Vorbim de copii peste 3 ani, să fie clar. Sub această vârstă, nu putem identifica efecte pozitive ale desenelor animate oricât am fi noi de prăpădiți și de obosiți ca părinți. Pur și simplu nu ne putem minți.
Am mai scris despre asta de multe ori. Se pot crește copii și fără tabletă și televizor. E un pic mai greu, e drept, dar să vedeți ce se poate întâmpla dacă nu.
Cu toții cunoaștem bebeluși care nu știu încă să vorbească, dar se descurcă singuri la tabletă.
Revista americană Acta Paediatrica a publicat în 2008 un amplu studiu despre ”Efectele consumului de media la bebeluși: Ce știm și ce ar trebui să învățăm”.
Autorul studiului, prof. Dimitri Christakis, pediatru la Seattle Childrens Research Institute si Universitatea din Washington, zice că un copil mai mic de doi (ideal trei) ani nu are ce căuta la desene animate.
În primii doi ani de existență, creierul își triplează dimensiunea, de la o medie de 333 grame până la 1 kg. Această creștere în dimensiune are legătură directă cu stimularea externă și primele experiențe de viață.
Imaginile luminoase cu succesiune rapidă obosesc creierul copilului, agitându-l, neliniștindu-l. Secvențe audio stridente, montaje rapide, flash-uri puternice, toate acestea supra-stimulează un creier în plină dezvoltare, spune prof. Christakis.
Trei concluzii importante:
-
Desenele animate destinate celor mici (inclusiv cele educaționale) întârzie dezvoltarea limbajului.
A fost urmărit un grup de copii cu vârste cuprinse între 7 și 16 luni, care au urmărit DVD-uri speciale pentru bebeluși. Ei cunoșteau mai puține cuvinte decât copiii care nu urmăriseră astfel de programe
-
Școlarii care au urmărit frecvent programe tv în primii doi-trei ani de viață dau randament mai slab în testele de memorie și citire; au deficit de atenție și o mai slabă concentrare.
Cititul presupune un efort mai mare, un efort de imaginație, în timp ce privitul unor imagini este mult mai comod. Exprimarea unui copil de vârstă școlară poate fi mai săracă, iar receptarea unor informații poate deveni dependentă de existența imaginii. Sunt în derulare studii privind legătura cu ADHD.
-
Copiii imită ce văd într-un video, dar învață și înțeleg mai repede dintr-o experiență reală.
Studiul dat ca exemplu: grupul de copii care au învățat chineza mandarină de la un vorbitor nativ, mai eficient decât grupul comparativ de copii care a urmărit doar imagini filmate ale aceluiași vorbitor
După ce cresc însă, copiii au acces la desene animate, că n-ai cum să-i ferești.
Adică, nici nu îți dorești să nu știe cum arată Albă-Ca-Zăpada sau Spiderman.
O să vorbesc și de limite mai încolo, de efecte negative și pozitive din studii, ce-am observat în experiența lui Tudor, vă povestesc și cum a fost la noi.
Băiatul nostru cel mare (5 ani acum) n-a știut ce-i ăla youtube până de curând.
Spun asta ca un fel de ”deci se poate”. Am avut emoții că nu vom putea păstra distanța de ecrane cu cel mic atâta vreme cât fratele lui are acces. Ne-am descurcat până la momentul acesta.
Din fericire, cel mic (1 an 4 luni) încă o alege pe mama sau pe tata în loc de youtube.
Unii copii se uită la desene animate dimineața înainte să plece la școală seara când se întorc, în weekend-uri dimineața și seara.
Alții copii fac toate astea, plus că primesc desene și la grădiniță. N-au răbdare să urmărească știri, filme lungi sau imagini care îi sperie.
Informațiile sunt dintr-un studiu din 2004.
Vă amintesc că 2004 n-a fost tocmai ieri, deși pare, și că, între timp, avem toți un smartphone sau o tabletă, ca să nu mai zic de cont pe youtube. Desenele animate au ajuns la îndemâna oricui.
5 efecte pozitive ale desenelor animate asupra copiilor de peste 3 ani
- Desenele animate pot îmbogăți vocabularul
Tudor a învățat din desene animate să folosească anumite cuvinte precum ”reflectă”, ”rafinat”, ”scurtcircuit”, ”percuție”, ”tamburine”, ”navigator”, ca să nu mai zic de nume de dinozauri și mașini. - De la desene animate pot învăța o limbă străină
Mâna sus cine a învățat spaniolă de la telenovele! :)) I rest my case.
