Mamele sunt a lui Dumnezeu mână dreaptă

despre ce am învățat de la fiecare altă mamă

mame dumnezeu

Mamele sunt un animal deosebit. Ca o vreme bună care face florile să prindă culoare. Te uiți la ele și te vezi pe tine.

În mama care-și caută disperată ultimul șervețel în geantă. Sau în cea care împinge un cărucior gol și poartă copilul în brațe. În mama care cu o mână se ține de mijloc și cu cealaltă, de bebelușul care învață să meargă.

Cele mai bune lucruri nu le-am învățat din cărți, ci de la mamele din jurul meu. Acesta e un prilej de mulțumire și recunoștință. Dacă există așa ceva pe lume, cred că mamele sunt a lui Dumnezeu mână dreaptă.

La Tery, am văzut prima dată o țîță în gură de bebeluș pe-afară. Până atunci, credeam că să alăptezi presupune izolare, secrete și jenă. Iar când Tery a scos prima dată un sân și l-a oferit bebelușului ei de față cu toți bărbații de la masă, mi s-a părut cel mai normal gest din câte există.

Gabi mi-a atras atenția câte poți fura de la alte mame. Eram amândouă la mine în bucătărie, bebelușul meu se făcea că mănâncă. Al ei urma să intre la diversificare. Gabi mi-a zis atunci că învață. Și mi s-a părut una dintre cele mai inteligente propoziții pe care le-am auzit toată săptămâna.

Tot de la ea, am învățat că viața poate fi întotdeauna mai complicată. N-o s-o uit niciodată cum se apleca, având bebe în marsupi, să strânga după Moto (cățelul), care făcuse caca.

De la Cristina, am învățat că îmi pot scrie singură povestea nașterii a doua oară. Când mi-a zis despre travaliul ei, mi-a dat credința că așa ceva mi se poate întâmpla și mie.

De la Anca, am învățat cum să virez drumul de la un tantrum către-o veselie. Să transformi criza de furie într-o porție de râs scrie în orice carte ai prin casă. Dar am făcut asta, nu după ce-am citit într-o carte, ci după ce-am văzut-o pe ea cum face.

De la mama aceea, pe care nu am știut cum o cheamă și care a stat cu noi la masă la nunta lui Misch în octombrie 2016, am învățat că bebelușii de 1 an și jumătate pot mânca singuri ciorbă. Câteva luni mai târziu, fiul meu sorbea singur din lingură.

Tot de la Anca am învățat curajul de a-ți lăsa sutienul acasă. Cochetasem cu ideea asta, dar n-am fost sigură că ”se cade” până nu l-a ridicat ea la rang de modă pe ”nu îmi pasă”.

De la Eme știu că sunt zile bune și zile grele. Și că-i păcat să lași hainele de gală să aștepte ocazii speciale. Că merită să-ți îmbraci copiii cel mai frumos în fiecare zi, chiar de dimineață.

La Ada am văzut că indiferent ce ți se întâmplă în viață, nimic nu e atât de rău încât să nu ai adidașii curați chiar și pe talpă. Și nimic nu e atât de greu, încât să nu-ți mai poți duce copiii în brațe, eventual pe amândoi deodată.

Și tot de la ea am învățat că reziliență nu e numai în stomatologie, ci e o calitate care se dezvoltă când ești în situații neplăcute: ”Copiii noștri au nevoie de asta. Lasă-i, că așa învață.”

De la Andreea, am învățat să nu-mi bat la cap copilul să mănânce. ”Nu ai terminat din farfurie? Foarte bine!” Are dreptate când zice că oricum sunt prea mulți oameni obezi pe planetă. Nu vrem să facă parte și copiii noștri din statistica asta.

Tot de la Anca și tot legat de masă, am învățat să nu mănânc când le dau copiilor să mănânce. Asta mi-a simplificat considerabil rutina, deși cântarul meu nu e neapărat încântat de schimbare.

La Ioana am văzut cum poți ține doi copii fără ochii în tabletă, la masă. Și că nu pățesc nimic dacă primesc ou sub diferite forme în fiecare dimineață.

Dar cele mai multe și multe și care nu se termină niciodată le fur de la a mea mamă.

