Știu că e moda asta cu mâncatul sănătos, totul natural și să fugim de chimie ca știți-voi-cine de tămâie. Doar că lucrurile nu stau chiar așa, adesea ele sunt mai degrabă complicate, oricât ne-am dori noi să fie simple. Mâncatul sănătos e bun, doar că nu-i destul.
Să nu aibă oamenii un șoc când te văd live e o treabă în zilele noastre. S-au inventat filtre la poze, photoshop la clipuri, fond de ten și iluminator-pudră pentru față-n față, dar cam astea-s limitele din ziua de azi. Nu poți ieși grasă până la Mega și să-ți tragi filtrul de sirenă ca pe palton.
Vreau să vă povestesc ceva ce nu pot să vă povestesc. Dar e important să știți. Pentru că era să ratez ceva enorm. Era să trec razant pe lângă, ca atunci când ți-au ieșit numerele la loto, dar ai băgat biletul, cu blugii, la spălat.
A patra luna din viata noastra in patru a fost cea mai grea pentru mine. Nu stiu de ce scriu despre crize mereu retroactiv, probabil ca nu sint intotdeauna sigura ca le vom depasi cu bine.
Cam oriunde apar cu cel puțin un copil, cineva se minunează: că sunt frumoși,’destepti, drăgălași. Precis ați pățit. Da, știu, toți copiii sunt așa. Dar asta nu-i o scuză.
Ieri, într-o cafenea. Victor, la pieptul meu, zâmbea. E un copil tare vesel, râde și numai să te uiți la el. Chelnerița, simpatică și ea. Am ajuns la povești de “și câte kilograme are”, “am și eu o nepoată care”, de știu și kilogramele, și istoricul medical al nepoatei. Nicio problemă, până când a simțit nevoia să îl atingă pe bebeluș pe mână stângă.