- Desenele animate stimulează creativitatea și imaginația
Copiii văd diverse forme, culori și sunete la desene animate. Toate îi inspiră apoi să se joace, să le deseneze și să le recreeze în joacă. De câte ori nu v-ați jucat de-a desenele animate? - Unele desene animate sunt educative cu adevărat
Am rămas uimită când Tudor mi-a zis că, de acum înainte, voi intra eu prima în lift și voi coborî ultima. A învățat despre reciclat baterii, sistem solar, spațiu cosmic, tigri, elefanți și pinguini.Despre iubirea romantică (Frumoasa și Bestia), cea frățească (Frozen, Blue), despre diferența dintre esență și aparență (Bestia), ce înseamnă îngâmfare, aroganță (Gaston), educație (Belle), etc. - Desenele animate pot trezi curiozitatea
Ce mănâncă aricii? Cum vânează leoaicele? Delfinii sug țîță?! Plus toată familia lexicală a autoturismelor și buldozărelor, lucky me.De ce i-a înghețat vrăjitoarea inima prințului? Dar când s-a transformat din Bestie, i s-au transformat și hainele?
5 efecte negative ale desenelor animate asupra copiilor peste 3 ani
- Încurajează violența
Am mai scris că mie și Tom&Jerry mi se par violente. Știu că e un desen animat foarte iubit, însă nu sunt fan. Personajele mi se par de o cruzime extraordinară, își taie capete, își scot ochii, Doamne ferește și păzește, iar noi ne amuzăm de ele!Cele mai cretine glume din lume mi se pare cele în care cineva te sperie, îți trage scaunul când tocmai te așezi sau îți pune pastă de dinți pe mânerul ușii. Sunt glume umilitoare, înjositoare, bully-itoare și cred că niciodată nu e bine să ne amuzăm când celălalt suferă.E ultimul mesaj pe care aș vrea să-l învețe copilul meu. Ca să nu mai vorbim de tot ce înseamnă supereroi. Chiar dacă luptă pentru cauze bune, își folosesc superputerile pentru a decapita monștri în loc să-i convingă cu puterea minții sau cu vorba bună. Știu, wishful thinking. - Promovează folosirea etichetelor și lipsa de empatie
Ieșim din sfera violenței fizice și intrăm în zona pedepselor și a etichetelor. În desene animate, se întâlnesc extremele: toți sunt ori buni, frumoși și perfecți, ori groaznici, oribili și ticăloși.Ca să nu mai zic de remarcile discriminatoare. În Peter Pan, de exemplu, tatăl lui Wendy face un fin mișto de ea că femeile vorbesc mult. Tudor a sesizat această ironie, fiindcă ghiciți cine mai vorbește mult și nu e fată? Exact. - Oferă copiilor modele greșite sau ireale
Cenușăreasa dansează o dată cu prințul, O DATĂ, nu vorbesc nimic și se îndrăgostesc iremediabil, de se căsătoresc și sunt fericiți până la adânci bătrâneți?!Prințesa nici nu se uită la broscoi până nu se transformă în prinț. Prinții, în general, nu au alte calități decât aceea de a fi prinț. Iar prințesele sunt toate frumoase, perfecte și slabe. - Încurajează comportament antisocial
Ceea ce vine tot din aceste farse și glume care apar în desene animate. Mă scuzați, dar colectivitatea nu o să te accepte dacă te porți ca-n desene animate.Copiii la grădiniță taxează drastic, nu se roagă de tine cu cerul și pământul și nu au răbdarea maică-tii. Societatea nu te iubește necondiționat. Copiii au nevoie unii de alții ca să învețe cum să se poarte, de un feedback în timp real. - Excesul de desene animate duce la sedentarism și obezitate.
Studiile arată că acei copii care se uită mai mult de 4 ore pe zi la desene sunt obezi. Ceea ce nu înseamnă că cei care se uită doar 2 ore sunt Gabriela Szabo. Încă nu știm cu certitudine cât e prea mult și ce e considerat sigur și sănătos.
Limita dintre cât vrea și cât e bine
Pandemia a aruncat în aer toate limitele impuse de părinți. O glumă pe care o făceam des e că am descoperit în starea de urgență că nu, dacă îi lăsăm la desene cât vor ei, copiii nu stau toată ziua acolo!
Pe Tudor l-am lăsat liber la youtube pentru prima dată la două săptămâni după ce s-a născut fratele lui. M-am trezit cu Protecția Copilului la ușă (nu din cauză că l-am lăsat la desene :))). Am scris un articol cu bebe la sân. Era o urgență, mă ardeau degetele, poliția parenting-ului sper să mă ierte.
