Adevărul meu de influencer


M-a inspirat articolul Dianei Cosmin legat de adevărurile și regulile ei despre influencing, conținut și comunitate. Îl puteți citi aici integral.

Precis v-ați mai întâlnit cu termenul de influencer. Poate însemna lucruri diferite, așa că here we go:

Pentru mine, influencer a fost iubitul din clasa a 12-a, care asculta Tracy Chapman, de am devenit fan al stilului.

Influencer a fost iubitul meu din anul 6, care m-a convins să părăsesc România și să-l iau de bărbat.

Influencer e mama, care mi-a zis că cea mai bună investiție din viață e în copilul tău.

Influencer sunt băieții mei, care, oh, Doamne, câte decizii inclusiv financiare mă determină să iau.

Influencer a fost nașa mea de botez, pe care am văzut-o că poartă unghii scurte și mi s-a părut teribil de elegant.

Influencer a fost vară-mea care mi-a zis că băiatul de care-mi plăcea într-a treia are urechi de elefant. Superficială, ok, dar s-a aprins lumina într-o secundă.

Influencer a fost profa de română, care fuma ca turcii în cămăruța unde înghesuia 4-5 suflete la meditații. M-am apucat de fumat după ce m-am despărțit de băiatul cu Tracy Chapman. Să nu creadă lumea că el e cel care m-a influențat.

Dacă sunt și eu influencer?

Bineînțeles.

Tudor își încordează corzile vocale la Victor exact ca mine când mă stresez. Influencereală at its best. 100% copy-paste.

Sunt influencer pentru oameni care nu sunt copiii mei?

Adevărul e că nu îmi pasă cum mă numește cine răspunde aici.

Eu știu cine sunt.

Nu vreau să vă conving de nimic.

Pe blogul meu, principala intenție e să ne conectăm.

De asta îmi place spațiul ăsta atât de mult. Că e viu. Are culoare. Vibrăm.

Bine, uneori are roșii, ouă și oțet. Dar și asta face parte din cine sunt eu.

Dacă ați crezut că sunt Maica Teresa vopsită blond luminos, think again. (Nu știu ce-i cu englezismele în textul de azi, pardon my French.)

Eu sunt o furtună și cel mai frumos răsărit apoi, sunt o bipolară bună de internat. Sunt două extreme în același trup. Mi-aș dori să fie și la mine călduț. Sau potrivit. Doar că, pur și simplu, nu există normal.

Principiul vieții mele e totul sau nimic. O ciocolată întreagă sau nici nu mă apuc. Toată cutia de înghețată (apropo, bucureșteni, vedeți că Emilia livrează). 1 kg odată!

Echilibrul e ceva ce învăț. Îmi apar multe judecăți și sunt într-un proces de reparații pe interior. Uneori îmi vine să arunc trafaleții pe geam, alteori pictez norișori pe pereți.

Dacă vreau să influențez oamenii care mă citesc? Dar bineînțeles!

Să facă toți numai ce spun eu:

Bărbații să-și ducă farfuria la chiuvetă când termină de mâncat. Să pună mâna pe aspirator și să pună copiii la culcat. Să știe care periuță de dinți a cărui copil e. Și în ce clasă merge fiecare dintre ei.

Bărbații, ce credeați că așa repede am terminat cu ei, să pregătească o cină sănătoasă de câteva ori săptămânal. Să zicem, de 5. Să scoată copiii în parc și femeile la restaurant. Nu pe toate femeile, asta neapărat.

Bărbații, uneori, să asculte și-atât. Să nu analizeze, nu e mereu nevoie de soluțiile lor.

Să folosească zilnic verbul ”eu simt”, fix în forma asta, persoana întâi singular. Să-și sune mama la telefon (vedeți, aici sunt eu, cea grijulie pentru viitor. Dacă tot sunt un influencer serios și am doi băieți care cresc.)

Bărbații să pună mâna să știe ce-i ăla un clitoris. ”Să pună mâna” nu e întâmplător folosit.

Aș vrea să influențez bărbații să se ridice de pe scaun și să se așeze pe covor. Pe toți bărbații, să se noteze, vă rog. Inclusiv vârstele a treia și a treia plus, cu mențiunea că ar fi bine să știe că se pot ridica ușor. Să-și lase costumul de oameni mari și importanți și să râdă până îi doare gura pe sub nas.

Bărbații să ia o pauză de la internet. Să-și pună telefonul pe silent când intră pe ușă, să nu mai răspundă la email-uri când a bătut ora 5.

Și să nu se mai ia așa tare în serios. În definitiv, viața e despre cine ești. Și vezi ce rămâne acolo, după ce îți dai seama că nu ești profesia ta, pielea ta, greșelile tale, vârsta ta.

Acum femeile. Să facă și ele ceva, nu cumva să fi stat cât am scris de ei.

