Între “o răceală banală” și “fuga, la doctor” nu e numai un copil bolnav, ci și o mamă chiaună. Aș vrea ca toți cei care spun că “e doar o febră mică” să înțeleagă asta. Că doar o tuse ușoară trezește din somn și niște părinți, poate niște frați mai mici. Că niciodată răceala nu afectează doar pe cel care-i răcit. De fapt, toată familia are de suferit, pentru că totul se schimbă. Într-un fel, te dă peste cap. Cunosc familii atât de afectate de diverse răceli, încât acesta a devenit aproape un mod de a trăi. Două săptămâni sunt bine, două săptămâni bolesc. Toți trei, toți patru, toți care sunt.
De ce se întâmplă asta, cum ne putem feri copiii mai mici de răceala celor mari, când să îi ducem la grădiniță și când să îi ținem acasă, cum putem trata noi și când îi ducem la medic, ne lămurește dr. Mihaela Nită, medic pediatru tare drag mie.
Paranteză. Nu-s genul care să sară cu antibioticul pe copil, asta știți deja, că într-o răceală face mai mult rău și niciun fel de bine, dar nici genul care-o ține langa cu extract de coada dragonelului virgin. Nu mă feresc de medicamente. I-am dat picături anticolici la bebeluș (domnul Jack Newman n-ar fi de acord cu așa ceva, știu). Nu l-am lăsat să urle, când știam că pot face ceva să-l ajut. I-am dat paracetamol, la febră, băiatului mai mare, când era și mai mic. Nu l-am lăsat să delireze, pentru că nu vreau eu să bag siropuri în el. Deci, nu intervenim doar pentru că n-avem chef să ștergem niște muci (deși cine are?!), dar intervenim înainte să fie prea târziu. Știu că e greu să faci diferența când e copilul tău, de asta ajută să ne informăm. Un tratament corect scurtează suferința, n-are niciun sens să ne ferim de el. De exemplu, paracetamolul e foarte bine tolerat de stomac și chiar reduce febra și ia durerea. Efecte adverse? Să nu fim sectanți. Nu e ca și când mănâncă paracetamol copilul la desert. De asta, părinții și medicii au creier în cap. Dozăm corect, conform vârstei și greutății sau conform recomandărilor medicului și așteptăm un pic. Au fost câteva nopți când dormeam cu farmacia lângă pat. Dacă ne-am distrat? Lol. Dar am ținut lucrurile sub control, nimeni nu s-a panicat.
Vă rog, citiți acest interviu, ca să nu mai duceți copilul la urgențe doar pentru niște muci (într-un spital sunt tot felul de alți microbi) și ca să faceți pace cu febra, când vine peste voi.
1. Doamna doctor, parcă pe vremea noastră nu răceau copiii mici așa des. Nu îmi amintesc să fi mers la grădiniță din două-n două săptămâni. Ce s-a schimbat în vremurile noastre sau doar ni se pare că acum răcesc copiii mai des?
Dr. Mihaela Niță: A apărut o creștere îngrijorătoare în ceea ce privește afecțiunile copiilor. Atât infecțiile acute, cât și bolile cronice apar cu o frecvență mai mare. Boli pe care le considerăm din spectrul patologiei adultului încep să apară din ce în ce mai mult și la copii. În ceea ce privește infecțiile acute, creșterea populației, expunerea copiilor la un număr din ce în ce mai mare de oameni îi fac pe aceștia mai predispuși spre îmbolnăvire/răceli. Modificarea factorilor de mediu- schimbări climatice, alimentație, stil de viață- are și ea impact asupra patologiei copiilor.
2. Legat de răceli, sunt două tabere de părinți: cei pro dus copilul la grădiniță plin de muci și cei care i-ar pica pe aceștia cu ceară. Ce ar fi mai bine de făcut cu un copil mucos, ținut acasă sau scos în colectivitate?