Surpriză, copilul n-a rezistat lipit de telefon mai mult de 45 de minute!
Ceea ce, mai târziu, în lockdown mi s-a confirmat.
Câteva recomandări privind limitele și desenele animate:
- Fără televizor în camera copilului
- Nu mâncăm cu ochii în ecran niciodată, fără excepții
- Control parental pe internet și fără reclame la youtube
- Privim împreună la televizor și discutăm ce am văzut
- Limităm numărul de minute: punem un ceas să sune, stabilim un anumit număr de episoade sau un orar de desene înainte de a începe copilul să se uite.
- Discutăm despre diferența dintre desene și realitate (nu există oameni care scot pânze de păianjen din încheieturi și zboară peste clădiri)
- Oferim desene animate educative și potrivite (da, există și așa ceva!)
Cred că putem folosi tehnologia și în favoarea noastră, dacă suntem atenți. De fapt, nu prea avem cum să ne ferim de ea copiii. Așa că singura opțiune e să punem pe platouașul cu variante pentru ei câteva desene animate curate, blânde și bune.
foto Unsplash
Ana B.
Caută filmele lui Hayao Miyazaki, acolo nu e Disney brainwash, ci veți descoperi personaje complexe cu trăsături mult mai umane
Miruna
Multumesc pt recomandare
Adela
Noi folosim ca reper când alegem desenele ptr copilul de aproape 8 ani site-ul commonsensemedia.org
Acolo sunt ratinguri ale părinților și copiilor, și detalii relevante despre scene care ar putea sa aibă impact emoțional.
Miruna
Multumesc, Adela! Nu stiam de site. Super pont.
Claudia
Hai mah, acum si “Tom si Jerry” sunt naspa si cauzeaza la feng shui-ul dezvoltarii copilului, dupa cum scrie in manualul de parenting, alineatul patrumiitreisutecincizecisipatru? -:O
Numai pe asta nu credeam s-o mai aud… adica stiu ca e o tendinta tot mai raspandita – mai ales in Romania – sa cresti copiii dupa carti, dar chiar asa?
“Tom si Jerry” au atatea lectii de dat si principii sanatoase de transmis, despre prietenie, reciprocitate, incredere samd. Faptul ca-si dau un sut in fund nu anuleaza faptul ca se aliaza cand e nevoie, se apara unul pe altul si isi inteleg greselile. Dar pentru toate astea trebuie privit un pic mai departe de “aoleo, i-a dat in cap”.
Inteleg asa ceva cand e vorba de animatiile astea moderne, care de multe ori sunt sinistre, dar pana si “Tom si Jerry”???
Eu cred ca stilul asta de-a feri copilul de orice e calea cea mai sigura spre un adult snowflake, panselutza care-o sa lesine si-o sa se simta agresat inclusiv cand da laptele-n foc.
Miruna
nu știu ce să zic decât că e o părere personală, nu sunt un expert și nu mi-au plăcut niciodată Tom și Jerry. Nici măcar nu vorbesc aceste personaje. Ocupația lor principală e chiar cum zici tu… să își dea în cap?
Pe mine nu m-au făcut niciodată să râd și nu încurajez stilul ăsta de râs pe seama altuia, exact cum explicam în text.
Sigur că fiecare e liber să aibă părerea lui. Am mai auzit opinii conform cărora copilul va fi o panseluță când e mare dacă nu îl expui tuturor sau multor lucruri, inclusiv palme peste ochi. Nu sunt de acord. Cred că oamenii se pot manifesta și altfel și pot râde la altceva, nu la suferința cuiva.
Claudia
“dacă nu îl expui tuturor sau multor lucruri, inclusiv palme peste ochi” – ca sa previn eventuale neintelegeri sau inflamatii: eu NU incurajez absolut deloc agresiunea exercitata asupra copilului. Niciodata, in absolut nicio circumstanta. Sper ca am fost clara in privinta asta.
Acestea fiind zise – nu, ocupatia lor principala nu e sa-si dea in cap, dar nefiind fan, probabil nu ai urmarit decat ceea ce e de natura sa-ti confirme parerea (expresia “se inteleg ca soarecele cu pisica” nu vine de la aceste desene animate, dar nici intamplatoare nu este, in context). Este relevant inclusiv ca nu ai vazut decat datul in cap, nu si asta: ““Tom si Jerry” au atatea lectii de dat si principii sanatoase de transmis, despre prietenie, reciprocitate, incredere samd. Faptul ca-si dau un sut in fund nu anuleaza faptul ca se aliaza cand e nevoie, se apara unul pe altul si isi inteleg greselile”.
