o vorbă: ” mama nu e cine face un copil, mama e cine crește un copil”.
    Daca ai avea o bona care sa facă tot ceea ce ai descris tu 24/24, 7/7, care ar mai fi rolul mamei în viața copilului ei? Ea când ar putea crea acea legătura atât de discutată mama-copil, când ar învață sa-si cunoască si recunoască copilul, când si unde s-ar implica si mai ales cine își va asuma merite sau nereușitele copilului?
    Nu știu cum sunt alte persoane, dar, eu cred că, in cazul in care copilul meu ar fi fost crescut de altcineva legătura dintre noi ar fi fost diferită. Eu am fost crescută de mama tatei de la 9 luni pana la 6.5 ani cand am intrat la scoala. Pentru ca sor-mea cea mică a avut ceva probleme dupa naștere a stat destul de mult prin spitale cu mama, iar cea mijlocie a fost mai mult responsabilitatea tatei. Să știi ca acest lucru s-a simțit mult timp. În primul rând legătura dintre mine și surori s-a făcut mai greu, iar eu m-am simțit întotdeauna în dezavantaj acasă, indiferent de situație si vârstă.

    +5
  7. Claudia

    “E vorba despre timp și neuroni. Despre dăruiri și răbdări”.

    Wtf. E vorba despre copilul TAU. Pe care ca mama l-ai dorit, l-ai asteptat, il iubesti mai mult ca orice pe lume (dupa cum si scrie de altfel in toate articolele de parenting).
    Ca mama, te astepti sa fii platita ca te-ai daruit copilului tau, ca nu inteleg. Ca ai alaptat?
    Am recitit articolul si tot rasfoiesc comentariile, sperand ca am inteles eu gresit. Mamele sa fie platite (de tati, banuiesc, ca despre asta e articolul, nu) pentru ca… au facut ceea ce trebuie sa faca orice mama normala?
    Nu stiu, faceti un stat de plata ceva. Atatia RON schimbatul de scutec, atatia RON alaptatul noaptea (musai sa fie mai scump decat ziua, ca se stie, toate serviciile sunt mai costisitoare noaptea), atatia RON plimbatul prin casa cand nu doarme de colici, atatia RON hranitul (cu bonus daca arunca piureul pe jos si pe hainele tale) etc…
    In prostia mea, eu tot sper ca nu asta ai vrut sa zici :))

    +7
    • Alexandra

      Cata răutate !
      Este vorba de a fii corectitudine!
      Dacă unul dintre parteneri nu se implica iar celălalt face tot, da este corect ca la partaj sa se împartă tot, inclusiv eforturile extra ale unora!

      +6
      • Claudia

        Rautate??? In mesajul meu nu am zis de curatenie in casa, ci de ingrijirea PROPRIULUI COPIL! Pentru asta vreti bani?!! Ca va ingrijiti copilul VOSTRU? Are you serious?????

        +2
        • ana

          @claudia

          cam stravezie tactica dvs, mutati atentia de la stirea adevarata, ca sa tavaliti putin prin noroi femeile. in stire e vorba de treburile casnice prestate de femeie. Iar problema asta e una reala, inclusiv in Europa se discuta de ceva timp despre faptul ca femeile care se ocupa exclusiv de gospodarie ar trebui sa aiba un venit. si e cat se poate de normal, multe femei, mai ales din zona rurala nici macar nu au alternative si atunci n-au niciun venit, sunt la mila sotului, desi muncesc. iar de aici deriva alte probleme, precum violenta in familie.

          +7
          • Claudia

            @Ana, calmati-va, doamna si nu mai crosetati scenarii paranoice, ca nu e nicio “tactica”. Nici nu ma mir ca sariti imediat sa va victimizati, vezi “tavalitul in noroi”. Sa te vaicaresti e cel mai usor lucru din lume, si tot mai folosit.
            N-am copii (desi mi-as fi dorit), dar daca i-as fi avut nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa emit factura pentru ca i-am ingrijit. Dar bine ca mamelor li se pare asta ceva cat se poate de normal, in schimb….
            Altminteri, cum ati vedea dvs. posibila si APLICABILA cuantificarea in bani a muncii femeii in propria-i gospodarie? Cum facem diferenta intre femeia care da cu aspiratorul (dau un exemplu) la doua zile si una care o face saptamanal? Ar fi corect sa primeasca aceeasi suma de bani? Sau dam bani in sistem pausal oricarei femei care sta acasa? Pe ce criterii?

            +3
  8. ana

    @claudia
    in ce fel m-am victimizat? nu prea inteleg ce vreti sa spuneti

    nu stiu sa va raspund, ca nu sunt specialista, dar am citit diverse materiale pe aceasta tema, dati si dvs o cautare pe google, sa vedeti ca sunt diverse studii. n-a zis nimeni de un sistem pausal, situatia difera oricum de la tara la tara. haideti sa nu aruncam cu piatra daca nu intelegem o situatie si nu suntem capabili sa ne punem in pantofii altuia.

    +1
    • Claudia

      @Ana, cum in ce fel v-ati victimizat? Dar exprimarile in mod grosolan exagerate gen “tavaliti in noroi femeile” si mai recent, “aruncam cu piatra” ce sunt?
      Nu ma intereseaza acele studii, ca eu lucrez si am de gand s-o fac atata vreme cat m-or tine sanatatea si nervii. V-am intrebat pe dvs. fiindca am presupus ca, de vreme ce sustineti ca “se discuta in Europa”, sunteti mai informata ca mine in privinta asta.
      In alta ordine de idei, ca sa evitam inflamatiile gen “tarati in noroi”, sa clarific ceva:
      – UNA este sa ai un venit pentru munca in gospodarie; eu nu am spus absolut nimic contra pe tema asta (desi repet, nu vad cum ar fi asta aplicabil in practica)
      – si CU TOTUL ALTCEVA este sa te astepti, ca mama, sa fii platita pentru ca-ti ingrijesti propriul copil.
      Asta ca sa nu mai avem vorbe despre “tactici stravezii” care nu exista decat in imaginatia dumneavoastra.

      +1
      • Lucia

        Eu totusi nu inteleg de ce nu se ia in calcul ca o femeie casnica e platita pentru munca ei din moment ce sotul munceste sa o intretina. Pentru ca daca ar lucra nu ar avea cum sa nu doarma noaptea saptamani in sir etc. Si atunci unde e problema? Sotia munceste in casa, sotul in afara casei.

        +1
  9. ana

    @claudia

    nu vreti sa cititi pentru ca, in realitate, nu va intereseaza, nu dati vina pe munca. daca ati vrea sa fiti informata pe un subiect ati citi, dar preferati doar sa vorbiti fara sa aveti habar.

    de unde ati scos ideea ca mamele se asteapta sa fie platite pentru ca isi ingrijesc copiii? asta e interpretarea dvs.
    altfel e trist ca tocmai o femeie e asa de vehementa pe un asemenea subiect.

    +1
    • Claudia

      @Ana, dar v-am scris negru pe alb ca nu ma intereseaza acele studii, nu obisnuiti sa si cititi inainte de a raspunde?
      Cat despre ideea ca mamele sa fie platite… cumva ati citit articolul la care comentati? Fraza asta, de exemplu? “128$ pentru lacrimile șterse că s-a lovit la genunchi”.
      Daca cititi toate comentariile, veti vedea ca si alte cititoare au inteles exact la fel. Surpriza, nu-i asa?

      Tare-as fi curioasa la cat ar aprecia autoarea stersul lacrimilor… ce suma i s-ar parea indreptatita? (Eu sterg lacrimile nepotului meu, cand plange, pe gratis. Fraiera ce sunt. Trebuie sa-i emit factura cumnata-mii).

      Altminteri, sunt vehementa cand vad ca discutam despre cuantificarea in bani a ingrijirii si alinarii copilului. Fraiera, cum ziceam, eu credeam ca dragostea si grija vin by default.