Cum creează ea spațiu pentru liniște. În relație cu copiii, da, nu vorbim când citește o carte. Cum calmează puiul când el are chef să urle. Cum cucerește bebelușul când nu se dezlipește de mine. Și cum se împarte fără ca nimeni să nu simtă că pierde.

De fiecare dată când vorbesc cu ea la telefon, învăț cum se ascultă. Într-o zi, deși vă dați seama că nu era prima dată, am văzut-o cum mănâncă atunci când suntem toți acasă. Mi-am adus aminte de Anca.

Sau cum are în cuptor o friptură, pe foc o oală cu supă și în același timp stropește brazii din grădină, cu Tudor. Mi-am adus aminte de Gabi.

Zilele astea îmi tot revin în minte niște episoade, în care am fost cu ea o vacă. O văd cum oftează ca și când ar da drumul la supărare, după care-mi spune că mă iartă și începe să respire ca și când nimic nu s-a schimbat pe lume. Iubirea mamei pentru copil nu e voie să fie niciodată atacată.

De la mama mea, am învățat și puterea abținerii. Doamne, câte prostii am putut vorbi în această viață, inclusiv medicale. Dar niciodată nu m-am simțit, din cauza asta, o proastă.

Uneori își pierde și ea răbdarea, dar imediat o recuperează cam cum găsești niște chei pe care știi că nu le-ai fi putut pune decât în două locuri din casă.

Am învățat de la ea și ambiția. Într-o zi, și-a lipit spatele de soba din camera mea și a zis că e ultima zi în care fumează. Aveam sobe, deci habar n-am câți ani or fi trecut din ziua aceea, dar ea n-a mai pus mâna pe țigară.

Când mi-e greu, ambiția asta pe care am văzut-o îmi dă putere. Și supa ei bună de găină are această proprietate. Alături de copiii mei care, când o văd, se luminează.

N-am vrut să scriu un articol despre maică-mea, dar a ieșit un pic, n-am ce-i face. Voiam să zic doar că, până ne-om găsi vreme să citim o carte, până vom strânge bani să mergem la o terapie, să vedem mamele din jurul nostru. Sunt a lui Dumnezeu mână dreaptă.

p.s. Mulțumesc tuturor femeilor care m-au învățat lucruri importante pentru cariera mea de mamă.

poză Unsplash

Articolul anterior

Băiețelul-Victorie are 1 an

Articolul următor

Avem un happy-end, dar pentru “și-au trăit fericiți” ca-n filme va trebui să tragem toți

10 Comentarii

  1. Gabriela

    Eu am învățat de la Miruna ca poti să crești un copil fără bătaie și urlete. Mulțumesc, Miruna!

    2+
  2. Simo

    Ce frumos 🙂 Care e secretul sa transformi un tantrum in joaca? Imi iese si mie rareori.

    0
  3. Steluta

    De ce sa nu mananci in timp ce hranesti copilul (daca poti face asta)? Risti sa ramai nemancata multe ore, plus ca mie mi se pare ca bebe prinde si mai tare pofta cand mancam impreuna, eventual din acelasi vas. E cu zambetul pana la urechi.

    2+
    • Ohoo, Steluto, cu primul copil asa faceam si eu. Asezam frumos masa, mancam amandoi, ca doar de la mine invata!
      Cand sunt insa doi, ahahahha, esti bucatareasa, chelner si ospatar, barman si maturareasa, mai esti si mama lor, n-ai timp nici sa respiri.

      Doi copii e cu totul alt nivel de complicat.

      2+
  4. Maria

    Cu ajutorul Celui de Sus urmeaza sa devin si eu mama. In sarcina aceasta insa am avut o revelatie, cred ca titlul tau ar trebui schimbat: femeile sunt a lui Dumnezeu mana.Eu nu m am simtit prea bine in ultima vreme si pentru prima data in viata am simtit adierea solidaritatii feminine. Nu stiam ca exista.

    1+
  5. Eu personal nu pot sa stau fara sa mananc cu copilul impreuna, altfel risc sa nu mai mananc nimic sau pe apucate seara tarziu cand se linisteste totul in jur. Eu lucrez de acasa si fara o disciplina nu pot sa ma descurc.

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 164 queries in 0.215 s