Dr. Mihaela Niță: Depinde foarte mult de contextul în care apar acești “muci”. Dacă ei apar la un copil cu stare generală bună, fără alte simptome însoțitoare (febră, tuse), fără un aspect îngrijorător al secrețiilor (culoare, miros), se poate accepta intrarea acestor copii în colectivitate. Totuși, când starea generală a copilului este modificată (apatic, letargic), are și alte simptome, secrețiile nazale sunt foarte abundente și de aspect modificat, copilul nu poate menține respirația nazală și este nevoit să respire pe gură, adoarme greu sau are un somn agitat, atunci ar fi mai bine să urmeze un tratament acasă și să revină în comunitatea de copii la ameliorarea simptomatologiei. Dacă în comunitatea de copii se efectuează triajul de dimineață, aceste aspecte sunt înțelese și decizia de intrare în colectivitate revine cadrelor medicale care văd copilul.
3. Am un bebeluș de 4 luni și un băiat de aproape 4 ani. Cum pot evita transmiterea bolilor de la cel mare la cel mic?
Dr. Mihaela Niță: Este cunoscut faptul că atunci când sugarul are un frate mai mare, mai ales dacă acesta merge în comunitatea de copii, este de așteptat ca frecvența virozelor/răcelilor să fie mai mare (dacă vom compara cu primul copil). Uneori este greu să evităm transmiterea acestor viroze, mai ales că, de cele mai multe ori, copilul este contagios înaintea apariției primelor semne de boală. Această expunere a sugarului are și avantaje. Studiile arată că acei copii proveniți din familii mai numeroase, ce au viroze mai frecvente, de la vârste mai mici- datorită contactului cu fratele/frații mai mari, au un risc mai mic de boli alergice. Practic sistemul lor imun este învățat de mic să reacționeze într-un mod sănătos. Concret, dacă este vorba de un nou-născut, ar fi mai indicat, o perioadă de timp după naștere, fratele să stea acasă. Ulterior, în funcție și de cum gestionează emoțional fratele mai mare situația, se poate reîncepe integrarea în comunitatea de copii. Va necesita o atenție sporită- vaccinarea ca variantă preventivă pentru afecțiuni precum varicelă, gripă, meningită (în plus față de schema națională de vaccinare). În plus, când sunt anunțate de către grădiniță focare de boli infecto-contagioase (de exemplu scarlatină, sindrom gură-mână-picior, enetrocolite cu rotavirus) este mai bine ca fratele să stea acasă câteva zile. În situația virozelor, la primele semne de boală, se va evita contactul apropiat cu fratele mai mic (cât este posibil acest lucru), dacă se poate purtarea unei măști și folosirea unor preparate locale pentru ameliorarea simptomelor, dar și pentru a scădea contagiozitatea.
Ca sfat, dacă poate fi aplicabil, dacă mamă alăptează sugarul, îi poate oferi și copilului mai mare lapte matern (la sân sau lapte muls din căniță/alt recipient) și ne putem aștepta că ajutorul imunologic pe care copilul îl primește prin laptele matern să determine scăderea frecvenței răcelilor și scăderea severității manifestărilor.
4. Apoi, la capitolul răceli, sunt două tabere de părinți: cei care le tratează băbește cu leacuri din bătrâni, numite “timp”, și alții, care sar imediat cu medicamente. Care ar fi varianta corectă și unde e limita când nu mai putem aștepta și ar fi bine să intervenim?
Dr. Mihaela Niță: Cel mai bun medic pentru copil este părintele. Printr-o colaborare bună cu medicul pediatru sau medicul de familie, părintele se poate pregăti să înțeleagă cum să reacționeze cel mai bine pentru copilul lui. Majoritatea răcelilor/virozelor necomplicate se pot trata simptomatic acasă.
Nu recomand folosirea unor leacuri băbești fără a se sfătui părintele și cu medicul copilului. Sunt situații de tratamente naturiste care au trecut proba timpului, dar sunt și situații în care s-a demonstrat că anumite preparate naturiste pot avea efect nociv, chiar pot fi periculoase pentru copil. Există concepția că un tratament naturist este lipsit de posibile reacții adverse. Nimic mai fals. Cel mai bine ar fi să cerem părerea medicului curant și despre acestea.
Dacă vorbim despre febră, de exemplu, este bine să știm că este o reacție normală și chiar benefică a corpului în situații de infecții respiratorii/răceli. Prin creșterea temperaturii corpului, sistemul imunitar luptă mai bine, este mai eficient. Totuși, când febra copilului crește (peste 38.5 sau chiar mai mult) și starea generală începe să se modifice, este indicată administrarea tratamentului antitermic.
