Cum a fost la mare în Bulgaria: foto review de la hotel Evrika Beach, 4 stele, cu aqua park perfect pentru familiile cu copii

Gata, am fost pentru prima oară la mare în Bulgaria, cu agenția Travel Planner. O să povestesc în detaliu și o să pun poze inclusiv cu cozile la care am stat (înțeleg că circulă diverse zvonuri în acest sens). Ca să vedeți cu ochii dv. Am locuit la hotel Evrika Beach, în Sunny Beach. Hotelul are 4 stele, e pe plajă și are aqua park.

E perfect pentru familiile cu copii. Ai tot ce vrei acolo. Nici nu trebuie să ieși din hotel. Nu ai ce alți bani să cheltui.

Update 2021:
Un family suite (cum am avut noi) costă 7 nopți la all inclusive pentru 2 adulți și 2 copii 1115 euro săptămâna viitoare. Simularea e făcută în perioada 13-20 iunie și la ora scrierii acestui articol apartamentul era încă disponibil.

Puteți face o simulare cu perioada aleasă de voi aici.

Captură de ecran de anul trecut, pentru septembrie: același family suite (cum am avut noi) costa 7 nopți la all inclusive pentru 2 adulți și 2 copii 911 euro. Simularea a fost făcută în perioada 8-15 septembrie.

Vă recomand camerele premium cu vedere spre mare, neapărat cu vedere spre mare. Face toți banii.

O să scriu despre drum, cazare, plajă, aqua park, mâncare și câți bani am cheltuit extra. Pentru că acest articol va rămâne pe blog, e important să menționez că experiența noastră a fost în august-septembrie 2020, în timpul pandemiei de covid.

Pregătirea

Pentru Bulgaria, nu am avut nevoie de test covid sau declarație pe proprie răspundere. Adulții pot intra în Bulgaria cu buletin. Copiii au nevoie de pașapoarte. Se pot face pașapoarte temporare, dacă arăți dovada unei rezervări. Pașaportul iese chiar și de azi pe mâine.

Noi le-am făcut pașapoarte electronice netemporare, pentru că soțul meu a plătit, din greșeală, altă taxă în locul celei pentru temporare. A durat o săptămână să iasă. Am depus actele în Plaza Mall și am ridicat pașapoartele din Parklake.

Drumul

Ne-am dus prin Constanța, nu recomand. Poza de mai sus e de la întoarcere. Drumul de dus a durat vreo 9 ore, dar ne-am oprit să ne întâlnim cu o prietenă în Constanța. Plus opriri mai scurte. Avem doi copii mici.

Vedeți că vă puteți lua vignieta pentru bulgari online.

La întoarcere, am urmat recomandarea agenției și am luat-o pe la Russe/Giurgiu. Drumul super ok, ca pe autostradă, liber, fără stat. Am făcut 6 ore, cu opriri de pipi și alăptat. Să păstrați doar 2 euro pentru podul peste Dunăre. La nevoie, se poate plăti și cu card bancar.

Hotelul

Am ajuns seara târziu, am parcat mașina, cineva ne-a ajutat să ducem bagajele.

Parcarea e gratuită, în spatele hotelului, cu barieră și păzită.

Cazarea

Sunt 4 corpuri de clădire. Unul singur e pe plajă, corpul D. Acolo am stat noi și cred că aici sunt camerele premium. Corpul acesta arată foarte bine, iar vederea spre mare face toți banii! Celelalte corpuri formează un fel de U în jurul aqua parkului.

Corpul A arată spre modest, dar camerele sunt mari, patul mare, mochetă pe jos. Andreea, una dintre cititoarele mele care a venit și ea, a avut cameră aici și mi-a povestit. Camerele au cheie, nu card de acces ca în corpul D, dar ea și soțul au fost mulțumiți. Atât, încât și-au prelungit șederea 🙂

La family suite, am avut două camere: pat dublu și pătuț pentru bebe într-una, canapea extensibilă și fotoliu extensibil în cealaltă. Două băi, ce minunăție! Dacă și voi aveți copii din aceia cu senzor, de când o trece pe mama, îi scapă și pe ei, veți aprecia. Tare.

