Miercurea de după ce-a început grădinița e ziua în care copilul se prinde că-l duci acolo să-l lași până deseară

miercurea grădiniță miruna ioani

Și ziua în care te temi la modul cel mai serios că al tău n-o să poată face o facultate, pentru că nu veți trece de grădiniță cu toate țiglele pe casă.

Miercurea de după ce-a început grădinița a fost ziua în care nici măcar nu am mai sperat c-o să fie bine. A fost ziua în care el s-a prins că-l duc acolo să-l las și a doua zi a fost prăpăd și agonie. A refuzat să rămână, vreau să zic. În joia de după miercurea asta, s-a întors taică-său cu el pachet. Iar eu am fost la un pas de a apărea la știrea cu titlul ”cel mai stupid motiv pentru care a înnebunit o femeie”.

Vă spun cum o să fie deseară. Supermiorlăit. Copilul vostru, zic, cel care a mers luni pentru prima oară la grădiniță. Să vă pregătiți. Puteți bea de pe acum o extra ceașcă de cafea. Nu, mai bine beți o vază întreagă. Citiți-vă toate mail-urile din timp, trimiteți toate sms-urile.

DESEARĂ NU VEȚI AVEA TIMP.

Veți răspunde la întrebări precum:

De ce trebuie să merg la grădiniță?
Când mă iei de la grădiniță?
De ce mă lași la grădiniță?

și
Nu-mi place la grădiniță.

Asta nu e o întrebare, știu. Dar ea se va repeta frenetic în urechile voastre. Nu veți putea lua cina, nu vă veți putea spăla pe mâini, pe dinți, nici la fund fără acest refren: Nu vreau la grădiniță.

Copilul va fi miorlăit, răsfățat, alintat, va face un tantrum sau șase, iar voi vă veți întreba dacă nu cumva ați luat de acolo unul de la alți părinți. Că al vostru nu era așa. Apoi copilul va fi trist de-adevăratelea, cu ochișori de căprioară părăsită de mamă-sa. Îi știți.

Bambi.

Ăla e momentul când vi se va rupe inima-n bucăți, veți înjura în gând sistemul și tot rahatul prin care știți că urmează să treacă puiul vostru mic. Creangă, Eminescu, logaritmi, sinuși, toți ăștia îl pândesc după colț. Cum zice soțul meu, după ce înveți literele, nu mai e cale de-ntors.

Păi, io de asta am făcut copil?! Să-l trimit de-acasă într-un loc unde nu-i place deloc? La întrebarea de ce trebuie să merg la grădiniță, am numai răspunsuri pe care nu le cred nici eu.

Ca să îți faci prieteni, auzi. De parcă n-avea prieteni și înainte el. Luca, Nicolas, Carla, David, ăștia ce sunt?!

Ca să te pregătești pentru școală, auzi. De parcă e obligatoriu să meargă toată lumea la școală. Dar de ce? Învățătorii și, mai ales, profesorii din ziua de astăzi sunt atât de slabi (nu toți, dar știți ce zic), încât mai tare te chinui ulterior să înveți copilul că ”mi-e dor de tine” nu se scrie cum se aude. Ca să nu se facă și el de râs când o fi adolescent și va vrăji puștoaice machiate strident.

Mă doare capul.

Când îmi amintesc prin ce am trecut.

Vă zic, singura șansă să scăpați mâine de un circ imens e să facă febră de dimineață. Să nu fie covid, nu doresc asta nimănui, dar cam prin a patra zi de colectivitate există posibilitatea să fi adunat ceva de pe la copii. Totul e să nu vă speriați dacă-l simțiți cuptoraș.

Puteți profita de ocazie să mai respirați o săptămână, să vă pregătiți psihic, că de circul ăla mare tot nu scăpați.

Cred că adaptarea la grădiniță e un purgatoriu mai mult pentru părinți decât pentru copii. Ei vor uita mare parte din ce s-a întâmplat, că au plâns, că mamimami (al meu deja nu mai recunoaște nimic), iar voi veți rămâne cu teama că l-ați traumatizat pe veci.

Că teama de abandon, anxietatea de separare, sentimentul că este iubit și alte subiecte din astea psihologice foarte serioase vă dau târcoale ca stelele verzi din desene animate.

Frate.

