Ce-am învătat despre alăptare, de la dr. Jack Newman

Fiu de polonezi, tată de 3 copii, bunic de nici nu mai știu câți, dintre care o fetiță de 2 luni, domnul Newman e verde și curios și nu poartă vreun telefon la el. E genul foarte simțit, care n-o să-ți spună că muzica e prea tare-ntr-un local și ar prefera să ieșiți. E genul care face poze cu aparat foto și mai bine-l ține pe genunchi decât să te roage să-l pui pe scaunul celălalt. E genul care nu comandă aperitiv, dacă nu comandă și ceilalți. Își fotografiază farfuria cu orice ar fi în ea, ca să-i arate soției dovada că a mâncat ceva. ”E din estul Europei nevastă-mea, deci trebuie să se asigure că sunt sătul.” Bea multă apă și doarme puțin. Nu se plânge când chelnerul e urâcios, când aeroportul e aglomerat, când n-are buton de ”save as”. Răspunde singur la toate email-urile și preferă să scrie e-book-uri, pentru că le poate modifica dacă se răzgândește mai târziu. Am petrecut chiar 2 zile împreună, aproape 3 și o să-l țin minte mereu cum mi-a zis în mașină, după conferința dintâi, când i-am mărturisit că m-a făcut să plâng la unul dintre filmulețele pe care le-a prezentat: ”Astea sunt cazuri extreme, Miruna, ca să învățăm din ele. Come on, no need to cry!”

Feedback-ul de după conferință e excelent și mult și copleșitor. Cineva mi-a scris că cea mai recunoscătoare e fetița ei, pentru că mamei i-a ieșit înțărcarea din cap. Altcineva mi-a zis că își dă seama că această sâmbătă i-a schimbat viața bebelușului din burta ei, pentru că acum va face tot posibilul și va alăpta. În sală, a fost prezentă o doamnă din Australia și încă cineva care s-ar fi dus să-l vadă în septembrie, în UK, dar a preferat să vină la București… tocmai de la Bruxelles. După ce l-au văzut a doua zi vorbind, câțiva consultanți m-au întrebat cum pot cumpăra înregistrarea din prima zi.

Celor prezenți îmi cer scuze pentru hotelul care ne-a găzduit și care, deși de 4 stele, a fost sub orice critică la capitolul servicii. Din păcate, a fost greu să găsim o sală liberă în plin sezon de nunți. Dar, peste ani, nu ne vom mai aminti cum am făcut pe chelnerițele sau cât am așteptat cafeaua, ci că Jack s-a așezat la bar cu gașca de consultante până a venit mâncarea, apoi am mâncat cu el și-am mai povestit un pic așa, informal.

A fost frumos, am primit flori și ciocolată și pâine și cărți și alte cadouri și sunt atât de obosită acum, încât nu știu dacă vom repeta.

La plecare, dr. Newman mi-a zis că lui i-ar plăcea.

• Am vorbit mult despre alăptare și carii, a confirmat că nu sunt legate între ele, ”terminați cu prostiile și alăptați”. Și ”spălați copiii pe dinți”, am adăugat. Că un copil de 2 ani, alăptat nu se numește ”alăptat prelungit”. Am făcut schimb de informații, de studii, de parcă eram și eu un pui de isteț. I-am zis că am scris câteva articole pe subiect, foarte bine documentate și că mă străduiesc să schimb ceva în acest sens. M-am plâns că dentiștii nu știu și sperie mamele să înțarce urgent. De parcă așa s-ar trata cariile modern. ”Dentiștii nu știu, pentru că nu citesc.”
• Mi-a zis să am grijă cu alăptarea în tandem. Până se instalează lactația, să amân copilul cel mare câte puțin. Pentru că, pentru el, nu e o mare diferență dacă vine lapte mult sau puțin, dar pentru bebeluș fiecare puțin contează mult.
• Mi-a explicat că producătorii de lapte praf nu își doresc ca mamele să nu alăpteze deloc, ci să hrănească mixt copiii, pentru că studiile arată că așa fac cei mai mulți bani. Că cei care dau exclusiv formulă, când crește copilul, îl trec pe lapte de vacă și, după 6 luni, nu mai sunt clienți.
• Nu, nu e nevoie să dai lapte praf unui copil mare, care e alăptat. Mi-am pus întrebarea asta o singură dată, pentru foarte scurt timp. Copilul nu are nevoie de formulă, îi putem da lapte de vacă dacă e totul ok.
• Nu, nu e nevoie nici de cerealele alea care arată ca o pudră și cică au un gust îngrozitor, puține calorii și aproape zero nutrienți. Le-am văzut doar cum arată pe la alții, dar adevărul e că așa o papalașcă n-aș mânca nici să mă plătești.