Cat despre Disney… eu luasem in gluma meme-urile alea din categoria “Alba ca Zapada e o perversa care doarme cu 7 pitici”, dar din ce vad chestia asta e tratata cu toata seriozitatea.
In lumina asta, probabil suntem o lume compled fucked up, de vreme ce “Tom si Jerry” au fost, si continua sa fie, atat de iubiti la nivel global.
Dea
Si lectia e ca prietenia inseamna sa iert cand imi da suturi in fund, meraforice sau nu? Tom si Jerry imi placeau mult pt umorul lor, nu am stat, copil fiind, sa ma gandesc ca sunt prieteni buni in ciuda suturilor. Uneori lectiile, mai ales cand copiii sunt mici, asa cum sunt cei despre care spune Miruna aici, au nevoie de lectii mai putin subtile sau de parinti care sa le explice ce se intampla si care e subtilitatea.
Nu cred ca inteleg exact de unde vine aceasta idee ca o sa fie panselute daca nu ii expun la suturi in desene. Personal, ca tot vorbim despre opinii aici, nu sunt de acord cu asta si vad articolul ca fiind o sursa buna de inspiratie cu privire la timpul petrecut la desene animate de catre copiii mici.
Claudia
Dea, eu n-am copii, deci nici problema asta, dar ma uit la prietenele mele si incerc sa gandesc logic. Ferindu-i pe copii de orice si nucarecumvasafietraumatizati nu le facem niciun serviciu. Ba dimpotriva.
Am o prietena buna care a emigrat cu intreaga familie, inclusiv baietii de 12 si 14 ani la momentul respectiv, in Canada. Acum sunt mari si au absolvit si universitatea intre timp. Eh, au fost socati sa vada cati colegi de-ai lor au abandonat studiile, ba s-au petrecut si tragedii (sinucideri….), fiindca diferenta dintre ce fusese pana atunci ca nivel si cerinte, si universitate era imensa. Nu au fost pregatiti niciun moment pentru asa ceva si nu stiau ce-i aia “pressure” si viata reala in ansamblul ei, unde nu e totul numai apa de roze, cum fusesera crescuti sa creada.
Baietii ei, venind din Romania si nefiind crescuti numai cu vaisanustiecopilul si vaisanufieafectat, s-au adaptat imediat si au absolvit cu bine.
Desigur, e un exemplu extrapolat, dar care se poate aplica si la situatia despre care discutam. Pentru mine e fix tot aia daca mamele decid sa-si creasca copiii suflandu-le permanent in fund si ferindu-i de orice. Nu eu voi fi acolo cand vor afla ca, vorba cantecului, “it’s a cruel world out there”.
ioana
@Claudia: “ Dea, eu n-am copii, deci nici problema asta, dar ma uit la prietenele mele…”
Te inteleg perfect 😉 DAR stii cum se zice: Perfect parents exist, but they don’t have kids yet”. ;)))
p.s: am 39 de ani si pot sa zic ca tom si jerry m-au stresat foarte mult in copilarie si chiar si acum! :)))
O alta Claudia
Și ce faci in momentul in care , având doi copii, unul din ei imita ce vede in aceste desene și ii da cu jucăriile in cap celui mic ?? Ar trebui sa ne amuzam ? E Funny ? Și asta doar pt da a văzut acele desene la bunici. Ca acasă eu am interzis total desenele cu scene de violenta, nu le consider educative, și eu decid cum cresc copiii și la ce vârsta ii las sa vadă și partea grea și nasoala a vieții. Fiecare părinte creste copiii cum dorește. Trebuie avut grija ce privește si ce povesti citește. Și sa nu uitam ca Fratii Grimm au scris poveștile gen Hansel și Gretel pentru Adulți, nu ai cum sa ii spui unui copil ca a fost abandonat in pădure pentru ca erau săraci și nu aveau ce mânca.
Claudia
Tocmai, că aceste desene animate ar trebui să fie folosite ca mijloc educativ, să tragă învățăminte din ele. Nu priponești copilul la Tom și Jerry lăsându-l în plata Domnului, că altfel te poți trezi cu el înfigându-i o furculiță-n fund lui frate-su, sau alte minuni. Credeam că-i evident asta, de-aia nici n-am mai zis.
Așadar, distingem 2 variante:
– punem copilului numai desene animate unde totul este exclusiv roz și pastelat, eventual așa pe mindfulness, că tot e la modă; la alea se poate uita singur;
– ne facem timp și ne uităm împreună cu el și la chestii mai hardcore și cu săruri la nas gen Tom și Jerry (glumesc…), profitând de ocazie pentru a-i explica: nu este bine că Jerry i-a dat lui Tom una la fund cu scândura, dar iată ce tată bun e Spike (câinele) și cum își învață băiatul să se descurce singur fără să-i dea mură-n gură etc.