Când vorbim de răceli/viroze respiratorii, semnele că ar trebui să apelăm la un consult de specialitate în afară tratamentelor simptomatice aplicate acasă sunt: febră mare/foarte mare, care nu scade la tratamentul antitermic, febră persistentă, mai mult de 3 zile, stare generală modificată (copil prea apatic, letargic sau copil foarte agitat), otalgie, refuzul alimentației, zgomote respiratorii ciudate, respirații foarte frecvente, răgușeală, tuse în accese repetate, frecvente.
5. Febra la copii- Putem administra paracetamol și ibuprofen alternativ, fără să mai trecem pe la medic? Acolo precis ne întâlnim cu alți oameni bolnavi și parcă e ultimul loc în care aș vrea să merg.
Dr. Mihaela Niță: În primul rând, începem administrarea tratamentului antitermic acasă. Chiar și dacă copilul are febră mare, nu mergem la spital fără să îi dăm tratamentul antitermic acasă. Dacă este nevoie (febra persistă), scăderea febrei se poate face și alternativ cu două substanțe active diferite. Dacă reușim să ameliorăm starea copilului acasă prin administrarea tratamentului simptomatic, nu mai este nevoie să mergem cu copilul la medic. Ne așteptăm ca, în mod normal, un copil să aibă în jur de 10-12 intercurențe pe an. De obicei, ele nu au nevoie decât de tratament simptomatic administrat acasă. Totuși, dacă apar semne/simptome îngrijorătoare, atunci consultul de specialitate este necesar.
Foto Shutterstock
Ioana
Foarte bun articolul, mulțumim! Ce părere ai despre uleiurile esențiale? În ultimul timp a de devenit o isterie generala și multe mămici spun ca tratează exclusiv cu ele, cam orice afecțiuni. Uleiuri esențiale exista în plafare dintotdeauna, costa 10 lei o sticluță și aproape nimeni nu le baga în seama. Cele noi și cu reclame sunt…
o femeie
Sigur relaxeaza si trateaza frica.
(eu incepui sa le folosesc de acum 9 ani, ca diminuator de chimicoase de prin casa, asa ca mi-a tratat si portofelul)
Cristiana
Raspund si eu: Mamicile acelea cu siguranta nu sunt “cel mai bun medic pentru copiii lor”. Si imi pare foarte rau.
Ma intristeaza apetenta exagerata pentru astfel de “terapii”, cum bine este explicat si in articol, nu orice e natural e bun, studiat, dozat, certificat. Nu orice e esential are ce sa caute in corpul sau pe pielea unui om, daca e copil e uneori si mai grav. Companiile mari de uleiuri fac o gramada de bani sustinand tot felul de aberatii nedovedite, nestudiate, nesigure, iar parintii fug de monstrul “big pharma” si dau de “big oil”….
Exista putine simptome care pot raspunde cu adevarat la asa ceva si dovezile sunt foarte putine. Cred ca un articol foarte bun si prietenos cu parintii este acesta: https://www.hopkinsallchildrens.org/ACH-News/General-News/Are-Essential-Oils-Safe-for-Children
Altfel, de aici (https://parenting.nytimes.com/childrens-health/essential-oils-safe):
“While the essential oils didn’t hurt the child,” Dr. Smith said, “the delay in care allowed the condition to get worse.”
But by far, the greatest danger to children occurs when highly concentrated oils are accidentally swallowed, spilled onto the skin or splashed into the eyes. In 2018, poison control centers in the United States recorded 17,178 such incidents in children under 12 — an 85 percent increase over the number of cases reported in 2014. (This is according to an analysis that the American Association of Poison Control Centers conducted for The New York Times for this story.)
Applying concentrated oils to the skin are common causes of adverse reactions too, said Robert Tisserand, an aromatherapy expert and author of the textbook “Essential Oil Safety.” In nature, oils with antioxidant and antimicrobial properties such as clove, oregano and thyme kill invading bacteria by rupturing their cell membranes, Tisserand said. “And they do a similar thing to your skin cells and the mucous membranes that line and protect the inside of your body,” he said. “If you put undiluted oregano oil on your skin or in your mouth, you’ll have an irritant reaction — a very nasty one. The skin will go red and burn like crazy.”
Children are more likely to have side effects from essential oil exposures than adults are, said Dr. Weber from the N.I.H. “They are still developing, which makes their brains and other systems more sensitive to potential toxicity from essential oils.” Their livers and kidneys, for instance, are likely to be less efficient at processing the compounds.