      Eu ma retrag din discutie, ca n-are rost. Din punctul meu de vedere, s-a ajuns la un nivel de penibil insuportabil. Bonus, va las si ultimul cuvant, pe care probabil il veti revendica 🙂

      +3
  10. ana

    @claudia

    textul e plin de metafore, inclusiv expresia citata de dvs, pentru a sublinia mai bine ideea, care dvs va scapa cu desavarsire.
    daca nu va intereseaza, nu inteleg de ce comentati.
    cat despre misoginism, nu cred ca va uitati unde trebuie.

    https://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=89&newsId=2492&furtherNews=yes

    0
  11. Societatea chineza e o idee mai complexa decat arata stirea de pe BBC. La cat “valoreaza” pentru ei OMUL, suma in cauza e deja enorma. Am petrecut zeci de ore la povesti cu vecinii mei chinezi, veniti acum 4 ani din Shanghai si te sperii de ce este acolo.

    Stirea e pur si simplu funny si senzationalista, nimic mai mult. Pot sa iti povestesc despre cum forteaza guvernul chinez familiile sa nu aiba mai mult de 2 copii (acum au dreptul la 2, inainte era unu singur), despre cum se FURA copii direct de pe strada, pentru cuplurile care nu au copii (furati in miezul zilei, de mana cu ma’sa, nu asa pe ascunselea), despre cum sunt furate femei si duse sa fie “mame” la altii etc.

    In China omul nu valoreaza absolut nimic, asa ca, faptul ca doamna aia a primit “despagubire” e mare lucru.

    Cat priveste plata pentru “serviciile” de mama, timpul petrecut alaturi de fiica mea este nepretuit. Fac mancare, tin casa, ma ocup de copil in majoritatea timpului, o fac cu drag, fara stres si sa ma simt sluga. Daca as divorta de ta-su, tot ar fi OK, atat timp cat e sub acoperisul meu am grija de oricine, ca e om sau caine.

    +7
  12. ana

    “inclusiv in Europa se discuta de ceva timp despre faptul ca femeile care se ocupa exclusiv de gospodarie ar trebui sa aiba un venit. “

    😂😂😂😂😂😂😂😂

    Da, da, da….asteapta tu sa se intample pe undeva sa fii platita pt meseria de “casnica”. Din fericire, noi astia care muncim oficial, nu o sa ajungem sa platim casnice din contributiile noastre. Oricat si-ar dori unele asa ceva, din fericire nu se va intampla in veci pe undeva prin lumea civilizata.

    PS: si ca sa va scutesc de intrebari, nu…nu vorbesc de mame care sunt in concediul de ingrijire copil, ca alea din fericire isi platesc din propriile contributii statul asta acasa si au produs ceva pt a avea dreptul asta. Voi astea care va visati “casnice profesioniste” continuati sa visati 😂😂😂😂

    +3
    • Rox

      Plus ca daca se va întâmpla asta nu vad de ce celălalt partener (de obicei bărbatul) nu ar face și el o factura cu partea ei din chirie și a facturilor. Cred că feministelor nu le-ar placea asta :))

      +2
      • Cristiana

        Rox, cred ca trebuie sa te mai informezi referitor la feministe inainte sa faci misto de concept, zic si eu, ca idee, asa. Ani lumina mai avem de strabatut noi romancele ca educatie si mentalitate. Pana atunci inca e fun sa crezi ca feministele sunt leproase si sa consideri o jignire aceasta eticheta.

        +1
    • Cristiana

      ana, de unde atata rautate, serios? eu nu am copii, nici nu vreau sa am, muncesc mult si cotizez foarte mult, deci nu sunt direct afectata de veninul din comentariul tau in mod direct, dar nu reusesc sa inteleg de ce atata rautate?
      citeste si tu un pic, informeaza-te, este un fapt acesta, ca se discuta si dezbate subiectul, sunt pana si primele rezultate pe google. stii tu sigur, sigur ca nu o sa se intample?
      ai impresia ca esti un om cu stea in frunte pentru ca tu “muncesti oficial”? realizezi cat e de aberant ce ai scris si cat privilegiu emana prin fiecare spatiu? din impozitele tale, care muncesti oficial, platesti si deputati si functionari inutili, te preocupa tot asa de mult ca aceste casnice profesioniste care te supara asa tare? si lista poate continua, dar ce rost are cand lipsesc bunul-simt si educatia financiara minima (stiu ca e minima pentru ca pana si eu inteleg cum functioneaza o societate, ori eu sunt praf si pulbere la capitolul finante).
      in fine, chiar sper sa intelegi tu cu tine de unde vine rautatea asta acuta….
      las spre posibila lectura acest articol: https://www.upworthy.com/stay-at-home-mom-salary-study

      0
      • Alexandra

        Noi n-avem copii, avem același tip de job, salarii asemănătoare, contribuim financiar în mod egal la toate cheltuielile. Însă când vine vorba de curățenie, el consideră invariabil că “nu e murdar” (evident, doar mă spetesc sa curăț, e un cerc vicios). Faptul că nu pune mana pe nimic din proprie inițiativă e principalul motiv de ceartă. Eu nu m-am lăsat o perioadă, am tot făcut scandal și atunci s-a urnit și el și unele gesturi chiar i-au intrat în reflex. Dar nu e nici pe departe suficient! Și eu am obosit sa cer și să repet de sute de ori lucruri. Pe deasupra, mai par si cicălitoare și miloagă pt că, vezi doamne, eu ii cer lucruri iar el nu-mi cere nimic (evident, eu mă simt singură sa curăț după mine). Deci, dragă Miruna, nu știu cum sunt ceilalți bărbați (ca sa nu generalizăm 😀 ) , dar al meu corespunde descrierii tale.

        +1
  13. Alexandra

    Eu am doi copii și am revenit la job după aproximativ 6 luni după fiecare naștere . Nu am ajutor extra in afara de soț, care ma ajuta dar nicidecum jumi juma… și asta pentru ca nu e femeie 🙂

    Am specificat asta ca sa nu o dam iar in teorii cu casnice sau alte conspirației

    Părerea mea e ca cei care nu au copii ar trebui sa se abțină sau întâi sa își mai ia un job full time și avea după vreo doi ani de munca dubla sa își dea cu părerea, fără pic de răutate ( și app de asta eu chiar am avut mai mult de 2 ani 2 joburi și tot cred ca e mai dificil cu copii și casa și job și problemele de rigoare)

    Nu susțin sa fie plătit nimeni, însă dacă relația nu mai merge se ajunge la partaj și așa cum se cuantifica veniturile așa trebuiesc cuantificate și eforturile ! Atât de simplu
    Clar nu este ușor in majoritatea cazurilor, doar ca aici era foarte clar și tocmai de aceea este și corect

    +3
    • Lucia

      Pai daca se iau in calcul toate, sa se ia in calcul si ca o femeie casnica e platita pentru munca ei din moment ce sotul munceste sa o intretina.

      +1
  14. Diana

    După vreo 6 luni în care m-am ocupat cam 90% din timp eu de copiii, casă, gatit etc. , în condițiile în care lucram și eu și soțul meu și aducem un salariu egal, i-am spus că îmi voi opri din contribuția mea egala la cheltuielile comune ce mi s-a părut mie că ar fi o plată cinstită pentru toate aceste servicii. A fost surprins, a protestat la idee un pic, dar asa a rămas. Nu am făcut-o pentru că aș fi vreo ahtiata dupa bani, ci pentru că am vrut să înțeleagă că eforturile mele susținute trebuie apreciate la o justă valoare. Mamele eroine își erodează propria fericire si sănătate pe termen lung, o știu prea bine din familie. Cred că este momentul să chestionam și schimbam modelul ăsta.