Greutatea bebelușului nu e un indicator că alăptarea merge bine sau prost

Știți că se spune că un copil are voie să piardă, în mod fiziologic, 10% din geutatea de la naștere, în primele zile de viață, după care le recuperează încet. Tudor a pierdut 11% și a fost panică mare. Acum, dr. Newman a explicat că cele 10 procente sunt false pentru că sunt măsurate cu cantarul. Adică, bebelușul la naștere e pus pe un cântar, după 3 zile, e pus pe sigur un alt cântăr.  Cel mai bun indicator să știi dacă un copil suge eficient e să te uiți la el. Cântarele pot avea doferențe de 90g, ceea ce poate însemna deja 3% plus sau minus, care e f mult din 10%.

Plus, multe mame nasc cu epidurală și perfuzii, adică suprahidratare. Bebelușul e foarte hidratat și apoi trebuie să elimine fluidele respective, deci urinează mult și astfel pierde din greutatea inițială, care e o greutate câștigată un pic artificial oricum. Adică, trebuie ținut cont și de asta când analizăm pierderea în greutate și de asta e atât de puțin relevantă.

Nici numărul de scutece udate/zi nu e un indicator de nădejde, din același motiv de suprahidratare și urinare forțată, cumva. Cel mai bine e să te uiți la bebeluș, dacă e atașat corect, dacă face pauze cu gurița, dacă e fericit la sân.

Bebelușii adorm la san când nu le vine lapte

Bebelușul e stimulat de lapte, că îi place gustul, deci nu va adormi. “Babies respond to milk flow.” Când îi vedem că se trezesc și încep să sugă, îi putem ajuta cu compresii de sân, făcute cu o singură mână.

”Mameloanele artificiale sunt întotdeauna problema, niciodată soluția”

”Mameloane artificiale nu ne ajută deloc, aruncați-le la gunoi. Chiar și niște la sâni care dor, dacă atașezi copilul corect, nu vei mai avea dureri.”
“Cred că ar trebui interzise. E un dispozitiv medical cu atât de multe efecte secundare negative, încât, dacă altul ar avea aceleași riscuri, ar deveni ilegal.”
Mamelonul artifical nu e un tratament.

Diferența dintre alăptare și suzetare:

Când suge eficient, bebelușul deschide gura cu pauze, în care laptele îi intră în guriță și se vede cum înghite. Când suzetează, mișcările bărbiei sunt scurte și dese, nu se vede și nu se aude cum înghite.

Nu bebelușul suge lapte, ci mama îl alăptează

Transferul se face de la mamă la bebe, nu invers. Dovada e când bebe doarme, mama intră în cameră și bebe se foiește, iar bluza ei se udă, căci sânii încep să transfere laptele. Deci suptul nu presupune un efort ca la sala de fitness, nu putem că bebelușul ”muncește să sugă”, nici că prematurii sau cardiacii “nu au putere să sugă.”