Apoi, prizele erau asigurate cu blocatoare de plastic, ca să nu-și bage copiii degetele. Un detaliu care m-a impresionat:

Ăsta e vibe-ul din seara în care am ajuns:

(Asta e priveliștea din pat. Face toți banii! Aici chiar adormise bebelușul.)

Plaja

Hotelul are propria plajă. Șezlongurile sunt la liber, incluse în preț. Legat de distanțarea socială, am făcut poze din mai multe unghiuri, ca să vedeți cu ochii dv. Sincer, nu cred că asta este o problemă legată de covid chiar deloc.

(poză la 8 dimineața)

(poză la 11 dimineața)

(mai sus, se vede hotelul – era atât de aproape de plajă, încât, dacă aveai nevoie la wc, te puteai duce la tine în cameră)

Beach bar:

În această poză, se vede barul de pe plajă și coada care se formează la el (am primit multe întrebări despre cozi, de asta le-am pozat). Oaspeții hotelului au acces gratuit. Nu se servește alcool. Puteți însă comanda apă, sucuri acidulate, cafea, lapte pentru copii.

Primești și prosoape de baie, care se pot schimba o dată pe zi.

Plaja e foarte curată. Nisipul fin-fin-fin, ca la Mamaia. Fără mizerii, nu trebuia să păzești copilul să nu mănânce vreun muc de țigară.

Apa limpede și caldă ca ceaiul, inclusiv dimineața. Intrarea în apă – lină.

Aqua park-ul

Sunt tobogane pentru adulți și pentru copii, piscine și jacuzzi. Filmarea e făcută într-o dimineață la 9. Programul aqua park-ului e de la 10-12 și 15-17. Chestia asta mi-a plăcut în mod deosebit: că îl închideau la orele prânzului, când soarele arde și e greu să scoți copiii din apă.

Acestea sunt toboganele pentru adulți, iar în jurul lor este un mic râu, cu apă curgătoare. Te așezi pe colac și plutești…

Acestea sunt toboganele pentru copii. Apa e adâncă până la gambe. Lui Tudor îi venea până la genunchi, iar Victor abia își uda slipul în ea. Ce vreau să spun cu asta e că puteai lăsa liniștit copiii mai mari (nu mă refer la bebeluși), nu aveau cum să se înece în apa asta mică.

Aceasta e piscina pentru adulți, care are chiar la intrare o zonă cu scăunele și apă mică. Copiii se bălăceau și acolo de zor.

Unul dintre cele două baruri de la aqua park. Aici se puteau comanda băuturi.

În această zonă, mai era și snack barul:

Deschis între 11 și 17, puteai bea și mânca. Aveau paneuri foarte căutate, hot dog, pizza, supă, sandwich-uri, salate, fructe și înghețată. Multă lume nici nu venea la prânz și lua ceva de la snack bar.

Ce să vă spun despre mâncare? Am venit cu 2 kg în plus.

Mâncarea era foarte multă și variată: mâncare gătită, pizza, paste, pește, porc, vită, pui, fructe de mare, icre negre și roșii, supe, mezeluri, brânzeturi, salate. Lasagna. Piureuri pentru bebeluși și cuptor cu microunde.

Legumele gătite au fost senzaționale, m-aș face vegetarian dacă mi-ar găti cineva așa în fiecare zi. Bine, m-aș face și dublă, iar asta nu e o glumă.

Restaurantul principal, unde se mânca, avea mai multe zone: una cu salate și mezeluri, la prânz erau mereu două feluri de supe, zona unde se gătea cald, pâinea, fructele și candy bar-ul. Apoi, băuturile.

În restaurant era obligatorie masca în zona de autoservire. La intrare, fiecare primea un set de mănuși de unică folosință. Era obligatoriu să le porți. Soțul meu le-a uitat o dată și a fost oprit de către un ospătar.