    +9
  15. amalia

    my god! la ce egalitate in cuplu (sau chiar in societate) sa mai speri cand citesti parerile femeilor despre ele insele???

    eu una nu vreau sa fiu mama eroina. copilul nu e doar al femeii, si tatal are aceleasi drepturi parintesti. sa il poarte si el jumatate din noapte, sa se joace si el jumatate din zi!
    dar evident ca asta nu se intampla nici in casa mea, nici prin casele pe care le cunosc.

    este normal? sigur! pentru ca asta e situatia in majoritatea cuplurilor.

    este drept? corect? just? deloc!

    e frustrant? de doua ori cat Universul!

    nici eu nu vreau sa ii induc fetiteti idei misandrine dar daca aduce o femeie la pranz intr-o duminica, nu ma supar deloc :p

    cine nu are copil si crede ca isi poate imagina efortul depus de o mama, se inseala 🙂

    +4
  16. Claudia

    Ăsta nu e feminism, să fim serioși. Feminismul a fost/ este o mișcare de amploare serioasă, practic o doctrină care luptă împotriva inagalității de gen. Nu e ca și cum bărbații ar fi plătiți să stea acasă și femeile nu.
    Asta e basically un răsfăț, și-ncep să cred că de fapt substratul acestei înverșunări este că adeptele nu (mai) doresc să lucreze, ci să fie plătite ca să stea acasă, de unde și reacțiile opărite.
    Apropo, se pare că uitați că, inclusiv în România, femeile casnice (care nu au lucrat niciodată legal) beneficiază de pensie de urmaș de la soț, dacă acesta se prăpădește cel dintâi. Deci sunt plătite de stat deși nu au ”produs” nimic la modul cuantificabil, dar, ca să aibă și ele un venit.
    Și nu am nicio problemă cu asta, la modul serios o zic. Cele mai multe dintre ele sunt femei bătrâne (sau foarte bătrâne), crescute în mentalitatea aia străveche conform căreia ”datoria femeii e să stea acasă și să vadă de copii și de bărbat”, dacă moare bărbatul ar rămâne complet fără surse de venit. Ele sunt un caz separat, cu care, repet, sunt de acord.
    Dar să fii ditamai femeia modernă, cu acces la net și să dai ochii peste cap că mvaaai, trebuie plătite cele care stau acasă, este absolut rușinos. V-ar fi și vouă rușine, dacă ați ști ce-i aia.
    De partea cu ”să mă plătească fiindcă mi-am crescut și îngrijit copilul” nu mai zic nimic. Mi-e silă de asemenea atitudine. Eu crezusem că un copil se iubește necondiționat, nu se ”cuantifică eforturile”.
    Concluzionând, eu zic să faceți o petiție, cu prețuri pe schimbat Pamper și șters lacrimile și etc. Măcar ar fi un demers activ în sprijinul visului vostru, în loc de-a vă certa pe un blog.

    +5
  17. Georgiana

    Ce bine ai zis-o, Claudia! De ceva timp constat ca acest blog a devenit unul 100% de ura impotriva barbatilor, vaicareli non stop ca ce grea e viata de mama, martirizarea pe altarul alaptatului etc. Iar poza de pe fb cu copilu atarnat de-o tâță si cu tine mestecand in cratita cu cealalta mana.. Serios?? Nu stiu ce vrei sa demonstrezi… Nu a mai ramas nimic din “copila blonda” pe care o citeam pe vremuri.

    +3
  18. Ishtar

    Wow, dar ce revoltata este tanti asta care a scris articolul! și din nou, câtă ură pe bărbați….. Oare s-a gândit vreodată că făcutul de copii nu este obligatoriu și că se poate bine mersi și fără? E adevărat, copilul nu îl faci singura și nici într-un caz nu îl crești singura (ci în mod natural, in familia extinsă) dar chiar și așa, se știe dintotdeauna că bărbații nu sunt implicați în îngrijirea bebelușilor..Asta inseamnă ca tu ca femeie care își asuma nașterea, aducerea pe lume a unei ființe care nu a cerut sa să se nască, ar trebui să te întrebi înainte : pot să mă înham la toată sclavageala asta de una singura, având în vedere că bărbatul clar o sa se fofileze?

    Pot face asta ? Sunt eu capabilă să duc tot greul cu bebeluseala pe umerii mei și nervii și sânii mei (că tot zice de vindecare răni la sâni)? Dacă pot, atunci e ok, îmi asum și nu mai arunc cu kkt în bărbați oridecate ori am ocazia. Nu pot și nu mă simt în stare? Foarte bine, nu toată lumea trebuie să se reproducă.

    Divorț scrie pe fruntea ei cât de curând… Îl compătimesc pe amărâtul care e obligat să împartă același pat și aceleași casă cu o astfel de acritura maxim de frustrata și epuizata de meseria de mama.

    +1
    • Îmi dau seama că există capcana lui ”am un plan bine pus la punct și viața mea îl va urma cu religiozitate”. În realitate, grow up și vezi că ai intrat cu bocancii murdari la mine în sufragerie.

      +2
  19. ana

    Deci eu am o curiozitate, Miruna. Scrii cu mega patos despre treaba asta cu implicarea barbatilor. Din multe alte postari si articole reise tot un fel de atitudine intrigata fata de faptul ca femeile se lupta singure cu casa si cresterea copiilor, ba chiar in unele desi nu recunosti se regaseste chiar situatia ta. Da, tu esti o mama cu 2 copii si un tata neimplicat activ in cresterea lor. Ce sa o mai dam cotita, ca asta e adevarul, nu e hate, nu e ras de tine, nu e dat cu rosii, nu nimic. Ce este totusi cumva amuzant, e ca tu nu recunosti ca treaba asta te intriga si nu iti convine 100%, iar articolele astea sunt SI despre tine.

    Eh si acum eu ma intreb, pe bune, tu ai vrea ca sotul tau sa stea noptile cu copiii vostri, sa se jerfeasca pe altarul cresterii lor si sa iti fie sprijin in noptile nedormite? Ca eu nu as vrea asta de la el. Nu as vrea sa ma duc eu sau cineva drag pe mainile unui neurochirurg care isi face nod cearcanele in barba ca a stat sa legene copilul cu colici doua nopti la rand. Da, o fi copilul lui, dar meseria asta nu i-a ales-o nimeni si si-a asumat o raspundere mult mai mare decat educatia copiilor vostri, raspunderea pt niste vieti omenesti.

    Daca tu vrei sa iti fie ajutor in gospodarie sau in cresterea copiilor, atunci eu zic ca e cazul sa ii dai de ales intre tine si meserie sau sa ii impui sa isi schimbe meseria, pt ca eu nu as vrea sa il stiu in sala de operatie pe taticul devotat, cu gandul la colicii copilului, nu daca pe masa, sub bisturiul lui e capul unui om drag mie. Ai intrat in hora asta si trebuie sa ti-o asumi.

    +4
    • Nu știu cine o dă cotită, am senzația că ceea ce îți dorești e doar să mă vezi că scriu încă o dată asta. Am zis cu subiect și predicat că asta e situația mea, nu vreau să o justific în fața nimănui. Am ales să scriu despre aceste adevăruri, știi de ce? Fiindcă nu-s singura femeie în situația asta. Sunt sute, mii, zeci de mii. Doar că nimeni nu vorbește, știi de ce? Că e mult mai cool să pui poze cu familia perfectă online. E mult mai cool să postezi ce sufle de cocoșelul porcului zburător a făcut bărbatu-tău și masaj thailandez după, chiar dacă astea au fost ca să-l ierți că ți-a învinețit un ochi. Dar na, pe social media scriem doar ce ne place să citim și nouă despre noi. Să ne convingem că nu-i dracul așa de negru.

      Nu zic că toți bărbații-s violenți, zic doar că realitatea asta filtrată e departe de adevăr. Așa că, da, am ales să scriu adevărul. Și ghici ce, multe femei se regăsesc și se simt mai puțin greșite. Multe femei se duc la culcare cu mai puține frustrări după ce aud că și la alții e tot așa.