Pot continua la nesfarsit. Pe scurt, nu vad de ce ai folosi uleiurile esentiale pentru copii in afara unor indicatii foarte precise si in niste conditii adecvate, dupa ce te-ai sfatuit cu medicul si nu cu reprezentanta unei firme cu sistem piramidal, care ti-ar vinde si soriceii din pivnita daca i-ai cumpara sau cu un grup de mamici… (nici pentru adulti nu sunt mare fan, dar macar riscurile sunt mai mici).
Roxana
Total de acord!
Nu cred ca am fost de 5 ori in 11 ani la Urgenta. Am fost de 2 ori cand a facut rubeola, la 9 luni. Am fost super curajoasa atunci pentru ca m-am ambitionat sa nu ii dau antibiotic dupa 3 zile de febra mare. Am reusit sa stam 5 zile,dar dupa fix 5 zile a erupt.
Si da, i-am dat paracetamol si nurofen alternativ. Cand ni se parea ca nu scade febra la 4 ore, o bagam in apa calduta pentru corp,dar pe cap ii dadeam cu apa calaie. Ii scadea instantaneu febra.( m-a invatat dr.pediatra sa fac acest lucru) I-am pus si niste picaturi care acum nu mai sunt pe piata, dar atunci erau tot la recomandarea pediatrei ei. Si nu a patit nimic.
Am noroc cu sotul meu,care e mai stapan pe situatie si ma ajuta sa nu sarim imediat in masina.
Si mai cred intr-adevar, in instinctul meu si ca ceea ce fac e bine. E drept ca sunt si ziua si noaptea cu ochii, urechile si mainile pe ea.. dar e mai simplu acasa decat la spital. Cand era mica si avea febra, stateam ore in sir langa ea si ii spuneam”da-mi mie febra si tu mergi la joaca”.. dar nu am luat niciodata raceala de la ea. Doar paduchii..😝
o femeie
ah, paduchii, asta o problema luata de cateva ori. Ma rad in cap, data viitoare, promit. De un an nu am mai avut, cred ca pusul uleiurilor esentiale e solutia pt noi. Sper 🙂
Cristiana
Mi se pare un articol foarte util si interesant, dar cred ca titlul este usor nefericit, tinand cont de publicul tinta al acestui blog si de mentalitatea predominanta in Ro si nu numai. Realitatea pura e de fapt ca multi parinti nu au la ce spital sa isi duca bebelusii, nu ca ii duc prea mult la spital (desigur, nu ma refer aici la Bucuresti, tara e destul de mare, populatie rurala din belsug, copii care nu au vazut vreodata un cabinet pe dinauntru sunt enorm de multi etc.).
Problema e ca multe mame chiar iau ad literam enuntul din titlu si pun esenta de unicorn cu parfum de coada soricelului in ochii copiilor (si nu glumesc). In opinia mea un titlu potrivit ar fi fost “cel mai bun medic pentru copil este parintele educat”. Si chiar si atunci, cel mai bun medic e medicul, parintele e cel mai bun parinte. Un parinte poate fi si este de multe ori mai bun ca un medic pentru copilul propriu, desigur. Dar cu anumite limite, care tind a fi mult prea fluide adesea (parerea mea).
Anca
Foarte bine punctat articolul… Chiar am o fosta colega, stabilita acum în Anglia, a ajuns la urgenta…. Deoarece băiețelul de câteva luni avea colici🤭.Cum necazul nu vine niciodată singur, i s.au umflat și ochișorii cu o secreție destul de urata, ce credeți? I s.a spus ca ar fi o ‘conjunctivita normala’, bebeluseasca😏. Asa ca scumpa mea prietena, fiind mereu online pe toate canalele posibile, a sunat-o pe mămica și la sfatul acesteia i.a pus în ochișori băiețelului… Lapte de la san. Ajunsa din nou în urgenta(copilul avea ochii lipiți) , i s.au recomandat niște picături care au ameliorat problema. Am vrut sa punctez faptul ca un părinte, cum e cazul descris mai sus, nu e e cel mai bun medic… Nici pe departe… Iar refuzul de a ști când sa interviu și când nu, poate cauza reacții adverse🙂