Diferența dintre ”am dreptul la o părere” și ”trebuie neapărat să-ți spun că ești idiot”

părere miruna ioani

Sigur, toți avem dreptul la o părere. Doar că asta nu include că avem și obligația de a o exprima. Să vedeți ce putem face în loc:

Liniște.

Nimic, asta e întotdeauna o opțiune. Mai ales când ceva-ul nu e folositor. Iar să-i aduci la cunoștință cuiva că e un idiot chiar nu-l va face un inteligent. Să-i spui cuiva că tu nu ești de acord, îi va schimba viața, în ce fel?

Văd atât de des în spațiul virtual, și nu e prima dată când scriu despre asta, oameni care spun:

”Păi bine, ai scris public, deci îți asumi.”

Sau între oameni offline:

”N-am dat cu parul, ci doar un sfat.”

Da, cine scrie undeva sau spune altcuiva își asumă că nu va fi singurul care știe. Dar acești ceilalți oameni nu au obligația prin lege de a comunica ceva înapoi, de a-și da binecuvântarea, dezaprobarea sau sfatul personal.

Mai ales că unele fapte sunt consumate, oameni buni. Nu le mai poate schimba nici Sfântul Duh. Să ne învinovățim și să ne facem sânge rău de pe urma lor nu mai are niciun sens.

Sunt mame care se plâng de copii care țipă prea mult sau mănâncă prea puțin sau de soți care nu fac nimic.

Și, în loc să primească înțelegere și un spațiu unde să-și verse oful, în loc să primească reacții de genul ”te cred” sau ”știu cum e”, se trezesc cu comentarii de genul ”tu ești de vină, că ești prea drăguță cu el”. Pentru că o vină adăugată va rezolva problema ei, în ce fel?

Sau ”dacă ar fi bărbatul meu, aș fi divorțat cu trei mâini”. Iar asta e doar varianta diplomată a lui ”ești o proastă că l-ai luat în primul rând”.

Cineva postează că și-a luat cățel, iar în loc de ”să te bucuri de el”, primește sfatul că era mai bună o pisică. Altul întreabă de diete și se plânge că pantalonii de astă-iarnă nu-i mai vin, iar altcineva scrie că poate mânca șaorma de 3 ori pe zi. Cineva pune o poză cu noua tunsoare și altcineva comentează că îi stătea mai bine cu părul lung.

Știți, sinceritatea nu este o datorie. E bine să fii sincer, bineînțeles, dar mai ales față de tine. Celuilalt să nu-i spui decât ce ești sigur că își dorește să audă. De multe ori e suficient doar să asculți.

foto Pixabay

Articolul anterior

Ghid pe temperaturi: Mură-n gură despre cum îmbrăcăm copilul în straturi de lână, fără să-l înfofolim, dar să-i țină cald (p)

Articolul următor

Am stat de vorbă cu un frate mai mic, care e deja mare. Puteți trage cu urechea la ce s-a zis în primul meu podcast găzduit de Secom (p)

22 Comentarii

  1. Lia

    Dar asta înseamnă socializare! Sa îți spui părerea! Sau cine scrie public vrea doar aplauze sau liniște? Nu mi se pare deloc normal curentul ăsta din blogosferă, in care ori aplauzi, ori taci. Critica constructivă e foarte bună! La fel si sfaturile, nu are nimeni nicio obligație sa le urmeze, dacă nu i se potrivesc. Nici eu nu sunt de acord cu jignirile sau limbajul urât, dar dacă acceptăm doar aplauzele sau tăcerea, ne lipsim de dialog si socializarea atât de necesară în această perioadă (am observat la mine ca, de când cu izolarea, comentez mai mult pe net, bineînțeles ca îmi lipsește acel small talk de la serviciu, piață sau oriunde)

    14+
    • Lia, nu înțeleg exact ce zici, că nu putem trăi decât dacă împrăștiem venin prin jur? Decât dacă nu ne pasă unde ajung cuvintele noastre? Cred că avem parte de întâlniri și socializare și mai valoroase dacă nu irosim timpul criticând, ci căutând partea pozitivă, energia aia bună.
      Sincer, nu cred că își dorește nimeni să se întâlnească cu mine ca să îi fac o analiză a felului în care se poartă, se îmbracă etc, ca s-o pună la dosar. Atâta zic.