      Am ales să vorbesc despre aceste adevăruri deși știu că am intrat în colimatorul tău și al altor asumate de același tip. Nu e prima dată, I can handle it.

      Nu înțeleg exact care-i curiozitatea. Nu aș vrea să se jertfească soțul meu, Doamne ferește, nici să opereze obosit. Cred că familia noastră face suficiente sacrificii pentru mamele și tații altora, pentru copiii, frații și surorile unor oameni pe care nici nu îi cunoaștem, dar pe care îi ajutăm într-un fel renunțând la lucruri pentru ei.

      Căci da, ca el să opereze în condițiile de care are nevoie, ca el să fie prezent în perioada post-op, noi, familia lui, avem de renunțat la lucruri din timpul nostru personal. Ne planificăm toată viața în funcție de gărzi, operații și pacienți.

      Nu ne plângem, e un rol asumat, cred că e partea mea din misiunea lui.

      Dar permite-mi să nu țopăi de fericire că n-am prea dormit de 5 ani sau că-s singura care spală copiii pe dinți sau nici asta n-am voie la mine pe blog? La mine pe blog, that is.

      Ai intrat cu bocancii plini de noroi în sufrageria mea și dă-mi voie să nu mă scuz pentru că tu nu te-ai descălțat.

      Și nu se pune problema de dat de ales, nu aș face niciodată așa ceva. Nu cred că faptul că un om nu-și duce farfuria la chiuvetă e motiv de divorț. Posibil să mă înșel, nu știu cum e la alții în casă, cu atât mai puțin la tine. Nu aș îndrăzni niciodată să îmi dau cu presupusul. E un sport la care văd că te pricepi mult mai bine. Faci performanță la fel de mare ca în asumarea acestui comentariu scris anonim.
      Sunt curioasă dacă ai avea aceeași îndreptățire să mă iei la trei păzești despre căsnicia mea uitându-te în ochii mei și stând față în față.

      În rest, dacă tot suntem la capitolul curiozități de sub plapuma mea, te asigur că el e bărbatul vieții mele, nu m-am gândit niciodată să îl las sau, Doamne ferește, să îl pun să aleagă între două lucruri pe care le iubește nespus: familia și profesia. Asta ar face un dușman, în niciun caz cineva care iubește un om.

      Tocmai fiindcă îl iubesc, aleg să îl sprijin să își urmeze visul, chiar dacă pe alocuri petrec multe nopți cu el de gardă în loc să fie acasă, cu copiii și cu mine.

      Traversez o perioadă dificilă și simt tristețe și durere că un alt om, posibil o altă femeie, a simțit nevoia să-mi scrie acest eseu de judecată.

      Repet însă, ca să pleci de aici lămurită: Să fie imperfectă nu e defect într-o căsnicie. E doar adevărul. Pe care, cu tristețe constat, că lumea nu-l prea mai acceptă.

      +6
      • ana

        pai asa cum ti-am spus, nu te judecam, nu era hate, nu era dat cu rosii. si curiozitatea nu era in ideea ca voiam eu musai sa stiu dedesubturile casniciei tale. pur si simplu de la un moment dat nu mi-a fost clar nici din postari, nici din raspunsurile date, daca tu scrii la modul general asa, ca sa mai aiba si lumea pe ce teme se contra. pt ca din cum puneai problema nu pareai sa recunosti ca da, este SI despre tine.

        nu imi imaginez ca este amuzanta sau placuta situatia in care te afli, da…e blogul tau, ai dreptate. dar ok, nu inteleg ce vrei sa citesti. vrei sa citesti chestii de genul “da, da, da, porcul si magarul, nu trebuie sa accepti asa ceva”? ca de, daca doar asta vrei sa citesti, atunci clar postarea mea a reprezentat intrat cu bocancii.

        eu atata parere am:
        – chinezoaica si portugheza ok, ele stiu ce a fost la ele in famile, ce a fost intre ele si porcii/magarii/nenorocitii respectivi. banuiesc ca a fost ceva de s-a ajuns la sentintele alea.
        – acele doua sentinte nu reprezinta nicidecum ceea ce vor unele sa sugereze pe aici: fie ca femeile casnice trebuie sa primeasca salariu de la stat (abereaza daca isi imagineaza ca vor ajunge sa pice pleasca asta pe ele), fie ca dupa ce te desparti e mai mult decat normal sa dai sotului la decont factura si sa primesti automat banii (adica pe bune mah??? atat au dedus ele? ca daca dupa niste casnicii esuate s-a ajuns la genul asta de sentinte, trebuie sa se dea lege cu despagubirile dupa divort? pai fratele meu, nu te lagase nimeni in casnicia aia si nu te forta nimeni. trebuia sa divortezi mai devreme daca vedeai ca nu poti schimba regulile jocului si nu vrei sa mai joci jocul asa. este o mizerie fara seaman sa ai pretentia sa se cuantifice legal fie maternitatea, fie timpul petrecut intr-o relatie).
        – strict legat de situatia ta, nu cred ca te-am jignit. daaaar, da….ma scuzi, nu am stiut ca nu vrei sa iti zica nimeni in scris ceea ce pari a sti si singura. rolul de sotie a unui neurochirug este ala de mama fara ajutor in casa, de femeie care renunta la chestii intr-o relatie. daca punei la sfarsitul articolului o nota: va rog luati aminte ca stiu situatia mea, dar vreau doar sa ma plang, iaca nu mai intram cu bocancii in blogul tau, asa cum ti se pare tie ca am facut. Da, ok, zici tu “Cred că familia noastră face suficiente sacrificii pentru mamele și tații altora, pentru copiii, frații și surorile unor oameni pe care nici nu îi cunoaștem, dar pe care îi ajutăm într-un fel renunțând la lucruri pentru ei.” F frumos. Nu e ca si cum pot sa zic ca imi pare rau. Si pt tine si familia ta sunt niste oameni care practica niste meserii ce implica aceleasi sacrificii. Asta este viata, asa se desfasoara ea.

        +2
      • Raluca

        Hai sa mai destindem atmosfera: sotul meu a vrut sa ajute aseara si s-a oferit sa imbrace in pijama bebelusul, dimineata am constatat ca a uitat sa ii puna si scutecul…
        Va doresc o primavara frumoasa!

        +4
      • Georgiana

        “E mult mai cool să postezi ce sufle de cocoșelul porcului zburător a făcut bărbatu-tău și masaj thailandez după, chiar dacă astea au fost ca să-l ierți că ți-a învinețit un ochi”. Dar de ce trebuie sa fie ori/ori?
        Am in cercul de prieteni un tata care-si creste singur copiii pt ca mamica lor draga a considerat ca s@#$ unui handralau e mai importanta decat ei. O data nu l-am auzit vaitandu-se ca nu face fata. Mai ales ca ambii copii sunt la o varsta dificila, unul dintre ei adolescent. Da stiu, veti spune ca este o exceptie, ca in rest toti sunt niste nenorociti iresponsabili. Ce mi se pare mai ciudat e ca autoarea blogului spune ca nu are timp sa faca toate cele enumerate (cat poate sa-ti ia un spalat pe cap?) dar are timp sa scrie un ditamai articolul in care se vaita ca nu are timp si in care-si porcaieste public sotul. Deci e clar ca e rasfat pt ca nu ai fost invatata cu greul, chiar tu ai spus ca nu ai miscat un pai. Ma intreb daca dnul dr. citeste ce scrie aici. Si ca sa ne mai amuzam, statisticile spun ca cica femeile traiesc in medie 10 ani mai mult decat barbatii. De ce? Eu cred ca din cauza ca ii toaca la cap si sunt acrituri afurisite.

        +1
  20. Mihaela

    Practic e vorba sa plateasca statul si contribuabilii ca femeile nu si-au luat inima in dinti sa le zica la soti sa faca chestii.