(Mai sus, este pui în sos de portocale, de exemplu. Delicios!)

(Aici erau frigărui de creveți.)

Cele mai mari probleme legate de distanțarea socială aici apăreau. Pentru că se formau cozi, iar lumea nu respecta distanța de 2m. Adică, să nu te aștepți ca un om înfometat să stea la 2 m de cina sa. Iată un exemplu: (vedeți unde sunt farfuriile față de unde fac poza eu)

Cafeaua era proastă, iar cozile care se formau la apă și cafea erau destul de mari.

Cum am rezolvat noi problema cozilor? Mergeam la micul dejun devreme (dacă aveți copii matinali, iată un avantaj pentru asta), la cină -devreme. Și la prânz nu au fost probleme, că mulți rămâneau pe plajă, voi să nu faceți la fel. Mai bine grași decât prăjiți.

Singura chestie pe care o am de comentat legată de acest punct e cantitatea de mâncare aruncată. Ceva de nedescris. Cred însă că noile condiții date de pandemie au schimbat și felul în care ne servim.

Pentru că era complicat să îți pui masca și mănușile pentru fiecare felie de pâine în plus pe care ți-o dorești, ce făceai? Îți umpleai farfuria de la început, ca să nu te tot plimbi. Știți cum se spune că nu mergi niciodată la cumpărături flămând? Nici la autoservire!

Prăjiturile nu le-am gustat. Mult prea colorate. Dar am văzut că oamenii băgau. Horațiu a găsit însă niște deserturi turcești, baclavale și niște sărmăluțe cu rahat, din care și-a pus porție dublă. Eu m-am consolat cu înghețata. Multă înghețată Nesquick all you can eat.

În rest, doar să fii mega cârcotaș sau fiul reginei să ai vreo vină de băgat ori să nu găsești ceva bun pentru tine de mâncat.

Restaurantele a la carte

Pentru serile în care te simțeai mai elegant, puteai rezerva o masă la unul dintre cele trei restaurante cu specific asiatic, italian sau bulgăresc.

Noi n-am fost la italian, pentru că am zis că și-așa mâncăm destule pizza și paste în București. Ne-a părut rău ulterior. Pentru că, vorbind cu niște nemți cu care ne-am împrietenit (aveau doi băieți mai mari, deci ei erau practic noi, peste 5 ani), au zis că restaurantul italian a fost cel mai bun.

Vă las poze cu ce am mâncat la fiecare. Cu mențiunea că restaurantul bulgăresc nu m-a impresionat. Deși supa de vită a fost delicioasă, în rest, nu prea. Bărbatu-meu zice că eram prea sătulă (am mers acolo în ultima seară).

Restaurantul asiatic:

Restaurantul bulgăresc:

Vremea, la final de sezon

A fost super. Noi nu suntem fani ai caniculei (este cineva?). Temperaturi sub 30 de grade, a fost perfect. Apa mării caldă, exact ce trebuia. Chiar am zis că e super să mergi la final de sezon. Prețuri mici, vreme bună, apă caldă.

Am salvat vara. Exact cum ne doream.

Dacă vreți și voi, uitați-vă la ofertele agenției Travel Planner înainte de orice. Au prețuri mai bune, chiar cu 50 de euro mai puțin pe noapte decât pe alte site-uri sau direct la hotel.

Stațiunea Sunny Beach

N-am ieșit mult din zona hotelului. Pe faleză era destul de mult kitsch și veșnicele tarabe. Pe care le știți. Gențile Chanel costau cât un magnet de frigider.

Cât am cheltuit în plus?

120 de euro, echivalentul în leva. Ne-am cumpărat colace, că nu aveam, apă de băut și lui Tudor îi plăcea la un loc de joacă lângă hotel. Unde erau tobogane gonflabile și costa intrarea 8 leva. Am lăsat bacșiș la ospătari și băiatului de la hotel care ne-a ajutat cu bagajele.