Pe femei aș vrea să le influențez să nu mai strângă farfurii și șosete, să lase bărbații să dea cu aspiratorul și să spele copiii pe dinți.

Să nu încerce să schimbe ceva la ele doar ca să le placă altcineva. Să se elibereze de Instituția machiajului perfect și a modei de ultim ceas.

Femeile să se uite în oglindă dezbrăcate și să iubească ce văd chiar dacă nu seamănă cu ce era acum niște ani.

Să recunoască atunci când nu au dreptate.

Să lase bullshit-urile cu ”eu le pot face pe toate”.

Să aibă curajul să pună cele mai incomode întrebări despre ele. Și să se privească în ochi după cel mai strașnic plâns din lume.

Femeile să poate sta cu durerea lor la masă. Și s-o întrebe: ”oare ce am de învățat de la tine azi?”

Că cea mai bună investiție e în copilul lor. Iar dacă asta li se pare o inepție, aș vrea să știe că au dreptul la o părere diferită de oricine.

Vreau să influențez femeile să nu se mai simtă atât de responsabile. De cum îmbracă bebelușul, ce mănâncă bărbatul, cum se simt musafirii și toți ceilalți pe lume.

Vreau să influențez femeile să mănânce o ciocolată întreagă și să nu se pedepsească a doua zi pentru asta. Cred că abia din punctul ăsta, vor ajunge să nici nu se mai apuce.

Să folosească ”aleg” în loc de ”trebuie”.

Să-și nască pruncii pe unde vor ele. Și să nu lase pe nimeni să le intimideze că e ceva greșit la alegerea asta.

Să-și alăpteze puiii sau măcar să încerce. Iar când nu reușesc, să se simtă mame la fel de iubitoare.

Să-și hrănească mintea cu propoziții sănătoase și să-și privească în ochi gândurile păcătoase. E singura cale de-a le învinge.

Și, în final, să nu mai lupte cu ele. Să fie bune cu alte surate și să le ajute atunci când se poate.

Viața e o bucurie. Aș vrea ca femeile mele, obositele mele, doamnele care aleg să-mi intre printre rânduri și să rămână aici o vreme, să fie libere și curajoase. Și să nu se trădeze niciodată pe sine.

Vă iubesc, hămălitele mele și influențatele mele, de nu vă vedeți de iubire. Poate e ciudată această generozitate cuvântătoare, dar învăț și eu să scot ce e bun și adânc în mine.

foto Pixabay

Articolul anterior

10 motive pentru care și părinții iubesc desenele animate Blue (plus concurs cu premiu Disney) (p)

Articolul următor

5 efecte negative și pozitive ale desenelor animate asupra copiilor de peste 3 ani

13 Comentarii

  1. Amy

    TU chiar mananci 1 kg de inghetata odata?? Serios?? Intreb asta pentru ca nu se vede delooooc!! 😀

    +1
    • Am facut asta de cam 3 ori de xand am descoperit emilia, adica in februarie.

      O data -singura-singura si nu e o lauda.

      +3
      • Elena

        Si noi iubim inghetata, iar acum ca micuța noastră are alergie la ou am achiziționat un aparat de facut inghetata , ca sa stim ce si cum mâncăm, nu mai zic ca si consumul a crescut știind că inghetata e in congelator si nu mai bati drumul pana la gelaterie.

        0
    • Raluca

      Si sotul meu pune intrebarea asta…chiar ai mancat toata inghetata? Hmmm… chiar?
      Si eu il intreb de ce tot dispare ciocolata mea pt brownies….imi zice sa nu mai cumpar 😂. Asta in soapta bineinteles, 4 copii care plang ca mama a mancat toata inghetata e mai greu de suportat decat disparitia in sine 😂😂😂.

      0
  2. O mama

    Vasele mele sunt nespălate de 3 zile…Ce-i drept, nici nu prea am stat acasă în ultimele două.
    Dar, sa știi ca dacă eu nu le spal/ strâng, cred ca ar sta și o luna acolo.
    El nu se atinge de ele, dar nici nu-mi spune ceva despre ele. Se face ca nu le vede. Cu un bebe de 4 luni alaptat exclusiv si unul maricel, sunt liniștită ca cel mare a mâncat trei mese azi și ca cel mic a adormit în sfârșit. Nu pot pleca de lângă el fiindcă se trezește, dar vasele ma așteaptă…

    +1
  3. O mama

    Vasele mele sunt nespălate de 3 zile…Ce-i drept, nici nu prea am stat acasă în ultimele două.
    Dar, sa știi ca dacă eu nu le spal/ strâng, cred ca ar sta și o luna acolo.
    El nu se atinge de ele, dar nici nu-mi spune ceva despre ele. Se face ca nu le vede. Cu un bebe de 4 luni alaptat exclusiv si unul maricel, sunt liniștită ca cel mare a mâncat trei mese azi și ca cel mic a adormit în sfârșit. Nu pot pleca de lângă el fiindcă se trezește, dar vasele ma așteaptă…