    Nu stiu frate cum barbatii nu au probleme din astea! Or avea si ei neveste lenese unii, dar ei isi vad de treaba. Ori fac ei, ori lasa asa, ori isi parasesc nevasta daca nu le convine ce face. Cam asta ar trebui sa faca si femeile.

    Altfel, sa fii mama e gratuit si nu se plateste cu nimic, nici macar cu iubirea copilului. Nici lui nu i-as zice “vezi ca te stergeam la fund, da si tu un telefon”.

    De asta te gandesti bine inainte sa fii mama, ca nici asta nu e obligatoriu.

    Mi se pare aiurea sa ma plateasca statul pt asta. Altceva, pot sa cer bani si pt facut ceai sotului?

    +2
    • Georgiana

      Ideea e ca s-a ajuns prea departe cu feminismul asta. Multe nu vor un barbat, ci un sclav. Un fraier care sa se duca si la munca si sa munceasca si acasa. Si ea sa nu faca nimic. Zic ca mai e si dupa cum ai fost invata si educata de mama. Ca daca ai fost pe genul “pun’te masa, scoal’te masa, normal ca ti se pare greu”. Si multe mame de fete isi educa in acest mod odraslele.
      Eu vad in jur si in cercul meu de prieteni si cunostinte tați implicati 100%. Vorbesc de generatia 25-35 de ani. Iar legat de faptul ca femeile sunt platite mai putin decat barbatii pt aceeasi meserie… asta de unde ati mai scos-o? La job-ul sotului meu femeile au prima de 8 Martie plus zi libera, vinerea zi scurta plus alte avantaje doar pt ca sunt femei. Iar barbatii… @#&&.

      +2
      • Cristiana

        S-a ajuns prea departe cu feminismul asta? Come on! Poate s-a ajuns prea departe cu ceea ce intelegi tu din feminism. Datele oficiale sunt clare referitor la diferentele salariale. De violenta domestica, abuzuri, discriminari ce sa mai zic.
        Apropo, feminismul este SI despre barbati. Ignoranta privind acest subiect este absolut halucinanta, in umila mea parere. Sa zici intr-o tara ca Romania ca “s-a ajuns prea departe cu feminismul” este peste capacitatea mea rationala de intelegere.
        Recomand acest articol: https://www.inoza.ro/feminismul-pentru-nevorbitori/
        Si recomand si evitarea generalizarilor. Vad ca multora de pe aici le e greu tare sa priceapa ca exista oameni diferiti, cu vieti nu asa privilegiate ca a lor. Hai sa ne educam, nu-i deloc greu! Exista informatie.

        +1
      • ana

        @georgiana

        s-a ajuns prea departe cu feminismul? in Romania? sigur ca da, duduie feminismul pe meleagurile patriei. daca la job-ul sotului e asa, de ce aveti impresia ca e peste tot asa. eu am lucrat in multe locuri, n-am avut nicaieri zi libera, vinerea zi scurta, si n-am auzit nici in alte parti. e o exceptie. Sau poate sotul lucreaza la stat.
        eu vad in jurul meu si barbati care nu sunt deloc implicati si au impresia ca femeia e o sclava. sunt sigura ca si dvs aveti prin preajma, dar va faceti ca nu vedeti, alegand sa fiti misogina. dar, daca nu era feminismul asta pe care-l blamati atat, la ora asta erati la cratita.

        +1
        • Georgiana

          Da, recunosc:sunt misogina (sau mixandra? ) pt ca din nefericire am cunoscut numai femei rele si tupeiste care la un moment dat in viata mi-au facut rau si am avut de suferit din cauza lor. Pe mine femeile m-au facut sa sufar mai mult decat barbatii si de aceea am o parere f proasta despre majoritatea si nu mi-o voi schimba. Femeile sunt mai rele ca barbatii. Punct.

          +1
          • Cristiana

            Wow, Georgiana, imi pare atat de rau cand citesc asemenea lucruri…Educa-te, informeaza-te, vindeca-te, cauta un terapeut potrivit tie, serios.
            Coboara-te de pe piedestal si vezi mai departe de propriul nas, e atat de mult mai departe de cercul tau si ai atatea lacune de informatii. Eu inteleg ca te-au facut femei sa suferi – si pe mine m-au facut, amantele tatalui, amantele iubitilor, anumite foste prietene etc. Dar reusesc, totusi, sa nu produc o asemenea enormitate ca “femeile sunt mai rele ca barbatii. punct” cand barbatii omoara si violeaza femei in numere alarmante. Macar atat, na, daca nu se poate mai mult. Pe de alta parte am fost violata si nu am impresia ca “barbatii sunt mai rai decat femeile”. Incerc sa gandesc un pic, sa nu generalizez, chestii din astea.
            Sa fii misogin nu inseamna sa nu iti placa femeile, doar, inseamna sa accepti sa fii discriminata, practic. Dar cred ca iti cer prea mult cand te indemn sa intelegi aceste “mici” chestiuni de logica.
            Nu trebuie sa iti placa niste persoane in mod deosebit ca sa accepti ca trebuie sa aiba drepturi si sa intelegi ca daca nu erau altele inaintea ta cu mai multa educatie, informare, tupeu sau empatie nu puteai sa scrii aici pe blog, sa votezi etc. De exemplu, eu nu te plac, nici nu trebuie. Dar pot sa fiu sigura ca nu meriti sa fii batuta de sot, discriminata, furata prin diferentele de salariu etc.
            Stiu ca e degeaba ce am scris aici si ce am scris mai sus, dar efectiv imi ingheata neuronii si inima cand vad asemenea atitudini si poate cineva e indemnat intr-un fel sau altul sa faca pasul spre informare.
            P.s. Nu imi e rusine nici cu comentariile tale, apropo de femei “rele”. Poate ca suntem rele fiindca asa am fost educate si tot feminismul sustine educatie pentru femei. De o mie de ori educatie. E nevoie.
            Over and out.

            +1
  21. Claudia

    Miruna, si totusi, citind ce scrii mai sus… Ok, ti-ai asumat sacrificiile si etc, dar asumarea asta e cam degeaba daca tot “scoti ochii” (la figurat si virtual vorbind). Este absolut laudabil si admirabil ca te sacrifici, ca renunti, dar lamentandu-te pe subiect cam arunci in derizoriu sacrificiile astea.
    E cam ca atunci cand ajuti benevol pe cineva si apoi ii scoti pe nas: “te-am ajutat!”.

    Sacrificiul presupune sa o faci si sa nu te plangi; aia reprezinta o alegere constienta si matura, asumare etc.
    Or tu sustii ca femeile trebuie platite pentru munca din gospodarie si pentru ingrijit copiii (desi o doamna zicea ca te exprimi metaforic; fie ca ea, desi la drept vorbind nu stiu de unde rezulta metafora aia…). Astea, cumulate cu “ma sacrific, renuntam pentru el” contureaza exact ce ziceam mai sus, in alt raspuns: rasfatz.

    Ar fi de inteles si rasfatzul asta, la o adica. Ai fost copil unic, crescut sa creada ca dupa el se-nvarte soarele, la prima provocare intr-adevar serioasa cazi in nas. E firesc – dar de tine si numai de tine depinde sa iesi din cercul asta vicios.
    Daca ai ales sa scrii public, asta e… vin si replici care nu te mangaie pe crestet. Apreciez, oricum, faptul ca publici si comentariile care nu te lauda.

    Si ca idee: si eu am facut sacrificii pentru sotul meu, intr-o anumita perioada a vietii noastre. Nu m-am vaitat niciodata, pentru ca a fost alegerea mea, din dragoste si pe deplin asumata. Si nici cand mi-era greu si amar, ca mi-a fost si asa, nu m-am vaitat, pentru ca – exact – fusese alegerea mea.
    Am depasit cu bine perioada (care a durat cativa ani), ceea ce va doresc si voua.

    Ganduri bune! Sper doar ca nu te vaicaresti si la sotul tau cum o faci pe blog.