Grădinița ne învață și pe noi să avem încredere în copii. Mai mult decât în orice sistem montessori, francez sau britanic. Copilul tău e cel mai tare. Va face față. Se va adapta. Va începe să-i placă.

Într-o zi, te va ruga să-l mai lași la grădi o jumătate de oră. În altă zi, va veni de la grădi și îți va povesti toată seara despre o colegă. Și în altă zi, va veni de la grădi și va spune vorbe care nu sunt ale tale.

Face parte din poveste. Din devenire. Ceea ce trăim noi acum e un bildungsroman pentru puii noștri. Desigur că ei nici nu știu alfabetul, dar știu Bucuria, Iubirea și mamimami.

Ei fac loc altor lucruri grozave la ei în viață. Și asta e ca atunci când îți faci ordine în dulap și găsești rochia ta preferată care nu-ți mai vine. E dureros s-o dai, parcă ai vrea să o păstrezi o viață. Doar că urmează iarna și nu se mai potrivește, acum e o altă etapă.

Înveți să te îmbraci pentru temperaturi diferite.

Când copilul meu a început grădinița, doar despre asta vorbeam și doar despre asta citeam. Aș fi rupt internetul în două, am scormonit grupurile de mămici, să văd cum a fost la alții.

Aș fi dus flori pentru educatoare, le-aș fi făcut masaje și ciorbe calde, le-aș fi povestit despre cum e băiatul meu două ore.

Că nu-i place mazărea-n mâncare și nici pătrunjelul în supă. Vrea să se încalțe singur și să-și ducă ghiozdanul pe umeri. Că, la culcare, e un moment când te anunță că a venit somnul, închide ochii și adoarme. Știe face pipi din picioare. Întotdeauna se spală pe mâini înainte și după. Nu își piaptănă cârlionții niciodată. (Unele frumuseți naturale nu trebuie deranjate.)

Că adevărul e, pentru el, cea mai importantă valoare. Iar dreptatea urmează imediat după.

Că are o inimă desenată în palmă. Și să nu-l întrebe despre asta niciodată. Că atunci când nu știe ce face cu o emoție, vorbește mult și tare. Alteori plânge. Să-l lase să-și termine plânsul și să mănânce din farfurie doar cât are el nevoie. E singurul care știe cel mai bine lucrurile astea.

Vă zic, a treia zi de grădiniță e dintre cele mai grele. Aș fi pus-o în fruntea topului, dacă n-ar fi urmat, după ea, a patra. Să țineți cu dinții de realitate. N-aș vrea să vă văd la știrea cu titlul ”cel mai stupid motiv pentru care a înnebunit o femeie”.

foto Pixabay

Articolul anterior

Ți-ai trimis copilul la grădiniță, la școală? E foarte posibil să se îmbolnăvească și nu e nimeni vinovat pentru asta

Articolul următor

Anxietate de hiperstimulare, poftim nume științific pentru când nimic nu se întâmplă fără tine

23 Comentarii

  1. Irina

    Total de acord, chiar daca baietelul meu este mai mic, 2 ani, si merge la program scurt de o luna. Are un cantecel preferat inventat de el “ghinta nu, casa da”, unde ghinta intuiti ce inseamna 🙂

    Bafta in continuare!

    2+
  2. LuminitaR

    Mi s-a rupt sufletul! Păi vezi? dacă ești o mamă atââât de bună…e normal să nu-i placă băiatului grădinița! Ce, nu știe el ce are acasă? De ce Victor o are pe mami numai pentru el, nu?
    Doamne, când mi-am lăsat fata la grădi prima zi, parcă pleca la facultate! Era o grădiniță oribilă, amenajată într-un apartament confort 3, pe care educatoarea – o femeie inimoasă, cu dragoste pentru copii și cu mulți ani de experiență în spate, îl transformase într-un spațiu primitor, unde copiii se simțeau bine. La băiat am avut noroc de o doamnă educatoare care i-a fermecat în minutul doi pe toți copiii, se trezea al meu cu zâmbetul pe buze în fiecare zi, de mă apucase gelozia…
    Totul va fi bine, atâta timp cât educatoarea sfințește locul!

    3+
  3. Frg

    Diseară nu deseară

    0
  4. Iulia D.

    Ce crezi?! Noi suntem din categoria cu “miercuri dimineață febră”. După ce doar luni și marți mai aveam o variantă de back-up în caz de ceva și nu mai ajunge la creșă. 🤦 juma’ de zi am suflat niște muci imaginari (ai mei) și mi-am ținut respirația, doar-doar o vrea și el să-i sufle… Tot un circ, ce să zic…nici varianta asta nu e câștigătoare!