Unde este voință, este și o cale – ce m-a impresionat

Limba engleză este o problemă la personalul hotelului. Însă compensează grozav prin amabilitate.

Soțul meu l-a întrebat pe un chelner ceva. Nu s-au înțeles, așa că tipul a adus repede telefonul, pe google translate. Iar după ce au comunicat în acest fel, amândoi entuziasmați, chelnerul era super fericit. A bătut palma cu un coleg, mândru de ceea ce rezolvase. L-am simțit efectiv încântat că a putut ajuta.

M-a impresionat această amabilitate. Așa că i-am zis manager-ului. Sau unuia dintre manageri. Și ghici ce? Că posibil să nu fi fost doar limba o problemă, ci inclusiv auzul. Pentru că hotelul are mulți angajați surzi. M-am simțit ca-n Germania, pe cuvânt.

Ce nu mi-a plăcut:

• Cafeaua, am zis deja. Noroc că aveam opțiunea mult mai bună din cameră.
• Pernele -din acelea mari și tari, deloc pufoase. După cele mai recente experiențe cu genul ăsta de perne, soțul meu -veți râde- și-a luat pernă de acasă. Iar eu am dormit pe perna de bebeluși.
• Faptul că turiștii mergeau dimineața și lăsau prosoapele de plajă/ la piscină cu câteva jucării pe șezlonguri. Ca să le ocupe, deși erau afișe în care se explica faptul că nu e corect față de ceilalți.
• Dacă mergeți dimineața înainte de 10, găsiți libere totuși. Iar personalul hotelului se străduiește să strângă aceste prosoape lăsate în mod abuzic. Deși s-ar putea strădui un pic mai are.

În rest, ne-am și distrat, nu numai am mâncat:

Întrebat ce i-a plăcut cel mai mult, Tudor a spus dintr-o suflare că toboganele. Iar tatăl lui, imediat după tobogane, faptul că era hotelul pe plajă. Fiindcă ghici cine căra toate găletușele, prosopelele, lopățelele, cremuțele și olițele.

Mie mi-a plăcut cel mai mult priveliștea de la balconul nostru. Mi-am amintit că există un anumit răsfăț când alegi un hotel bun. Și îmi era dor de sentimentul ăsta. Că merit:

Și mi-a plăcut pentru toate cafelele băute cu băieții mei pe această terasă, cu acest zâmbet lăbărțat pe față:

și pentru aceste bucle natural desenate de apă

chiar dacă mai multe momente au fost ca-n poza de mai sus și mai puține ca-n poza de mai jos

pentru că e prima dată când am purtat pălăriile astea. Știți de când le am? De când lucram la Elle. Sunt mai vechi decât copiii mei pălăriile astea. Practic, dintr-o altă viață. Atunci mi-au inspirat o fericire aparte, de asta n-am vrut să le dau. S-a împlinit o prorocire când mi le-am pus prima dată pe cap.

pentru că mi-a plăcut de mine în dimineața asta când m-am trezit

și pentru toate porțiile de râs și toate burticile lor lipite de mine

pentru piciorușele astea încolăcite peste mine în apă; buzele lor vinete de bălăceala târzie; pentru foamea aia pe care doar marea și valurile o pot face; pentru dorul și dragul de nisip și de castele

Deja plecăm, mami? Nu mai vreau să ne întoarcem niciodată!

-ăsta era Tudor, că Victor încă nu se exprimă decât prin limbajul corpului. Nu cred că voia nici el să plece.

și pentru toate pozele astea minunate pe care mi le-a făcut iubitul meu care urăște să facă poze.

Ce bine că ne-am dus. Ce fraieri că aproape era să nu mergem.

Vacanța cu doi copii mici a fost cam ca-n poza asta, ultima. Toți pe cap la tine, fără niciun strop liniște. Dar cumva, când închizi ochii și știi că ți-s acolo, zâmbești. Au fost furtună și pace sub această pălărie, dar și multă iubire în jurul ei. Exact ca-n poza asta, ultima, făcută de iubitul meu, în care suntem într-un fel toți acolo.