    +1
  22. Mihaela

    Dar de ce ar fi gresit sa se “vaicareasca” la sotul ei, daca ii e greu?

    Nu e bine sa ii comunicam partenerului cand ne simtim depasiti, cand nu mai avem resurse?

    In plus, mi se pare nedrepata aducerea aminte a asumarii facutului de copii. Oare exista vreo mama care sa nu fi fost surprinsa ca in realitate este mult, mult mai greu sa cresti copii decat si-a imaginat inainte sa ii aiba?

    Tocmai asta e constatarea pe care o cam au toate femeile, surpriza ca nu au fost cu adevarat pregatite pentru viata de mama. Iar Miruna scrie despre asta si scrie autentic si sincer, altfel nu cred ca am mai fi aici sa o citim.

    Bloguri de mame perfecte si mereu fericite exista cu duiumul. Culmea e ca si lor li se reproseaza mereu tot felul de lucruri.

    Sa ii citesti cuiva blogul e o forma de intimitate, chit ca unilaterala. Iar conditia necesara pentru intimitatea adevarata e sa accepti omul in intregime, sa fii curios de experienta lui, de cum vede si percepe el lucrurile din perspectiva lui. Nu de asta citim si literatura? Pentru a inceta sa fim noi si a vedea lumea cu alti ochi din cand in cand. Asta implica, desigur, si perceptele morale – e un exercitiu de empatie sa intelegi, de pilda, de ce niste parinti sectanti refuza transfuzia de sange pentru copilul lor (din iubire, pentru ca ii vor binele, asa cum il inteleg ei). Nu citim ca sa ne minunam: ce incuiati sunt astia!

    Citeste cineva Anna Karenina, de exemplu, criticand-o in minte ca e gresit sa se indragosteasca de Vronsky? Ar fi absurd. Fara indragosteala asta nu am mai avea un roman.

    Draga Miruna, copiii mei sunt mai mari, dar cand erau de varsta alor tai, am trecut prin stari asemanatoare si cred ca sunt o reactie fireasca la etapa in care te afli. Stiu cum e sa fii buna la scoala, un munte de potential, sa iti alegi un sot similar si sa vezi cum potentialul lui se implineste continuu, iar al tau intra intr-o pauza care nu stii cat va dura, avand in vedere sexismul si age-ismul societatii actuale.

    Suntem educate sa ne comparam cu partenerul si sa fim in competitie cu el. In plus, exista conditionarea de a vedea implinirea ca o combinatie de cariera si viata de familie, lucru care femeilor si inainte le reusea greu, dar de cand cu teoria attachment parenting, a devenit, cel putin in primii ani de viata ai copiilor, imposibil.

    La ora actuala teoria asta pare a fi, intr-adevar, cea mai buna. Eu am descoperit urmatoarea idee care m-a ajutat: daca nu putem renunta la a fi genul acesta de parinti, poate putem lucra la celelalte doua credinte enumerate de mine (ca partenerii trebuie sa fie egali din punct de vedere profesional si ca implinirea implica neaparat o cariera fantastica). Macar pentru un timp, pana mai cresc copiii.

    Te imbratisez cu drag,

    Mihaela

    +3
  23. Nikki

    Ma intreb de ce le deranjeaza pe unele doamne asa tare cand cineva ,,se plange” de o situatie din ograda proprie, situatie existenta si in multe alte ograzi dealtfel. V-a jignit pe voi cu ceva? Daca in familia voastra totul este perfect, foarte bine, de ce sariti cu atitudinea asta, de ce judecati? Multor femei le face foarte bine sa citeasca articole de acest fel, simt ca nu sunt singure. Ce si daca i se vaicareste Miruna sotului ei este fix problema ei. Si nu cred ca o cunoasteti personal ca sa o etichetati drept rasfatata, sau in alte moduri mult mai grosolane. Nu vreau sa fac pe aparatoarea ei, si eu am pareri divergente de ale ei uneori, dar le exprim fara sa jignesc si sa judec. Unele reactii sunt total deplasate, ca sa ma exprim eufemistic. Nu consider ca acest articol a fost jignitor la adresa cuiva si nici ca trebuie luata fiecare fraza literal. Si in principiu, daca nu esti in stare sa manifesti intelegere si empatie, nu intra pe blogul cuiva sa jignesti si sa judeci ceea ce nu cunosti. Nu o intelegeti, foarte bine, cititi bloguri de femei perfecte, sa va unga la inima.

    +1
  24. Claudia

    Ah, Ladies, dar calmati-va, serios 🙂 Din punctul meu de vedere n-are decat sa se vaicareasca la sotul ei pana raceste la talpi 🙂 Fusese doar un sfat, de care chiar nu trebuie sa tina cont.
    Cum zice mai sus cineva, daca voia doar aprobari, mangaieri si “vai, saraca de tine”, trebuia sa spuna asta din start :))

    Pana la urma, cine nu e cu noi e impotriva noastra. Sa fereasca sa nu ne laude careva. Si nici macar nu ma refer la Miruna acum, ci la unele dintre voi, care sariti “in aparare” imediat cum vedeti orice altceva care nu e o lauda sau o “vai, te inteleg, saraca de tine”.
    Asta e, daca atata se poate, atata se poate.

    +1
    • Cristiana

      E nasol cand scrii ceva si oamenii reactioneaza, nu, Claudia? 🙂 Pe mine nu ma intereseaza deloc aproape subiectul “disputei”, dar e deranjant cand crezi ca doar tu ai dreptul la “replica”, ca tu poti sa te victimizezi, ca autoarea poate primi replici dar tu nu, ca e ok sa generalizezi etc.
      Nu, alte persoane au acelasi drept ca si tine sa nu fie de acord cu ce scrii tu la randul tau, cu monopolul asupra ideii de sacrificiu si definitiilor obositoare cu asumarea etc. Mi se pare ilogic sa scrii tot tu “atata se poate”, referindu-te la persoane care au scris argumentat si fara jigniri, fata de altele care “nu laudau” in timp ce arata ignoranta si otrava pura, dar sunt de acord cu tine. Pe scurt, de ce sa se “calmeze”? Ca nu iti place tie ce au scris? Practice what you preach, zic.

      +2
      • Claudia

        Cristiana, iti dai prea multa importanta 🙂 Dar cand vad comparatii cu Anna Karenina, serios ca-mi vine sa-ndemn la calmare…
        Insa din punctul meu de vedere, n-au decat sa scrie. Cand epuizeaza literatura rusa, pot trece la cea franceza, sunt acolo niste eroine numa’ bune 😀

        Altminteri, tu scrii foarte frumos si elocvent, cu siguranta practici des in oglinda 🙂
        Partea cu “definitii obositoare ale asumarii” e nostima insa, recunosc ca am ras la asta 🙂 Viata reala e nostima, daca zici tu.

        PS: pentru Miruna am toata simpatia, si nu i-am scris cu rautate. Pesemne ca nu ati aflat ca nu tot ce nu e “vai, saraca de tine, plang cu tine, te inteleeeg” este automat rautate. Cu unele ca voi insa, care sariti aprioric la oricine indrazneste sa scrie orice altceva decat laude si osanale, nu pot decat sa ma amuz. Asa ca n-aveti decat sa scrieti in continuare.