Profităm de ocazie ca să explicăm că acțiunile noastre pot produce suferință chiar dacă noi de fapt nu vrem decât să ne jucăm șamd. Explicăm ce se face, ce nu se face etc.
Da, nu e ușor, dar știu din experiența prietenelor mele că se poate, și chiar foarte bine. Așa, e simplu să interzicem aproape tot ca să nu vadă copilul aia și ailaltă… dar nu, nici asta nu este o soluție bună decât pentru noi, nu și pentru copil – și pe termen scurt.
Nikki
Eu cred că avem tendința, uneori, să fim supraprotectoare. Nici eu nu sunt de acord cu desene gen Ninjago, cu monștri cu ochi demonici etc, dar toate desenele și poveștile clasice au și o parte de violența și suferinta. Îmi amintesc că atunci când îi citeam Alba ca zăpada fetiței, când avea trei ani, omiteam partea cu vânătorul care trebuia să o ucidă și care i-a dus împărătesei o inima de porc. In povestea asta sunt cel puțin trei tentative de omor:). Alba ca zăpada este totuși în topul celor mai cunoscute și iubite povesti, ca să nu mai vorbesc de desenul animat Disney. Acum este la moda sa le citești doar povesti motivaționale, cu accent pe educația emoțională, povesti cu zburicorni și Ben (frumoase dealtfel), iar cele clasice pierd teren. Fetița mea are prieteni și vecini care nu cunosc povesti de Andersen, frații Grimm, să nu mai zic de Creanga. Cred totuși că un copil are ce învata din astfel de povesti și că dacă dorim să fie pregătit pentru lumea asta,mai trebuie să audă și de moarte, durere, suferință. E foarte bine că în ziua de azi se acordă atenție dezvoltării emoționale a copilului, dar nu trebuie sa cădem într-o extrema in care ferim copilul de orice informație negativă dintr-o carte, desen sau film.
O alta Claudia
Frății Grimm au scris povesti pentru adulti, dar au ajuns sa fie citite copiilor
Diana
Buna, Miruna! Noua ne plac foarte tare desenele “Fixiki”. Pupici!
Aura
Dragele mele,
copiii copiaza comportamentul parintilor. Daca televizorul este parte din viata voastra, si nu doar un divertisment, devine parte si din viata puiutilor vostri. Noi ne uitam ocazional la tv (cam de 10 ori pe an). Copiii au acces nelimitat la desene dar ALEG sa se uite 1 data pe saptamana cate 20‘, doar iarna, cand e ziua scurta. In restul anului DELOC. Dupa mine este o activitate foarte pasiva: alegi sa te uiti la viata altora decat sa o traiesti pe a ta. Dupa mine, nu tine de restrictii ci de alegerea fiecaruia cum vrea sa-si traiasca viata si ce vrea sa ofere mai departe. Imaginatia copiilor e nelimitata ca si puterea lor de dezvoltare a abilitatilor din mediul la care sunt expusi. Chiar nu concep ca televizorul poate dezvolta vocabularul sau imaginatia unui copil pasiv, in fata unui ecran, mai mult decat expunerea lui la propriile experiente, propriile trairi, gestionarea propriilor frici si construirea propriei lumi. Lume in care DA, invata sa fie el insusi, fara modele Disney sau farsele lui Tom. Dar daca voi traiti prin ochii televiziunii si le cereti copiilor sa nu o faca, nu invata ei rapid modelul ipocrit? Cum sa-i critici pe ceilalti in loc sa lucrezi cu tine insuti? Cum sa folosesti forta pe cei mai slabi pentru a-ti ascunde propriile frustrari? La fel si cu mancarea: parintii se indoapa cu cola si dulciuri dar copiii TREBUIE sa manace legumele, ca Papaye marinarul. Obligatoriu multe, tot din farfurie, ca altfel nu va avea putere ca Papaye. Si apoi ne miram de ce sufera de obezitate. Oare nu ar fi mai simplu, mai natural si armonios, daca ar urma modelul parintilor, iar noi, parintii, sa ne bucuram pe langa ei, in loc sa le impunem sa fie ca intr-un desen animat educativ? Va doresc sa fiti voi insele si sa va bucurati, dar bucurati cu adevarat, fara angoase, de piticii vostri minunati! Asa cum stiti voi mai bine, sigur e mai bine decat orice model si orice recomandare 🙂
Suscutawogu
Îmi e frică pentru viața mea