    0
    • Știu. Cred că ești verde, dar mai mult albastră când scrii acest comentariu. De la suflat muci. Sper că azi e mai bună situația și mai puțin curgătoare.

      0
  5. Alexandra

    1 an de zile am auzit pe mașină zilnic “de ce m-a uitat tata la grădiniță?” Si dimineața scandal. A mai trecut 1 an, e ceva mai bine, dar încă nu e mulțumit de răspunsul “de ce trebuie sa merg acolo?”. Si eu stateam acasa cu fratele mai mic, soțul lucra de acasă, doar el pleca “altundeva”. Dar am vești bune! Al doilea copil e întotdeauna altfel. Merge la gradinita de 3 săptămâni și doar o data am auzit “nu vreau sa merg”. Pentru prima oară în 5 ani, am “scăpat” de amândoi. Asta pana la prima febră, care poate fi mâine.

    0
  6. eu sunt o mama nu asa de buna. Copilei mele i-a placut la gradinitza. De fapt i-a placut mereu cu alti copii, e si drept ca de la cele 2 saptamani ale ei a fost in preajma a altor copii pt ca eu imi facusem 2 prietene in cartier si impingeam carutzul cativa km dimineatza si alti cativa seara, apoi iernile acasa impreuna ba la una ba la alta, iesit afara si pe viscol ca noi aveam norma de miscare, si cand a fost sa fie a 2a iarna a copilei am decis ca ea merge la o gradinitza privata si eu la munca pt sanatatea mentala a amandoura pt ca fiica mea striga la usa la 7 dim cu haina sub bratz ca ea merge la copii inclusiv in weekend.
    Vreau sa va incurajez: daca nu ii place acum e pt ca nu i-a venit timpul de gradinita. Nu e momentul lui. Lasati o pauza de 2 luni si reincercati. Unii sunt pregatiti la 4 ani,altii la 5 ani, altii la 7 si altii la 1 an. Pana atunci petreceti zi de zi cu alti copii in parc, cateva ore si dimineatza si seara, sa se obisnuiasca cu cei ca ei care tzipa, cer, vor, sambesc, se joaca, se imping si se imbratiseaza, sa vada ca e si alta lume decat toata ziua cu mama si cei 4 pereti si tv-ul. E nevoie de rabdare si de reinvatzat ce ne-a tras in jos prin carantina.
    Si eu am nevoie de reinvatzat si revazut cu prietenele ….

    5+
  7. Mihaela

    Sunt educatoare de 15 ani (🙄oare cand au trecut?) și copilul din dotare 3ani, deci am mai multă experiență că educatoare decât mamă. Inteleg sentimentele amestecate ale mamelor. Ce pot să vă spun ca o “linistire “: plânsul și circul nu durează mult dimineața decât foarte puțin pentru că educatoarele știu să le capteze atenția, chiar dacă zice că nu ii place la gradi, nu este in totalitate așa, sunt convinsă că se joacă cu ceilalți copii și îi plac activitățile propuse. Ce le spun mereu părinților de la grupa mea este să fie consecvenți cu prezența la grădiniță, să nu cedeze azi da, maine nu, pentru că altfel se vor adapta mult mai greu. Si chiar nu sunt povești că vor să mai rămână la gradi să se mai joace cu prietenii de acolo. Mult succes! Dacă mai aveți intrebari și pot să vă ajut, va stau la dispozitie 🙂

    5+
    • Mulțumim, Mihaela! Și multă răbdare în această perioadă!

      0
    • Martina

      Nu stiu cum e la gradinitele din tara, dar aici unde suntem acomodarea se face foarte treptat (de la cateva ore pe zi la jumatate de zi apoi program intreg; in primele saptamani participa si parintele,) si se pune cel mai mare accent pe relatia de incredere dintre educator si copil. La inceput dureaza mai mult acomodarea, dar pe termen lung e un succes. Fetita mea a inceput la 3 ani jumate gradinita direct intr-o alta limba. Pana ce a invatat suficient limba sa fie stapana pe ea a fost mai greu, vreo 4 luni. Dupa 6 luni deja era acomodata. Conteaza foarte mult si facutul prietenilor la gradinita. La noi a functionat.
      Aici dormitul la amiaza e optional, nu e program obligatoriu. Copiii sunt tratati cu respect si au multa libertate. Acum fetita mea plange dupa gradinita.
      In timp lucrurile se rezolva, trebuie ingredientele potrivite.
      Succes!