        +4
        • Cristiana

          Eu imi dau prea multa, tu prea putina :), avand in vedere ca nu ai citit ce am scris (sau nu ai inteles, poate nu am scris eu clar) si m-ai bagat intr-o categorie din care nu fac parte, efectiv aiurea in tramvai – nu am sarit in apararea Mirunei, deloc chiar. Nici acum, nici in general. Am sarit in apararea dreptului la parere, pe care in mod ironic tu il sustii, dar doar daca iti convine parerea.
          Dar asta e situatia, de fapt nu te-a interesat ce am scris, ci doar sa raspunzi agresivo-ironic, in stilul tau “dulce”. Vorba ta, atata se poate si noi sa fim sanatoase!
          P.s. Repet, caci vad ca reactia emotionala a luat-o inaintea ratiunii in cazul tau: si altii au voie sa raspunda, nu doar tu. Si altii au voie sa considere rasuflate ideile tale despre asumare . Si uite cum ai reactionat, in vreme ce tu ai dreptul implicit sa oferi sfaturi necerute, nu e asa fun sa le si primesti. Toata lumea are dreptul sa ofere o parere, cata vreme nu jigneste. Asta isi scapa tie.
          Altminteri, grow up! Nu iti creste o aripa in plus daca jignesti oamenii care iti raspund civilizat, nu impresionezi pe nimeni, presupun, pe mine sigur nu. Nu mai ataca oameni pe care nu ii cunosti, dezbate parerile, daca poti si ai cu ce. Dar na, atata se poate, stii?
          Acum te rog sa ma scuzi, ma duc sa vorbesc in oglinda in continuare, chiar e un exercitiu recomandat de psihologi, cum ai face bine sa afli. 🙂
          Amuza-te linistita, rasul e sanatos pentru inima, si vad ca ai nevoie. Dar, din nou ironic, nu iti acorda importanta de a spune altora cand si ce sa scrie. E ridicol.
          Eu inchei aici, ma apuc de alt roman si nu am timp de fituici. Sanatate si pace! Asumare, cum ar veni! :))

          +1
          • Claudia

            “apararea dreptului la parere, pe care in mod ironic tu il sustii, dar doar daca iti convine parerea”.

            Nu, Cristiana. ATAT ai inteles tu. Sa fii sanatoasa. Eu nu am jignit pe nimeni (da-n continuare mi se pare incredibil ca s-a discutat, serios chiar, despre ideea de a fi platita, ca mama, pentru ca-ti ingrijesti propriul copil).
            Faptul ca o parere e in contradictie cu a gazdei nu inseamna o jignire, stii?

            +1
          • Cristiana

            Vezi, nu poti sa dezbati, poti doar sa jignesti :). Nu vrei sa intelegi, ai doar certitudini. Esti din nou pe langa idee. Eu am raspuns la acest comentariu al tau, nu la restul. La ideea ta ca alte persoane trebuie sa se “calmeze”.
            Te asigur ca am o capacitate de a intelege un text scris suficienta. Nu mai amesteca sfaturile cu parerile, persoanele si comentariile, ca iese un ghiveci si mai mare. Iar acel “Eu nu am jignit pe nimeni” – sper ca nu crezi cu adevarat asta, altfel e grav.
            Hai, sanatate!

            0
          • Claudia

            Cel putin e limpede acum de ce sariti fripte la orice parere diferita de a voastra 🙂 ca si atitudinea asta, ca tendinta, din categoria “barbatii sunt porci si sa-i jupuim”.

            +2
          • Cristiana

            Claudia, tu chiar nu ai obosit sa generalizezi cu atata ignoranta? :))) Pe bune acum, incep sa cred ca ai probleme serioase de pricepere. Tocmai, ca ma intereseaza DELOC parerea ta, desi personal cred ca iti lipseste bunul-simt din anumite comentarii. Tu esti cea care jigneste alte persoane, cu alte pareri. Cata vreme esti in continuu razboi imaginar, imposibil sa vezi asta. Efectiv nu imi pasa de parerea ta, dar ai dreptul la ea, oricat de ignoranta sau halucinanta mi s-ar parea mie. Asa cum si cele care sar ca arse au acelasi drept, ca nu esti tu zeita pareroloaga sefa. Incredibil mi se pare cum imi atribui cuvinte pe care nu le-am scris. Atata se poate, de ce sa faci efortul sa nu fii ridicola? 🙂 google disonanta cognitiva, cred ca o sa gasesti o poza cu tine, iar eu chiar inchei aici, cand nu are rost, nu are.

            0
          • Claudia

            Spre deosebire de tine, eu n-am zis ca inchei, deci contemplu si astept cu interes sa faci ceea ce-mi toooot promiti de cateva comentarii incoace – sa inchei.
            Intre timp, aplaud consecventa.

            OFF topic, uitandu-ma mai jos: nu stiu cum se face, nimeni nu te citeste si nu te intelege cum trebuie, mai Cristiana, mai…

            +2
          • Cristiana

            Aplauda-ma in continuare 🙂
            Nu nimeni, Claudia, sau poate intr-un fel nimeni, da, se poate spune ca esti nimeni pentru mine, cum sunt si eu pentru tine si e firesc asa. Doar tu, care generalizezi, jignesti si amesteci comentariile si persoanele intre ele, punandu-mi in carca lucruri pe care nu le-am zis vreodata si o misogina declarata, cu educatia sub nivelul marii. Fine by me, doar ca daca nu intelegi, in general intrebi, nu te crezi in continuare cel mai ascutit creion din penar. Faptul ca aveti probleme cu intelegerea unui text scris nu e motiv de mandrie, mai, Claudia, mai. 🙂

            0
          • Claudia

            Esti un spectacol, te conjur, nu te opri 🙂 De ce scrii mai mult, de ce devii mai fascinanta (de data asta ai omis, totusi, sa promiti ca inchei…)

            PS: hai ca intre timp imi faci mila. Uite, sa te scutesc de chin: inchei eu (si spre deosebire de tine, eu chiar inchei) si iti las ultimul cuvant. Ia-l si mananca-l fript.

            +2
          • Cristiana

            Din nou paralela cu ideea si atac la persoana, ai ramas pana si fara ideile rasuflate de mai sus. Multumesc, chiar sunt un spectacol. Iti intorc complimentul.

            0
        • Cristiana

          Vai, cat esti de infantila si ridicola :)))) Pa, pa, pa! Sa nu imi scrii, multumesc, “imi faci mila”, auzi, si eu ma miram ca nu legi doua cuvinte coerent. Sa nu iti fie mila de mine, am de-a face cu prosti agresivi ca tine zilnic, imi face o deosebita placere sa va raspund, pentru ca altfel se aude prea tare zgomotul pe care il faceti.
          Iti multumesc pentru neuronii si timpul pierdut, a fost o placere sa scriu singura si tu sa bati campii in paralel cu mine.

          0
  25. Claudia

    Si la modul serios acum: NU, nu mi se pare deloc de dorit sa se vaite la sotul ei ca e obosita. Daca nu ati lesinat inca de oroare si nici n-ati plecat sa cautati paie pentru rugul pe care sa ma ardeti pentru incomprehensibila mea insensibilitate, iata si de ce zic asta:

    Nu avem de-a face cu un cuplu disfunctional, cum scrie lumea pe Facebook si chiar si in comentarii. Aici vorbim de un barbat implicat, caruia ii pasa. Sotul ei cu siguranta stie, vede, simte cat e de obosita. Si sunt convinsa ca face tot ce poate. Din tot ce a scris Miruna, pare un om de toata isprava, un sot si un tata bun (las la o parte faptul ca e un medic exceptional, fiindca nu despre latura asta vorbim).

    Si el stiind asta, are cu siguranta demonii lui, probabil momente cand se simte vinovat fiindca nu se poate imparti in mod echitabil, faptul ca-si sacrifica pe cei dragi uneori samd. Ei, fix – dar fix – vaiete de oboseala ii mai lipsesc. Povara de vinovatie ar fi de doua ori mai mare si mai greu de dus, fiindca la urma urmei nu e si el decat un om.
    Iar asta nu ar face decat sa puna presiune suplimentara, pentru o situatie care oricum nu are o rezolvare acum (care va deveni mai usoara pe masura ce cresc copiii; insa asta nu e de folos AICI, ACUM).

    Asadar, acesta este motivul pentru care eu consider ca ar fi o greseala sa se planga de toate astea la sotul ei.

    PS: e doar un sfat, sigur ca Miruna va face cum crede ea de cuviinta. Am scris “eu consider”, deci e parerea mea, poate reusiti sa nu lesinati de scandalizare.