    0
  4. Iar ai scris miere de uns pe suflet! Adevarul e, uneori suntem atat de rele cu noi insene, ca ne-am cutremura daca cineva ar fi asa de rau cu ai nostri copii. Lor le iertam totul, noua mai nimic. Impartim atat de mult din bratele noastre ca nu ne mai raman brate pentru noi. Adevarul e ca noi suntem mame pentru copii, pentru parteneri, pentru prieteni, dar nu pentru noi. Iar sa schimbi caramida cu caramida, sa cazi, sa te ridici, sa incerci din nou e, cum zicea Camus “The struggle itself toward the heights is enough to fill a man’s heart. One must imagine Sisyphus happy.”

    O mica nota referitor la accentele de bipolaritate. Nu stiu daca bei cafea, dar eu pana nu demult glumeam ca am 50% sange, 50% cafeina. Espresso dublu dupa espresso dublu. Eram pendul intre emotii, intre stanga si dreapta. M-am lasat de cafea, am vorbit aici https://www.roxanamurariu.com/caffeine-free/
    In articol am scris asa: Emotions – If I can use an image to describe my actual state of emotions, “flatten the curve” comes to mind. I have more patience handling our daughter’s tantrums or interruptions and our connection improved even more as a result. “Mummy, remember, coffee makes you yell.” No, my dear, I made myself yell, coffee just worsened those fight/flight/freeze primal instincts.

    Nu, nu exagerez cu legatura intre bipolaritate si cafea https://www.google.com/search?q=reddit+decaf+biplar&oq=reddit++decaf+biplar&aqs=chrome..69i57j33i10i160.7359j0j4&sourceid=chrome&ie=UTF-8

    Tot in articol spun acolo de adenosine si ce am patit in primele saptamani de detox. Warning, a fost mai rau decat atunci cand m-am lasat de tigari.

    +1
    • Wow, merci de info. eu beau f putina cafea, o lingurita rasa dimineata. Daca o beau pe a doua, ma doare capul si imi creste pulsul, plus ca nu mai pot dormi. Foarte foarte rar beau cafea dupa ora 12, fiindca fac nopti albe. La espresso dublu nici nu visez.

      Dar sa stii ca in timpul sarcinilor, am exclus cafeaua si au fost printre cele mai frumoase perioade ale vietii mele.

      +3
      • Nu uita ca si cacao contine cafeina (ciocolata, cu lapte si mai ales neagra, Oreo, negrese, tiramisu, etc). La fel si ceaiul negru, ceaiul verde, Cola, alte bauturi energizante.

        Probabil din curiozitate, sotul a vrut sa se lase de cafea o data cu mine. Atunci, el bea o cafea slaba, cu mult lapte si atat. Insa ciocolatos nevoie mare. Nu exagerez ca am fost loviti de un zid de caramizi. Norocul nostru a fost ca fetita mergea la gradinita si noi lucram atunci la businessul propriu. Incepand din fatidica zi a 2-a de lasare de cafeina, dormeam cate 3-5 ore in timpul zilei, 10-12 ore pe noapte. El s-a recuperat mai repede, cred in 4-5 saptamani. La mine aproape de 3 luni s-a redus nevoia asta dramatica de somn.

        Povesti ca ale noastre sunt cu zecile pe subredditul https://www.reddit.com/r/decaf/

        De asta am si vrut sa scriu articolul, pentru ca nu am experimentat niciodata ceva ca atunci cand am exclus cafeina complet. Am scris de Matthew Walker, autorul cartii Why we sleep, cum recomanda el “In the same interview, he recommends stopping drinking caffeine about fourteen hours before you expect to go to bed.” Voi tine minte toata viata ce a zis un user pe subredditul decaf: “Si daca in 40-50 de ani ne vom uita la consumul de cafeina precum ne uitam acum la consumul de tutun din anii 50-60?”

        PS: Sotul a descoperit ciocolata alba.
        PS2: Ne-am lasat de cafeina de la mijlocul lui iulie. In decembrie, am baut o singura cafea decaf pe zi, dimineata, vreo 2-3 zile. Cred ca mi-a luat o saptamana si ceva sa imi reglez somnul la loc. Never again.

        0
  5. Anca

    Miruna esti tare draga sufletului! Da, hamasita, asa ma simt adesea, desi stiu ca trebuie sa fiu fericita! Uite cate lucruri importante aflu de pe blogul tau! Eu apelez la cafea foarte des… O voi lasa mai moale. Te imbratisez tare, tare! ❤️❤️❤️

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 165 queries in 0.551 s