      11+
    • Irina

      Intr-adevar, ajuta socializarea, dar, poti socializa si oferind un sfat, sau, cum spui, o critica mai constructiva. De exemplu: in loc de “de eram in locul tau” orice negativ sau agresiv, spui eu as incerca sa accept ce nu pot schimba iar restul sa gestionez diferit, sa privesc in alta directie. Nu trebuie aplauze, trebuie si un sfat constructiv, nu laude cand cineva e la capatul puterilor. Cu ce te ajuta sa spui: “aaa! Copilul meu mananca de nu-l mai opresc. Poate trebuie sa ii faci mancarea mai gustoasa” cand o mama (chiar eu) e absolut disperata ca nu mananca orice ar face? In loc de asta poti spune: “cu siguranta va manca pe viitor” sau “vezi ce ii place si fa variatii” (ca sfat constructiv). Nu e necesara presiune suplimentara din exterior, si asta spune si Miruna.

      5+
    • Alex

      Pai e un pas departe de cum ne comportăm pe strada. E diferența între “zic ceva sa ajut” și “zic ca mi-a trecut prin minte”.
      Acum câțiva ani eram la prima sarcina, vreo 5-6 luni, mergeam intr-un magazin. Se uită unul la mine, face ochii cât cepele, și zice “vaaaai, vin gemenii, acuma!” (Chiar nu era burta foarte mare, dar după reacția ăluia… mno. Nu a ajutat, deloc deloc.)
      De la criticile de genul celor listate de Miruna pana la asta e distanța foarte mică, mai ales in scris când nu prinzi și tonalitatea cu care comunica cineva.

      0
    • Andreea H

      Pai Miruna povestea mai ales despre situatiile care nu mai pot fi schimbate. Au trecut si duse au fost. Cu ce ajuti tu un om daca il amarasti si mai tare pentru faptele lui ( asumate), dar de cele mai multe ori , iremediabile? Nu ai inteles nimic din acest text, care este despre empatie. Suntem toti perfecti sa corectam pe toata lumea. Bravo!

      3+
    • Ca si Lia, consider ca deseori criticile pot fi constructive, mai constructive decat un spate intors sau o consolare seaca – din pacate un raspuns doare acolo unde este rana si suferintza.
      Problema e ca un text poate fi interpretat, ii lipseste comunicarea non verbala ce apare intre 2 oameni in real life, limba romana are si multe conotatii (mai multe decat engleza), dar si ca romancele, fatza de alte natii, sunt saritoare cu sfaturi in perspectiva ca vor ca informatia sa circule.
      Mai trist e ca multe avem frustrari si neimpliri, si fara suportul sotului si a prietenlor, de ajung sa se planga pe net si sa astepte umere si consolari. Si eu sufar fara sa ma vad cu prietenele, carantina asta m-a pus asa, intr-un loc unde am inceput sa le apreciez asa de mult si sa imi fie tot mai dor de ele.

      3+
  2. Silvia R.

    Asta imi aminteste de tatal meu. Tocmai ii dadeam veste lui zi mamei ca sunt din nou insarcinata si vine intrebarea: stii ce va fi? Eu “da, va fi tot baiat”. La care tatal meu, ca sa nu isi tina gura, ca deh, trebuie sa spuna el ceva, vine cu replica: “Lasa, ca sunt mai buni baietii!”. Deci da, mie, fiicei lui, i-a spus asta, ca baietii sunt mai buni decat fetele. Exemplele pot continua…

    3+
    • Oana

      Same here. Mama: bine ca e baiat, ca fetele sunt chinuite in viata. Da, ea a fost pt ca alea erau vremurile, desi cu mintea de acum spun ca o femeie nu trebuie sa suporte toate mizeriile unui barbat. eu nu sunt deloc asa. Acum astept bebe 2 si tare imi doresc o fetita. E prea devreme pt a afla sexul.

      3+
      • Silvia R.

        Sarcina usoara! Sper sa fie asa cum iti doresti! 🤗

        1+
        • Oana

          Multumesc frumos!

          0
        • Sarcină ușoară, Oana! Ținem pumnii pentru fetiță!

          Silvia, reacțiile atunci când ai al doilea copil de același sex ca primul cred că sunt de pus în ramă.

          Am avut de la ”lasă, bine că-i sănătos”, până la ”ce să mai faci acuma” :))

          9+
          • Silvia R.