    +1
  26. Georgiana

    Cristiana, atat ai inteles tu din comentariul meu? Ca daca spun ca femeile sunt mai rele decat barbatii clar merita batute sau violate??? Jizas! Am motivele mele sa cred asta (si nu o sa-mi schimb ever parerea) dar de aici pana la a crede asta despre mine e cale lunga.

    +2
    • Cristiana

      Am inteles ce ai scris, tu in schimb ai citit pe diagonala, deloc surprinzator. Tu, singura, ai zis ca esti misogina, deci asuma-ti ce scrii. Si Educa-te! Greu tare…

      0
      • Georgiana

        Tocmai ca imi asum, asta am si zis : “nu o sa-mi schimb parerea ever”. Ce nu ai inteles? Tu esti cea care a citit pe diagonala… sau ai inteles doar ce ai vrut tu sa intelegi si tocmai ai dat dovada de venin din ala specific femeiesc cu “deloc surprinzator” si “educa-te”. Exact dar exact la genul asta de tupeu acid ma refeream.

        +1
        • Cristiana

          O sa imi pierd inca putin timp din viata dupa cel pe care l-am pierdut raspunzandu-ti pe larg si cu empatie, cred eu, mai sus. Te rog sa citesti comentariile mele si indemnul meu de a te informa, nu e o rusine sa fii ignorant, rusinos e sa persisti in propriile erori fara sa accepti sa te informezi, cand clar poti sa o faci.
          Daca tu consideri tupeu acid si venin “din ala femeiesc” faptul ca dupa 2 comentarii in care ti-am explicat pe larg unde cred ca ai nevoie de informatie iti raspund pe scurt, pentru ca nu am ce sa mai zic altceva, nu am ce sa fac referitor la asta, e parerea ta si tine de tine.
          De ce e tupeu acid sa iti raspund sa te educi? Cand tu esti o femeie care se declara misogina? Te indemn sa fii mai moderata cu impartitul jignirilor si cu “nu imi voi schimba parerea EVER”, viata te poate surprinde. In rest, da, educa-te! De o mie de ori pot sa zic asta, numai prostii se cred perfecti si considera ca le stiu pe toate, nu?
          Tupeu acid mi se pare mie sa sustii ca esti misogina si sa te superi cand cineva iti zice ca esti ignoranta, dar na, fiecare cum considera. Gasesc foarte ironic ca tocmai tu vorbesti de venin femeiesc dupa ce ai scris aici. Ironie nivel 100.
          Anyway, stiam ca nu are rost, cum am zis deja. Sa fiu eu o veninoasa tupeista, aia sa fie problema 🙂

          +1
        • Cristiana

          Si daca tu esti Georgiana care a scris comentariul de mai sus despre cat e de rasfatata Miruna si despre acrituri, esti insasi definitia tupeului si a veninului, deci o sa te rog sa ma scutesti de lectiile de morala, nu esti deloc in masura. Dublul standard, deh.
          Daca nu esti tu, imi cer scuze.
          Orisicum, greu, frate, cu sinapsele pe aici…greu de tot.

          +1
  27. Nikki

    Claudia, dacă nu îi cunoști personal pe Miruna și pe soțul ei și dacă nu cumva stai cu ei in casa, ultimul tau comentariu e de un tupeu jignitor. De când cineva nu are dreptul să se plângă? Ești în papucii ei? Daca scrie despre familia ei nu înseamnă că noi, cititorii acestui blog, știm totul despre ei. Cum ar fi să-ți zică ție prietena ta cea mai bună ( nu o necunoscută de pe net) că nu ai dreptul sa te plângi? Ar trebui să cunoști tot labirintul minții și sufletului unui om ca să-i spui așa ceva. Cum ai accepta asta de la o necunoscută? Nu i-aș spune asta nici mamei sau fiicei mele, pentru că chiar și în viața celor mai apropiate ființe aparente le pot insela. Scuza-ma, dar lăsând la o parte mentalitatea asta înscrisă de sute de ani în ADN-ul româncelor, ,,taci și fă,
    nu te plange,asta e rostul femeii”, un asemenea sfat este total nepotrivit și dăunător. Iarta- mi analogia, Miruna, e deplasată total, dar as vrea sa înțeleagă Claudia: nici Mădălina Manole nu avea, aparent, de ce sa se planga.

    +2
  28. Claudia

    Ok, comentariul ăsta vine ca urmare a ceea ce-a scris Nikki (care mi se adresa), dar este exclusiv pentru tine, Miruna. Dacă s-o simți careva să cotcodăcească de pe margine, n-are decât. Voi ignora, că m-am săturat de inflamații de orgoliu ale unora care fie nu citesc comentariile, fie nu pricep ce-au citit, în schimb se reped să scrie.

    Eu îți scriu ție și numai ție.

    – Îmi pare rău dacă am lăsat impresia că ți-aș spune că ”nu ai dreptul” să te plângi. Sigur că-l ai. Depinde însă, LA CINE 😉 Sunt în continuare de părere că, dacă te plângi soțului tău de sacrificiile pe care ai ALES să le faci pentru el, nu vă va face pe niciunul să vă simțiți mai bine. Sau în tot cazul, pe el nu. Un sacrificiu asumat de bunăvoie nu trebuie ”scos pe nas” celui pentru care îl facem;

    – Ce ți-am scris a fost din experiența personală; culmea, tot pentru ca soțul meu să-și urmeze visul profesional, am ales să fac sacrificii personale. Grele, timp de ani în șir, că așa a fost să fie. Nu m-am plâns lui niciodată. Mă plângeam la prietene, familiei, dar nu LUI. Pentru că nu voiam să-i pun o presiune în plus pe umeri și pentru că greutățile pe care le aveam erau urmarea directă a alegerii mele;

    – Așa cum am mai scris, dar poate că unele persoane au trecut cu vederea, sunt încredințată că soțul tău este un om de toată isprava, care e conștient de sacrificiile tale și, cu siguranță, te sprijină cum poate. Sunteți un cuplu funcțional, nu acel cuplu unde bărbatul e stăpân iar femeia sclavă; aș fi scris cu totul altfel în cazul respectiv.

    – Ceea ce am scris este doar un sfat (zisesem mai sus că ”eu consider” și că ”e părerea mea”, dar cred că nici asta nu au citit anumite doamne), sfat pe care evident că poți să-l arunci la gunoi dacă așa consideri. Nu înseamnă că e universal valabil, e o părere din experiența personală. În cazul nostru, după niște ani grei, am depășit cu bine perioada.

    Ceea ce vă doresc și vouă. Încă o dată, îmi pare rău dacă m-am exprimat insuficient de clar mai sus. Te citesc de prin 2011, poate de asta am senzația că ”te cunosc”.

    PS: încă sunt de părere că ideea de-a plăti o mamă exclusiv pentru că-și îngrijește propriul copil este ”completely out of line”.

    0
  29. maddy

    Nu prea inteleg…te angajezi undeva pentru ca iti trebuie bani si ii primesti, e un contract intre tine si angajator. Un copil nu-l faci pentru ca-ti trebuie bani, si mai precis, cine si de ce sa te plateasca, deci ce asteptari sa ai mai exact?

    China oricum sta rau cu drepturile omului in general, daramite ale femeii, mi se pare mare lucru si ca un tribunal i-a acordat suma asta pentru un asemenea motiv. In mod normal la divort imparti bunurile comune. Chiar nu pricep revolta.

    0
    • ana

      reactiile n-au legatura cu stirea, femeia nu a cerut si primit bani pentru copil, ci pentru ca a prestat munca casnica in timp ce sotul freca menta acasa. reactiile arata doar un misoginism internalizat. asa au fost invatate sa gandeasca si perpetueaza acest model, fara sa inteleaga ca ura impotriva altor femei ascunde, in primul rand, o ura fata de sine.

      +2

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 292 queries in 0.655 s