      0
  8. Irina

    La noi a fost mult mai neasteptata reactia lui in prima zi,care a fost ieri.noi, la Roma,incepem gradual.ieri o ora doar,azi 2 ore si 45 de minute si saptamana asta asa,apoi saptamana viitoare pana la 14 si din octombrie pana la 16.e drept ca inainte de carantina mergea la cresa,dar am avut inima cat un purice cand,dupa 6,5 luni in fiecare zi cu mine,a trebuit sa il las la gradinita…educatoare noua,copii noi, cladire noua,dar a fost f bine.nu a iesit cu lacrimi in ochi si a zis ca venim si maine…deja stie cum o cheama pe educatoare,cred ca e mai bine decat am sperat.e drept ca de cand a inceput la cresa(avea10 luni)doar de cateva ori l-am lasat plangand dar cred ca depinde si de cat de pregatite suntem noi,mame,sa ii lasam pe mana unor straine.are 2 ani si 10 luni si pt a nu stiu cata oara,m-a uimit.eu nu tem a 3a zi pt ca mi-au placut prea tare emotiile din primele 2😍 dar asta nu inseamna ca judec pe cineva si inteleg cum ti se face inima cand puiul plange si nu poti sa il convingi ca gradinita nu e o pedeapsa

    2+
  9. Andreea

    Of, cum a venit articolul asta!..
    Luni fetita mea a fost super incantata, nu a plans, a si dormit.
    Marti mi-a zis doamna ca nu a vrut sa doarma, dar ea a ramas tot incantata.
    Miercuri dimineata mi-a zis ca la pranz vrea sa doarma cu mine, am cedat si i-am zis ca vin sa o iau dupa masa de pranz. Cand am mers sa o iau, mi-a zis doamna educatoare ca a plans toata ziua, desi cand am lasat-o era ok. Fetita mi-a zis ca a plans pentru ca nu i-am zis la plecare ca mama se intoarce intotdeauna (ca in cartea cu Fram la gradinita).
    Iar azi dimineata, joi, a zis tot drumul pana la gradinita ca ea nu vrea sa mearga, si daca o duc o sa planga toata ziua, ca nu e bucuroasa. Si ajunsa la gradi, a si inceput sa se tina cu manutele de mine si sa planga. Am lasat-o asa, plangand. Mi s-a rupt inima de durere. Bineinteles, cand am plecat, am plans si eu. Si toate astea se intamplau si cu surioara mai mica, de 1a9l, de fata.
    Deci da, cum a venit articolul asta… parca pentru mine e.

    0
    • Auleeeeeu, și mamele au nevoie de cineva să le spună că se întorc copiii acasă întotdeauna. Doar că vor fi un pic mai mari de fiecare dată.

      Te înțeleg perfect. Hang in there. O să fie bine.

      1+
  10. Lia

    Alor mei le place! La place la modul ca miorlaie cand ii iau, cu o extra porție de miorlaiala vineri după amiază, ca de ce e mâine sâmbătă si nu mergem la școală. Si de ce nu mai sunt activități, cât mai tine prostia asta de coronavirus? Uneori le e lene dimineața, vor sa înceapă mai târziu, dar weekendul si vacanța sunt dușmanii lor! 3 si 5 ani

    0
  11. Nikki

    ,, Învățătorii și, mai ales, profesorii din ziua de astăzi sunt atât de slabi (nu toți, dar știți ce zic)”….pe baza carui raport de analiza la nivel national, realizat pe criterii obiective, sustii asta? Si daca-mi argumentezi cu rata analfabetismului functional, iti voi raspunde ceva ce stii bine: cauzele sunt multiple. Sigur, e off-topic comentariul meu, dar e atat de usor sa aruncam cu vorbe, clisee, generalizari, pe care nu le putem argumenta. Cand sustii afirmatii care generalizeaza, nu poti veni cu cateva exemple punctuale pe post de argument. Exact acelasi cliseu ca ,,suntem un popor de rahat, italienii-s mafioti, blondele nu gandesc😁.

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 185 queries in 0.243 s