Făceam retrospectiva din această vacanță de iarnă, care s-a desfășurat în totalitate într-o destinație cam cât de exotică poate ea fi la bunici, la Sibiu. Și a început Tudor să povestească ce i-a plăcut lui cel mai mult, ce am făcut, cum a fost.
Știți, nu ne-am dus nici în Maldive, nici în Elveția la schi. Nu că ar fi ceva rău în asta, chiar abia aștept să dau o fugă în Maldive (:p) și să învăț să schiez. Însă, până atunci am fost la Sibiu, destul de modest așa. Dar ne-am propus o vacanță mai activă, să facem și altceva în afară de a dormi. Am reușit. Fără bani mulți, copilul s-a super distrat.
Într-o zi, l-am invitat la o înghețată, doar el cu mama lui. La noul mall din Sibiu. Când ne-am întors, a povestit familiei, cu mult entuziasm, de unde am parcat până la cum am chemat liftul când am plecat. Că am mers până la toaletă și i-am rugat să ne țină un pic înghețata la frigider până ne-am întors. Că el credea că ne-o mănâncă doamnele acelea și abia l-am convins să nu facem totuși pe noi (avem o experiență din Cluj, când ne-am întors de la wc și mâncarea nu mai era), când colo: ”să vezi, Mama Bu, ce supiză! Înghețata nici nu se topise măcau! Am fost pe gabă degeaba”. Pentru el, nu a fost o excursie la mall, ci o aventură. Nu a fost doar o înghețată, ci o revenire la viața noastră de dinainte, așa cum o știe el. A fost pansament pentru suflet, iar asta știe orice mamă care are doi copii și se oferă o vreme doar unuia dintre ei.
Dar a fost o vacanță excelentă și pentru adulți.
Pentru că noi, oamenii, nici nu avem nevoie, de fapt, de foarte mult. Avem nevoie unii de alții și de o pauză de la unii cu alții. Pauzele sunt sănătoase. Cam cât o căcare singur în baie. Sau cât o ieșire mama cu fiul, la mall. Sau tata cu fiul, la săniuș. Și mai avem nevoie de bine. Iar binele ăsta nu locuiește neapărat prin străinătate undeva, deși noi adesea îl căutăm cât mai departe. Ca și când în viața noastră nu ne-ar plăcea. Am mai scris despre presiunea de a umple weekend-urile cu ieșiri, când stai acasă ca pedepsit. Suntem dispuși să plătim bani grei pe acest bine ambalat în limbi străine. Suntem convinși că, dacă-i în engleză-i mai frumos. Că, dacă-i în franceză-i mai sofisticat. Dacă-i în spaniolă, te-ai bronzat.
Ați văzut cum copiii n-au nevoie de destinații exotice ca să fie în extaz. Ei au nevoie doar de un părinte entuziasmat. Copiii au această capacitate de a sufla bucurie peste orice lucru banal. Se înveselesc într-un fel mai curat. Lor nu le pasă de poze, de nume complicate, de obiective bifate.
În ziua de Anul Nou, când ne strofocam să găsim un medic pentru fetița internată, fără diagnostic, de care vă povesteam, eram la un moment dat la un capăt de fir, m-am uitat la soț, el, la mine și am zis:
-Abandonăm?
Tudor stătea la masă, lângă noi:
-Nu viau să a-ba-ndondăm povestea asta! Nu viau!
Așa e. Copiii văd câte o poveste imediat. Pentru ei, e important orice în care se implică părinții lor. N-a înțeles el despre ce-i vorba în povestea cu fetița internată, dar s-a prins micuțul meu că e ceva foarte important. N-a înțeles că nu ne-ar fi mâncat nimeni înghețata, dar s-a bucurat enorm că a găsit-o când s-a întors de la wc. Înghețata e foarte importantă pentru el.
Deci ăsta-i secretul unei vacanțe de succes. Nu gaura pe care ți-o lasă în buget. Nu ce scrie pe biletele de avion. Nu ce meniu sofisticat. Contează în câte zile s-a râs. Ce ați învățat. Și cu ce povești ați plecat.