            Daaa, chiar ca de pus in rama. Sau “lasa ca poate a treia oara e cu noroc” 😅

            0
  3. Oana

    Eu sunt de parere ca oamenii pot face comentarii constructive, isi pot spune parerea daca o fac cu bun simt. Iar sa fii empatic in ziua de azi de lucru mare. Ruda mea cea mai apropiata are o multime de prietene cu care vorbeste in genul “vai, cat te iubesc” si bazaconii din astea, dar cand o mai intreb ce face cutare, cum e bebele lui cutare ca era bolnavior, a fost la medic? Raspuns: “a, nu stiu, nu ma bag, treaba ei”. Si nu pastreaza secret, ci chiar nu o interesează.
    Eu nu vreau asa prietene, eu vreau prietene care sa imi spuna la un moment dat cand rabufnesc, “da, Oana, ai fost o proasta, hai sa vedem cum rezolvam asta. Sa bem o cafea si sa incercam sa ii dam de capat. Va trece si asta”.
    La bine si la rau, prieten mereu ar trebui. Imi lipseste comunicarea, dar imi lipseste un prieten adevarat. Eu intru in categoria care “lasa de la ea” sa fie altul bine, ma gandesc ca disconfortul meu ii va face lui/ei bine si eu pot trai si pierzand timp din viata, efort si bani chiar.

    3+
    • Înțeleg ce spui, că uneori îți poate spune o prietenă că ai greșit sau ai fost o proastă chiar, e semn că te înțelege. Dar e diferit feeling-ul, tonul. Ea rămâne acolo în senzația de greșeală, o împărte cu tine și îți oferă sprijin pentru a depăși acel moment. E de partea ta, în teren cu tine.

      Aici e diferența. Când celălalt se poziționează ca un judecător, deținătorul adevărului suprem. Nu poți ajuta pe altul din celălalt teren.

      1+
  4. Alina I.

    @Lia, eu cred ca poti sa exprimi critici constructive numai persoanelor care iti sunt foarte apropiate, si in nici un caz online. Socializarea e ok, atâta timp cât nu rănește si nu jigneste. De exemplu, cum ti se pare daca-ti spun că mie îmi pari o țață acră si care trăiește numai pentru a se certa cu lumea? Not so fun, right? Că mie mi se pare o critică constructivă…

    0
    • Lia

      Nu m-ar deranja deloc, as cere argumente, iar daca acestea mi s-ar părea logice si convingătoare poate m-ar pune pe gânduri, mai ales daca critica ar fi formulată respectuos, fără cuvinte jignitoare.

      1+
      • Alina I.

        @Lia, ok, atunci de ce ai simțit nevoia sa-ti exprimi dezacordul pe ACEST blog, având în vedere că sunteti o cititoare de multe bloguri (presupun, din moment ce afirmați că există ‘curente ‘ in bloguri) Asta e un blog pozitiv si dulce, pe care-mi face plăcere sa-l citesc, chiar dacă a trecut mult timp de cand aveam bebe. De aceea te percep ca fiind o acritura, si din cauza celor ca tine mi-am inchis contul de FB😑
        P.S. Iarta-ma, Miruna 😶

        0
  5. Roxana

    Nu ne costa nimic sa fim un pic mai buni unii cu ceilalti. Cand cineva vine si “se plange” este evidenta nevoia de ascultare,nicidecum de critici sau argumente logice…
    Eu am inceput sa scriu din ce in ce mai rar,tocmai pentru a nu rani din greseala pe cineva..uneori facem acest lucru fara sa vrem. De multe ori ceea ce ni se potriveste noua,copiilor nostri,poate pentru altii e 100% gresit.

    4+
  6. Nikki

    Eu cred că articolele postate in spațiul public, mai ales de cei pentru care asta e un job, trebuie asumate, nu in sensul de a accepta jigniri sau limbaj suburban, ci in sensul de a accepta opinii contrare, argumentate. Un blogger nu educa, nu asta e menirea lui, dar, mă scuzați, unii pot fi periculoși de-a dreptul prin ceea ce postează (de exemplu tot felul de adepti ai unor teorii dubioase). Este suficient să convingă câteva persoane si raul a fost făcut. Deci, da, trebuie sa fii foarte responsabil și asumat când trăiești din articole care influențează multe persoane, sau când scrii articole discriminatorii. Dacă îți pui poze cu tine după ce ți-ai făcut parul roz, eu una nu as comenta că nu îmi place, de ce sa te supăr…dar când vine vorba de lucruri serioase, care pot face rău, e alta poveste.

    5+
    • Alina I.

      Dar eu nu cred ca blogul acesta e job-ul Mirunei ; Eu cred ca asta e casa ei, si nu-i frumos să intri cu bocancii plini de nămol într-o casă curata…

      0
  7. eu prefer oameni sinceri. Chiar daca nu mi-a placut ce am auzit, uneori am invatzat, si deseori asa am evoluat. Daca nu poate fi cineva sincer cu mine, mai bine sa nu zica nimic. Mai rau, cred ca de nu puteam accepta o replica sincera dar nu pe placul meu, ramaneam fara prieteni, fara oameni aproape (sau mai rau, cu relatii false).

    4+

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 202 queries in 0.263 s