Ce greșeli am făcut în alăptare, fără să știu:

1. Alăptam doar dintr-un sân la o masă. Bine, mesele erau și la 15 minute uneori, alteori la 30, eu n-am avut copil din ăla care să mănânce la 3 ore. Nu mă îndoiesc că n-ar exista, doar că eu n-am auzit de copil alăptat la cerere, care să pățească treaba asta. Făceam asta, pentru că voiam să prindă și laptele ăla gras, de final. Doar că dr. Newman zice: “E o epidemie de sfaturi “oferă un singur sân, ca să prinească bebelușul laptele ăla gras”. Doar că, dacă bebe nu primește lapte deloc, nu ajunge nici la ăla de final, care e mai gras. Schimbați sânul, oferiți-i pe amândoi fără grijă.”
2. Proba suptului – despre asta am povestit de atâtea ori, încât m-am săturat și eu cât de mult m-a ocolit istețimea atunci.
3. Pompat – dr. Newman a zis că nu există vreo modalitate de a vedea dacă există lapte-n sâni ori ba, că poate există, chiar dacă pompa nu scoate (fix cazul meu!) și că nici nu avem cum ști exact cât lapte bea copilul din sân, deci să ne scoatem prostiile astea din cap. Și că nici nu avem nevoie să știm exact. Dacă bebelușul ia în greutate, se vede că e atașat corect și, în general, e vesel și voios, înseamnă că suntem pe drumul cel bun și nu trebuie schimbat nimic.
4. Când mi s-a înfundat un canal, sânul s-a înroșit și era cald, am pus gheață! Noroc că am mai pus și copilul mult la acel sân, probabil asta m-a salvat.
5. Mi-am cumpărat tot arsenalul de biberoane, mameloane, suzete, comprese, tampoane, etc. Am avut 2 valize pline, nu exagerez. Deși eram hotărâtă să alăptez. Nu mă întrebați de ce. Pe multe le-am găsit acum, sunt sigilate în cutii. Dar nici să le dau cadou nu pot, că încurajez alăptarea și mameloanele eco-bio, adică nu pe cele din silicon. 😉

*A desființat greva suptului legată de puseele de creștere a copilului. A zis că nu crede că există așa ceva. De ce un bebeluș care se alimentează dintr-o dată decide să intre în grevă? El crede că lucrurile astea sunt legate de o scădere a lactației și de un flux redus de lapte, nu invers.

Ce-am făcut bine, parțial tot fără să știu:

1. Am comprimat sânul ca să ajut un pic.
2. Nu i-am dat lapte praf niciun minut. Dacă l-aș fi avut și pe ăsta cumpărat, probabil aș fi cedat.
3. Când i-am dat suzeta, am început să plâng. Nu am înțeles de ce, pur și simplu asta s-a întâmplat. Simțeam că e greșit, deși suzeta e simbolul internațional al bebelușului fericit. Acum mi se pare un simbol îngrozitor, fiindcă știu că adevărata fericire a bebelușului e mama lui, nu un substitut sinistru înfundat pe gât.
4. Am ținut copilul la sân non-stop.
5. Am înțeles un lucru simplu înainte să nasc: atașarea e cheia.

”Laptele praf și laptele matern sunt la fel cum e cola și o bere. Amândouă-s de băut, dar altfel n-au prea multe în comun.”

”Alăptatul și laptele matern oferit în biberon nu sunt la fel.”

”Bebelușul unei mame care fumează și alăptează e mai sănătos decât bebelușul unei mame care fumează și dă lapte praf.”

Tocmai i-am scris să-l întreb dacă a ajuns cu bine, pentru că și eu sunt din estul Europei și noi trebuie să ne asigurăm de lucrurile astea. Mi-a răspuns imediat, că are wi fi în avion, că s-a simțit foarte bine și ne mulțumește pentru tot. Mi-a urat naștere ușoară, iar eu i-am spus să stea liniștit că, dacă cineva numai încearcă să mă intimideze că ”bebelușul nu se satură la sân”, începe războiul.