Image by Francisco Montero Garcia from Pixabay
Amy
Concluzia este una pe care o stim cu totii: bucuria vine din lucruri marunte, de cele mai multe ori. 🙂 Nici noi nu am facut nimic sofisticat, nimic deosebit, nimic traditional vacanta asta, doar am stat si-am lenevit si tare bine ne-am simtit acasa.
Miruna
Uneori ai nevoie de chestia asta, nu? 🙂
Amy
Daaa, clar da! 🙂 Este singura perioada libera din an pe care ne-o petrecem acasa.
LuminițaR
Vacanța perfectă este când e tati acasă. Când ne uităm toți trei la un film pe canapea și mâncăm cozonac și bomboane de pom. Când petrecem Revelionul butonând telecomanda și făcând haz la scenetele vechi cu Nea Mărin, Marin Moraru, Toma Caragiu și Octavian Cotescu.
O femeie
Vacanta perfecta e unde se simt parintii impliniti, cu alti copii de joaca si spatiu liber de alergat si fara ingradiri. Copiii copie mecanisme, comportamente, emotii, stari, copie ce vad si mai ales ce simt. Si mai interesant e ca eu, adult, am constientizat un comportament la mine pe care nu il vazusem pana la 40 ani dar copiam dar faceam ca mama…
Noi adoram vacantele – ne simtim bine in deplasari, fie cu cortul in margine de padure fie pe plaja, ne scot din ritm si aduc intr-o lume complet noua, inspirationala. Acu’, zau, cele mai faine sarbatori de craciun or fost in tenerife: cu pizza luata pe plaja si om de zapada de nisip, si caciula in cap si noi in costum de baie, cu inca 2 copile de o varsta cu fiica mea si hahaiala si alergatura in valuri si inapoi; mai colea pe stanga era o mama olandeza cu 4 baieti din care unu in carut se distra de minune la un fotbal cu ai marii, si pe dreapta o mama superba cu un bebelus = tot ma mint frumos ca era babysitter dar cine naiba isi ia babysitter manechina de 1m90 si 1si 10 in craci de abanos… Desi nu as uita nici sarbatorile de iarna din Malaga, Barcelona, Malta, sau Craciunul din Betleem sau de acasa, cu toti 3, sub patura.
A trebuit sa plec din romania si din familia sufocanta sa imi aduc aminte ca Craciunul e sarbatoarea nasterii lui Iisus si nu a lui mos Craciun + mancarii multe si gatitului cu orele in picoare + spalatului geamurilor + prafului de dupa aragaz + alcoolului in exces, al vaicarelilor matusilor si imbatarii unchilor. In vacanta de anul asta am baut o gura de prossecco si mancat ca in zilele noastre normale, ba sotul a si slabit (cum mama masii kg lui s-au mutat pe fundul meu?? 😀 ).
dia
Normal ca nu e nevoie de o destinație exotica sa fie fericiti😀dar eu îți spun sincer ca sunt f fericita ca luna viitoare mergem intr-o destinație fooooarte exotica😅toți 3, normal.
Miruna
Daaaa, si eu as fi 😉
Claudia
E a nu stiu cata oara cand citesc in articole sau comentarii despre “căcat”, “căcare”, “te caci”. Scrii fain, transmiti emotie, voiai la un moment dat sa publici o carte, chiar nu gasesti alte mijloace de-a transmite o stare sau un mesaj fara sa apelezi la scatofilie?
Da, stiu, e un act fiziologic normal samd. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa-l, hmm, intindem pe pereti. Sau?
Nu, nu sunt trol, nici hater. Sunt doar un om care te citeste si care ti-ar cumpara, cel mai probabil, cartea. Asta ca sa anticipez eventualele insinuari…
Miruna
Iti multumesc pentru feedback, Claudia. Imi pare rau ca te-a surprins. Stiu ca e u contrast, in general, sunt mai eleganta in exprimare.
Multumesc si ca mi-ai cumpara cartea. Dar nu cred c-o s-o mai public. Momentul ei a trecut.
Jorjet
Și eu voiam sa spun asta. Dar ma gândeam ca faci asta ca vrei sa pari mai cool.
Leontina
Perfect adevarat!